OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sfîrşitul anului trecut a fost marcat de un eveniment ce se voia important în cultura română, anume lansarea, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, a Lexiconului critic şi documentar al pictorilor, sculptorilor şi desenatorilor din România secolelor XV-XX, semnat de Mircea Deac. Critica de specialitate a breslei artiştilor plastici nu a reacţionat la apariţia acestei lucrări. Păcat..., căci este un „instrument de lucru“ cu „greutate“ (cca 500 de pagini) şi cu „valoare“ (250 RON), ce se adresează atît publicului larg, cît şi cercetătorilor în domeniu, dorindu-se, conform titulaturii pompoase, un document de referinţă.

Domnul Mircea Deac, autorul acestui proiect ambiţios, personalitate culturală marcantă a „epocii de aur“, a crezut de cuviinţă că, la venerabila sa vîrstă, lipsa de informare şi de profesionalism poate fi trecută cu vederea şi chiar apreciată, omiţînd faptul că o asemenea lucrare presupune şi prezenţa unor colaboratori care sînt obligaţi să cerceteze temeinic sursele de informaţie, să utilizeze o bună limbă română, să ceară acceptul artistului publicat (ori a familiei) pentru a se asigura că datele sînt corecte şi complete.

Totuşi, în contextul Lexiconului, mă simt consolat. Mă întreb cum va reacţiona artista de la pagina 242 cu un singur nume ori prenume (Ioana) care s-a născut (cîndva...) la Bucureşti sau unii ca Fleissig, care a devenit Flessing (p. 182), din Todor a devenit Tudor sau din Devis (Grebu) a devenit Denis. S. Miro (p. 420) probabil se vrea Juan Miró. Tot din acest volum aflăm că Octav Grigorescu a vizat suprarealismul (p. 212), Costin Ioanid a făcut pictură romantică, pastorală (confuzie cu Pan Ioanid) ori că Horia Paştina debutează la un an după ce se naşte (p. 356) şi foloseşte „contraste cromatice“, iar pictorul Pacea „...face din pictură un spaţiu al purităţii creatoare şi de clarificare morală“ – şi toate acestea se observă la o sumară răsfoire a Lexiconului.

În ceea ce mă priveşte, nu accept ca munca şi creaţia mea de o viaţă să fie ridiculizate. Mi-aţi distorsionat numele în sens peiorativ şi intolerabil. Sînt conferenţiar universitar, doctor în arte vizuale şi cred că am obţinut o anumită notorietate artistică şi publică prin premii naţionale şi internaţionale, ca şi prin Ordinul „Meritul Cultural“ pentru întreaga activitate, care mi-au fost acordate. Chiar şi fără aceste argumente, nimeni nu vă dă dreptul să ridiculizaţi, să bagatelizaţi activitatea nimănui prin eludarea verificării datelor. Dacă sînteţi doar un simplu compilator de bibliografii din perioada proletcultistă vă reproşez lipsa minimului efort de actualizare, pentru ca Lexiconul să aibă o motivaţie.

Dezonoarea semnăturii dumneavoastră pe acest volum cu un ambalaj luxos şi lamentabil nivel ştiinţific îmi este deplin probată mie şi colegilor.

Conf. univ. dr. Nistor Coita, grafician

Universitatea Naţională de Arte Bucureşti