OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimata doamna Carmen Musat,
in nr. 378 al revistei pe care cu onoare o conduceti, in cadrul unui amplu interviu, Bujor Nedelcovici se opreste si asupra persoanei mele permitindu-si sa faca o serie de afirmatii complet false. Cu regretul ca nu am aflat decit abia acum de aberatiile iresponsabile debitate de Nedelcovici, in virtutea dreptului la replica, va rog sa publicati urmatoarele precizari:
n Nu am fost membru al PCR.
n Nu am fost niciodata angajat sau colaborator al fostei Securitati.
n Nu am semnat si nu am dat in viata mea o „nota informativa“ si nu am denuntat niciodata pe nimeni.

n „Memoriile“ despre care vorbeste Nedelcovici nu exista decit in imaginatia lui! Ce exista cu adevarat in dosarul meu de urmarit de Securitate este ancheta la care am fost supus, in 1983, la sediul din Rahova a Directiei a V-a a Securitatii, timp de o saptamina intreaga, cu doua perchezitii la domiciliu, sub acuzatia asumata ca „Daca as avea un pistol, l-as impusca pe Ceausescu“. A fost singura data, pina in decembrie ’89, cind am asternut pe hirtie numele lui Ceausescu. in cadrul interogatoriului, am aratat conditiile umilitoare in care traiesc scriitorii in Romania, de la starea materiala la abuzurile cenzurii, de la sistemul vizionarii pieselor de teatru ce ajung in preajma premierei la spectacolele suspendate, de la scenariile de film respinse pe criterii ideologice la filme mutilate etc. (m-am referit in mod special la teatru si film, domeniile mele de activitate, cu numeroase exemplificari din experientele traite personal).

Fata de cele spuse, consemnate in declaratia olografa, anchetatorii mi-au cerut si o prezentare in scris a situatiei, care, pretindeau ei, incalca recomandarile conducerii superioare de partid. Fara sa ma refer la nici un nume concret, fara sa invoc nici un exemplu personalizat, am facut aceasta sinteza a conditiei scriitorului roman si am depus un exemplar si la Uniunea Scriitorilor, presedintelui Uniunii, personal.
n Dupa terminarea anchetei, nu am ramas in nici o forma de relatie sau de legatura cu nici un ofiter de securitate, urmarile aplicindu-se in interdictia de a mai fi jucat de vreun teatru (pina in 1988) sau publica (primul volum cu piesele interzise a aparut in 1992, la Cartea Romaneasca).

n in rindurile pe care mi le dedica Bujor Nedelcovici exista un singur adevar: am fost prieteni. Ani de zile. Daca ar fi sa-i comentez evolutia si daca as reusi, as creiona una dintre cele mai tulburatoare ipostaze ale mizeriei umane. Sint convins ca cititorii Observatorului merita lecturi mai agreabile.
Pentru a elimina orice suspiciune legata de cele intimplate, m-am adresat acad. Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, urmind ca intr-o proxima sedinta a Colegiului de Onoare a Uniunii sa se discute cazul in speta.
Pentru declansarea unui demers in Justitie, impotriva lui Bujor Nedelcovici, astept punctul de vedere al biroului de avocatura pe care l-am contactat.
Cu regretul ca revista dvs. nu mi-a cerut un punct de vedere fata de incriminarile aduse, la data aparitiei interviului invocat, primiti, va rog, expresia deplinei mele consideratii.

Radu F. Alexandru
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania