Primim la redacţie. Scrisoare deschisă adresată prim-ministrului României, cu privire la reducerea drastică a bugetului ICR

Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Stimate domnule prim-ministru,

Vă scriu în numele meu personal, în calitatea mea de producător şi de analist cultural activ şi mobil.

Am aflat din presă că, recent, Guvernul pe care îl conduceţi a decis reducerea cu 40% a bugetului pe 2009 al Institutului Cultural Român. Dacă este adevărat, dacă este întru totul adevărat, măsura mi se pare absurdă şi iraţională, anacronică, premodernă şi antimodernă. Antieconomică.

Tocmai de aceea, protestul meu şi rugămintea pe care v-o adresez public nu vor fi formulate în termeni morali sau de breaslă, ci în termeni sociologici, de logică socială actuală.

Ca şi modernizarea României, şi liberalismul pe care îl reprezentaţi trebuie modernizat, adus la zi. Or, capitalismul contemporan, neoliberal sau ultraliberal, investeşte mai mult ca oricînd în cultură, în artă. Este un capitalism care se bazează pe producţia de bunuri şi de servicii imateriale, pe consum cultural. Capitalul cultural, cultura formulată în termeni de capital social reprezintă nucleul conceptului de „dezvoltare durabilă“, de care toată lumea, la noi, în necunoştinţă de cauză, a început să se prevaleze.

Credeţi-mă pe cuvînt, cu asta mă ocup: este antiliberal şi antimodern să tai din banii producţiei şi ai exportului cultural, să nu investeşti, altfel spus, în globalizare, cînd cultura şi arta au devenit, astăzi, însuşi motorul dezvoltării capitaliste a societăţilor şi al globalizării. Societăţile dezvoltate actuale, „postmoderne“ sau „postindustriale“, se scaldă cotidian în cultură şi în artă, iar beneficiile sociale şi politice ale acestui fenomen absolut nou sînt imense. Nu le neglijaţi! Pentru că însuşi capitalismul nu mai este ce-a fost, s-a „revoluţionat“ singur, în mod intern, recuperînd şi funcţionalizînd, spre propria sa perfecţionare şi pentru realizarea de beneficii social sigure, „sustenabile“, sectoare şi domenii pe care, pînă la cel de-al Doilea Război Mondial, le tolera marginal, cînd nu le excludea pur şi simplu. Recuperarea şi funcţionalizarea economico-socială a culturii nu reprezintă decît tot un fenomen expansionist-sistemic, ţinînd de esenţa globalizantă a dinamicii capitalismului.

Peste tot în lumea civilizată, de multe ori în locuri în care nu te aştepţi, apar mici minuni arhitectonice, care sînt muzee de artă contemporană, funcţionînd ca nuclee de pace socială şi ca uzine de „calitate a vieţii“.

Cele mai cunoscute multinaţionale, urmate de guverne responsabile, „aruncă“ banii pe artă şi pe cultură, afectînd spaţii şi bugete imense pentru arta contemporană înţeleasă ca mod paşnic şi productiv de viaţă. Iar afluenţa populară este enormă, constantă. Economia liberală mondială a înţeles că investiţiile în cultură produc imense externalităţi pozitive. Pentru prima dată în istorie (ca fenomen masiv), economicul a înţeles că nu se poate lipsi de beneficiile „contraeconomiei“, de „economia pe dos“ a culturii, şi a integrat-o în planurile sale. Cultura dă randament social! Iar capitalismul a devenit cultural!

Cîte muzee şi galerii de artă contemporană au apărut în România? Cîte spaţii pentru cultură şi ce bugete au alocat artei marii capitalişti, liberali sau nu, ai României actuale? În ce fel de capitalism vreţi să ne convingeţi să trăim: într-unul de secol XIX, în care cultura era, cel mult, tolerată? De ce vreţi să ne convingeţi că dezvoltarea nu poate fi decît strict, îngust, nemediat economică, cînd ea, de fapt, a devenit de mult (cel puţin de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace) intrinsec culturală, bazată pe consum şi pe producţie socială de artă?

În societatea actuală, arta şi cultura nu mai sînt de mult sectoare aparte, izolate şi segregate, „dame de lux“ ale puterii politice sau economice, capitalismul însuşi a devenit, azi, cultural şi artistic (unii îi spun „cognitiv“, alţii îi spun „libidinal“, bazat, inteligent, pe satisfacerea plăcerilor oamenilor).

Iată de ce, avînd în vedere noua stare mondială de lucruri, vă rog să nu izolaţi cultural (adică esenţial) România de restul lumii, ci să procedaţi în spiritul liberalismului cu adevărat actual şi, în loc să tăiaţi 40% din bugetul Institutului Cultural Român (care tocmai cu globalizarea culturală a României încearcă să se ocupe, cu integrarea ei în globalizare), nu doar să restituiţi in integrum banii pentru export cultural viu (care, de fapt, nu este decît producţie culturală românească delocalizată), ci să suplimentaţi cu cel puţin 40% acest buget.

În România, unde am putea produce şi expune artă (în momentul de faţă, producţia culturală este una cu expunerea ei publică)? În ce spaţii şi pe ce bani, cu ce investiţii, publice şi private, continue şi constante, cînd capitalismul românesc continuă să fie unul brut, premodern, anacronic, iar dumneavoastră, liberal de frunte, îl ajutaţi ideologic să persiste în nedezvoltare, în premodernitate? Ajutaţi-ne să ne ducem şi să producem delocalizat, ca nişte adevăraţi „căpşunari culturali“, acolo unde producţia culturală masivă şi continuă este un fapt social firesc, cotidian.

Fiţi liberal al zilei de azi, domnule prim-ministru, şi daţi bani culturii! Chiar mai mult decît cere. Nu veţi avea, ca liberal, ca promotor al capitalismului responsabil, decît de cîştigat, la fel ca şi societatea românească în întregul ei. Urmaţi arta, căci este în faţă, n-o pedepsiţi trăgînd-o înapoi.

P.S.: Din presa românească poţi afla, eventual, ştiri, dar nu şi informaţii.

Abia ulterior redactării textului de mai sus al scrisorii către prim-ministru, am aflat „din surse“ că banii luaţi Institutului Cultural Român ar fi fost repartizaţi Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Culturii şi Cultelor, fiind realocaţi, într-un fel, tot culturii, dar prin intermediul unor sănătoase instituţii tradiţionale, „clasice“, mult mai birocratice, bine rodate în cheltuirea fără imaginaţie şi fără contact cu cultura reală a banilor publici, motivarea acestei deplasări de fonduri fiind, din cîte se pare, aceea că Institutul Cultural Român ar fi o instituţie „discreditată“.

Discreditată de către cine? Cine discreditează ICR-ul? În nici un caz oamenii de cultură.

Cu stimă, speranţă şi încredere,

Bogdan Ghiu,

Scriitor

3 noiembrie 2008

„Din subfinanţare, în desfiinţare“

La 28 octombrie, Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR, a adresat o scrisoare deschisă premierului Călin Popescu-Tăriceanu, în care protestează faţă de bugetul alocat ICR în anul 2009. În scrisoare se spune: „În ciuda bugetului pe care Institutul Cultural Român l-a convenit cu Ministerul Economiei şi Finanţelor (şi pe care acesta l-a acceptat), nesocotind cu totul şi argumentele noastre instituţionale, şi importanţa menţinerii prezenţei noastre internaţionale la un nivel cel puţin comparabil cu cel din anul trecut, Dumneavoastră personal aţi decis amputarea bugetului ICR pe anul 2009 cu 40%. Ceea ce faceţi dvs. acum cu Institutul Cultural Român este o crimă“.

Preşedintele ICR trece în revistă situaţia din acest moment a ICR-ului, realizările sale şi perspectivele deloc încurajatoare: „Chivernisind cu minuţie şi eficacitate un buget care oricum nu este decît o zecime la mie din PIB, mărind în doar trei ani numărul institutelor culturale din străinătate de la 7 la 17, actuala conducere a ICR a reuşit să pună Institutul pe harta institutelor culturale europene (unde nu se afla în 2005), făcînd din ICR o instituţie respectată, dovadă alegerea noastră la preşedinţia EUNIC în 2010. Bugetul construit de ICR pentru 2009 luase în considerare cheltuielile implicate de prezenţa României în lume, ca urmare a succesului înregistrat de politicile noastre culturale în ultimii trei ani. Decizia dvs. nesocoteşte toate angajamentele asumate de ICR pentru 2009 şi contrariază profund încrederea pe care ne-am cîştigat-o, cu mari eforturi şi în condiţii de subfinanţare, pe pieţele culturale internaţionale. Prin decizia dvs. de a ne reduce bugetul cu 40%, împingeţi Institutul, din subfinanţare, în desfiinţare“.

Recomanda articolul prin: