Toata lumea cunoaste, desigur, procedeul prin care, in practicile politienesti, se identifica un infractor doar banuit, amestecindu-l cu un sir de figuri neutre si cerind martorilor la delict sa-l recunoasca. Daca, printr-o tehnica analoga, cineva ar cere tuturor oamenilor care frecventeaza evenimente culturale importante sa identifice persoana pe care au vazut-o nesmintit la toate, de la dezbaterea legilor privind drepturile de autor, la Zilele Blaga, la lansarea filmului Cold Waves sau la recenta aniversare a Memorialului Sighet, ar identifica-o fara nici o ezitare. Poate ca nu ar sti cum o cheama. Oamenii din radio au voci, rareori au pentru noi si un chip. Iar uneori, rar, au si un nume. Cea despre care va vorbesc are unul: Teodora Stanciu. Nu lipseste de la absolut nici un eveniment cultural major, indiferent ca se petrece la Iasi, Sibiu, Bucuresti, Sighet sau la Chisinau, indiferent ca institutia i-a dat sau nu bani de deplasare. Ea si fotograful barbos Florin Esanu sint de 20 de ani prezenti, mereu, la toate evenimentele si as zice, daca n-as sti ca e fizic imposibil, ubicui.
Emisiunile Teodorei, Etica-estetica, Revista literara radio, La zi presa culturala, au fani de la care primeste scrisori demne de invidia tuturor sefilor ei, iar invitatii ei sint nume cu care respectivii sefi n-ar putea aspira nici sa schimbe un buna ziua, fiindca salutul trebuie urmat de macar doua vorbe cu ei, in domenii nu chiar accesibile: George Gana, Mihai Neamtu, Dan Haulica, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Anca Manolescu, Mircea Cartarescu, Mircea Horia Simionescu, Monica Lovinescu, Ioana Popescu. Teodora Stanciu se descurca minunat, ii citeste pe toti, constiincios, inainte de a-i chema si, mai ales, cum se vede, nu tine cont de tabere si nu are exclusivisme vizindu-i pe „boierii“ sau pe „oierii mintii“. Este serioasa, onesta, meticuloasa, cultivata, harnica, modesta, echilibrata, cuviincioasa si agreabila pentru interlocutor. Iubeste cu pasiune profesionala orice contributie la cultura acestei tari, la cultura in general. Sint motivele pentru care, in urma cu vreo patru ani, cind un ziarist roman stabilit in strainatate a fost trimis aici cu misiunea de a infiinta o filiala romaneasca a Asociatiei Jurnalistilor Europeni si m-a consultat pe mine, primul nume care mi-a venit in minte a fost al ei. Teodora a intrat in grupul de initiativa si apoi a devenit presedinta AZIR (numele filialei romanesti AEJ). in aceasta calitate, a participat cu loialitate si seriozitate nedezmintite la toate activitatile noastre, de la expozitia inscrisuri dusmanoase, atit de elogiata in presa la vremea ei, la serile de conferinte AZIR de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, din Universitatea Bucuresti.
Dar mai ales la numeroasele dezbateri pe marginea managementului defectuos si de multe ori fraudulos din televiziunea si radioul public pe vremea lui Dragos Seuleanu si a lui Valentin Nicolau. Dar si pe marginea degradarii calitatii profesionale a programelor, cauzate de ingerintele politicului in activitatea editoriala si de numirea sefilor pe criterii clientelare sau de obedienta, si dupa plecarea celor doi. Dezbateri care nu au ramas fara ecou nici in adunarile generale AEJ si in rapoartele de monitorizare a libertatii presei la noi, desfasurate la Dublin, Oviedo sau Bruxelles.
De aici i se trage totul: marginalizarea, restringerea progresiva a mijloacelor care o reduc la neputinta de a-si exercita profesiunea la cote pe care etica proprie i le impune, izolarea si, finalmente, tentativa, pina la momentul cind scriu nefinalizata inca, de a i se lua o emisiune. Pe care o apreciem toti ascultatorii Radio Romania Cultural, ca sintem sau nu prieteni sau colegi de organizatie cu Teodora Stanciu. Anume Revista literara radio. Fara avertismente si fara atentionari, si nu, asa cum lucrul acesta e normal sa se petreaca, fiindca ar fi comis vreo grava abatere de la normele profesiei ei.
Sigur ca un contract de munca intr-o institutie de stat, unde lucrezi de 20 de ani, in slujba publicului care te apreciaza (si te plateste!!!) nu se desface usor. Dar exista numeroase mijloace de a determina un om sa-si ia singur cimpii, mai ales atunci cind contezi pe sprijinul stapinilor. in ciuda faptului ca omul acesta este cunoscut si apreciat atit de colegii din tara, cit si de jurnalistii straini, alaturi de care Teodora Stanciu face parte dintr-o organizatie puternica si influenta. Ajutor la care ea personal nu a apelat niciodata, din lipsa de timp: pe bani proprii, de cele mai multe ori, cu un telefon mobil, platit tot din bani proprii, Teodora Stanciu este vesnic ocupata sa sara dintr-un tren in altul, sa fie prezenta la Sibiu, Cluj, Iasi, la evenimente pe care conducerea radioului public nu da doua parale, de vreme ce nu numai ca nu asigura acoperirea lor de catre ziaristi, dar si incearca sa le ia acestora, in semn de apreciere pentru munca lor, emisiunile valoroase si ascultate.
Doina Jela
Secretar AZIR (AEJ)

