„Primul promotor al rasismului biologic în România“

Interviu cu Peter MANU

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: | 3 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cum a apărut interesul dvs. pentru Nicolae Paulescu?

În vara anului trecut, am descoperit, în timpul unei plimbări, un obelisc de granit, lîngă garajul Muzeului de Științe Naturale din New York. Pe el erau înscrise numele celor 307 americani care primiseră, pînă atunci, Premiul Nobel. Am aflat, puțin mai tîrziu, că este singurul monument în memoria celor care au făcut să se vorbească despre Statele Unite în acest fel. Am scris un articol despre rolul neînsemnat pe care îl ocupă Premiul Nobel în psihologia colectivă a Americii, pentru revista Viața Medicală din București. Pentru acest articol, am încercat să aflu și cum e privit Premiul Nobel în România. Pe Google, cuvintele „Nobel“ și „România“ au adus mai mult de 4.000 de referințe la Nicolae Paulescu. Toate acestea susțineau teza „Nobelului furat“ de către cercetătorii canadieni, care au izolat insulina ca agent terapeutic. Am căutat, pe Internet, Arhiva Nobel și am constatat că Paulescu nu a fost niciodată propus pentru Premiul Nobel, deci nu existase nici șansa să primească distincția, nici oportunitatea unui furt. Mi s-a părut ciudat că atît de mulți oameni din România cred că lui Paulescu i s-a făcut o mare nedreptate, fără să cunoască procesul prin care Premiul Nobel le-a fost atribuit cercetătorilor canadieni Banting și Macleod.

Încercînd să înțeleg această discontinuitate logică, am aflat repede că, în România, fusese fabricat, începînd din anii ’70, un mit despre Paulescu. În esență, la baza acestui mit se aflau o exagerare (rolul lui Paulescu în descoperirea insulinei) și o omisiune (opera antisemită pusă în slujba activității politice de extremă dreapta).

Care erau lucrurile pe care le știați despre Paulescu și pe care l-ați reelavuat pe parcursul cercetării?

Pînă în vara anului trecut, știam numai că Nicolae Paulescu a identificat proprietățile fundamentale ale insulinei. De îndată ce am început să citesc despre Paulescu, în 2009, am aflat că a scris zeci de articole și cărți virulent antisemite; că a fost în conducerea Ligii Apărării Naționale Creștine, un partid care proclama „izgonirea Jidanilor“ și care a adoptat svastica drept simbol oficial al antisemitismului; și că toate acestea au fost ascunse publicului din România și comunității științifice internaționale de cei care au încercat să convingă lumea că Paulescu este marele nedreptățit în cursa pentru Premiul Nobel.

Am început prin a obține o colecție completă a articolelor publicate de Paulescu în reviste medicale, bazîndu-mă pe o bibliografie realizată sub supravegherea discipolului său Vasile Trifu, pentru un număr omagial al revistei Spitalul din 1943. O parte dintre articole au fost republicate în România, după 1989, de către profesorul Constantin Ionescu Tîrgoviște, care a avut amabilitatea să mi le dea cu ocazia unei vizite de documentare în România, în februarie 2010. Apoi am citit cu atentie Spitalul, Coranul, Talmudul..., publicată în 1913, cartea care definește perioada antisemitismului „de bibliotecă“ al lui Paulescu, de dinaintea angajării sale în politică. În contextul literaturii antisemite europeene, Spitalul, Coranul, Talmudul... este o lucrare complet lipsită de originalitate, care reia, fără nici un efort de analiză factuală, bazaconiile spuse despre evrei și religia iudaică în Germania, Franța și Rusia, începînd din secolul al XV-lea. M-a surprins însă tonul rudimentar și vulgar al demersului lui Paulescu, care contrasta cu precizia și eleganța prezentărilor articolelor sale publicate în revistele medicale din Franța.

Aceste texte permit, însă, invocarea unei disocieri între activitatea științifică și scrierile antisemite ale lui Paulescu. Această disociere a fost intens promovată în 2003 de elita academică din România (în principal prin vocea lui Eugen Simion), dar și de politicieni naționaliști (Adrian Păunescu, Gheorghe Buzatu), în momentul în care a început polemica internațională legată de activitatea antisemită a lui Paulescu. Pentru mine, lucrurile s-au schimbat începînd cu martie 2010, cînd am obținut textele celor trei lucrări din ciclul „Degenerarea Rasei Jidănești“, publicate de Paulescu, în 1927-1928, sub semnul svasticii. Aceste lucrări sînt definite de Paulescu drept opere științifice, sînt semnate de acesta în calitate de profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină și sînt descrise în interviuri pentru presa vremii drept rodul cercetărilor sale. În „Degenerarea Rasei Jidanești“, Paulescu încearcă să demonstreze că evreii sînt inferiori din punct de vedere intelectual altor etnii și că această inferioritate este rezultatul unor anomalii neurologice congenitale.

Paulescu devine, deci, primul promotor al rasismului biologic în România. Mai mult decît acest mod nedemn, dezgustător, de a te exprima despre alți oameni, de neimaginat din partea unui medic, m-au șocat superficialitatea și neglijența părții „științifice“ ale acestor opere. Disocierea dintre omul de știință Paulescu și politicianul antisemit Paulescu nu mai putea fi invocată în apărarea lui.

Cum vă explicați că un om format în mediul academic francez, cu două doctorate la Paris, ajunge la un discurs antisemit și este în fruntea Ligii Apărării Naționale Creștine?

Antisemitismul lui Paulescu a avut fie o gestație lungă, fie un debut paroxistic. Primele texte antisemite apar în 1910 și în 1913, cînd Paulescu avea 40 de ani și devenise deja o personalitate în lumea medicală din Franța și din România. Este perioada antisemitismului „de bibliotecă“, lipsit de originalitate și distins doar prin repetarea obsesivă a unui număr redus de scenarii absurde (omor ritual, sexualitate interetnică). În perioada 1922-1930, Paulescu scrie multă maculatură antisemită, întotdeauna în sprijinul tezelor partidului pe care îl conducea, Liga Apărării Naționale Creștine. Antisemitismul lui Paulescu pare, deci, a fi o opțiune de maturitate, mai degrabă similară celei a lui Carl Jung decît celei a lui Louis Ferdinand Destouches (Céline).

În cartea noastră am analizat un număr de ipoteze legate de originea antisemitismului lui Paulescu. Am exclus o explicație psihopatologică (neurosifilis) și mi s-a părut improbabil ca Paulescu să fi fost contaminat de antisemitismul altor universitari romåni (Xenopol, Conta, Iorga, Cuza). Am luat, însă, în considerare faptul că antisemitismul lui Paulescu s-ar fi putut datora unei rivalități profesionale cu celebrul medic francez Georges Fernand Widal.

A fost Paulescu inventatorul insulinei? A fost nedreptățit de Comitetul Nobel?

Paulescu a avut o contribuție importantă la identificarea proprietăților insulinei. Pe scurt, el a confirmat faptul că un extract de pancreas scade concentrația glocozei din sînge și a fost primul care a dovedit că acest extract ameliorează metabolismul grăsimilor și al proteinelor, la cîinii cu diabet experimental. Tratamentul cu insulină al diabetului la om a fost descoperit de echipa condusă de F.G. Banting, la Toronto. Izolarea insulinei a fost realizată de un membru al acestei echipe, biochimistul J.B. Collip, care a folosit un procedeu (tripla extracție în alcool, eter și alcool) total diferit de cel patentat de Paulescu (extracție în apă, urmată de purificare cu acid și bază). Paulescu nu a fost niciodată propus pentru Premiul Nobel. Comitetul Nobel nu discută decît despre meritele celor propuși.

Cum ați lucrat cu colegul dvs Horia Bozdoghină, liantul care v-a legat pe dvs, medic, de un istoric?

Trebuie să știți că nu l-am văzut niciodată pe Horia Bozdoghină. I-am descoperit, pe Internet, interesul pentru politica și scrierile antisemite ale lui Paulescu și l-am rugat să colaboreze la scrierea monografiei. Am schimbat sute de mesaje în ultimul an și ne-am găsit compatibili, ca oameni de știință în căutarea adevărului. Ne leagă acum și o prietenie adevărată, în ciuda distanței și a diferenței de vîrstă.

Credeți că, în România, oamenii sînt pregătiți să accepte o altă imagine a lui Paulescu?

Nu.

Articole in legatura: Paulescu și antisemitismul

Recomanda articolul prin:

Etichete: Polemica Paulescu: știință, politică, memorie, insulina

Comentarii utilizatori

documentemarga petrescu - Luni, 22 Noiembrie 2010, 13:32

poate ar fi util sa vedem si documentele cu pricina.
mi se pare cam ciudat sa se descopere dupa atit de multa vreme asa ceva...

Despre Nicolae PaulescuPrudent - Joi, 25 Noiembrie 2010, 11:32

Din textul articolului, se confirma zic eu, postura lui Paulescu vis-a-vis de descoperirea insulinei: "și a fost primul care a dovedit că acest extract ameliorează metabolismul grăsimilor și al proteinelor, la cîinii cu diabet experimental." Acest adevar publicat a fost adjuvantul pentru ceilalti cercetatori, ca se afla pe calea cea buna, ca trebuie insistat pe drumul asta. In concluzie, Paulescu a fost renegat datorita pozitiei sale antesemite, si nu din pricina meritelor stiintifice, care din acest motiv au fost "atenuate".

Paulescubmarian - Joi, 25 Noiembrie 2010, 15:55

despre antisemitismul afișat deschis de savantul Paulescu se știe de 8o de ani, de aceea nici nu s-a prea vorbit despre Paulescu în anii de după 1944, dar el și-a asumat cu un fanatsim absolut în ireversibil ura față de „rasa evreiască”.
În privința acordării premiului Nobel nici nu se poate vorbi de o negare a meritelor sale, pur și simplu Academia și forurile competente nu s-au ocupat de promovarea sa la premiere. restul sunt speculații.