Principiile lui Băsescu și muzica lui Enescu

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Principiile lui Băsescu și muzica lui Enescu

Nu știm ce impact real are asupra populației României Festivalul Enescu, de care se face mare caz în mediile culturalicești. Se tot spune că Festivalul Enescu este – sau ar trebui să fie – un brand de țară. Că TVR transmite. Că Radio România emite. Că Primăria Bucureștilor organizează. Că toată lumea va înregistra și va retransmite. Că ICR editează. (A făcut deja o treabă bună publicînd o excepțională lucrare dedicată lui George Enescu, semnată de distinsul profesor și compozitor Pascal Bentoiu).

Se spune, nu fără un dram de dreptate, că Festivalul Enescu poate îmbogăți substanțial, prin performanțe culturale de excepție, imaginea și prestigiul României. Pe care le-am tot pregătit ani în șir, plimbîndu-ne pe marile bulevarde ale culturii (de care tot pomenea regretatul mare om de cultură Constantin Noica, doar că leoforos este cale, weg, potecă etc., și nu bulevard asfaltat și bordurat de borduragiii și de asfaltagiii români de ultimă generație).

La fiecare ediție Enescu, sînt reluate toate stereotipiile: că România are un uriaș potențial artistic și cultural – mai nou și de aur – care poate îmbogăți patrimoniul mondial, prin contribuții majore și esențiale. Că în vremuri de criză, cel mai bine e să investim în cultură (ca să vezi și să nu crezi, ce mai contează spitalele prăpădite, unde medicii fac minuni, sau școlile unde se scot olimpici pe bandă, deși gloata elevilor nevoiași obține rezultate dezastruoase la bac etc.). Că doar prin astfel de manifestări de mare cultură vom fi capabili să schimbăm prejudecățile legate de români și de România.

Kultur și Kultur, ce mai! Nu Dracula sau Ana Aslan, Hagi, Nadia Comăneci și frunza verde de stejar sau mai știu eu ce logo ar putea pune pecetea de aur pe fruntea unei națiuni. Mulți bani se risipesc pe multe acțiuni propagandistice, fără nici un rezultat. Nu este cazul cu Festivalul Enescu; acesta are deja o tradiție bine așezată în deceniile de cînd a luat ființă. Dincolo de anumite (la un moment dat chiar multe, inclusiv desființarea concursului) sincope și derapaje – cumva inerente, în anii de activitate susținută a național-comunismului românesc –, festivalul și-a păstrat ștaiful. A renăscut pe o altă spirală a istoriei. Toate bune și frumoase. Enescu merită din plin toate admirațiile și elogiile noastre. Adică ale celor care chiar îi prețuiesc cu adevărat opera, de o mare anvergură și de o deosebită valoare estetică, dar și ținuta de om de excepție.

Numai că ne împotrivim cu înverșunare transformării lui Enescu – inclusiv a Festivalului Enescu – în material propagandistic de orice natură. Avem nevoie de astfel de modele culturale, dar nu e nevoie să le tranformăm în branduri. Sîntem ce sîntem, sîntem cum sîntem, ca țară și popor, nu putem fi mai buni și mai frumoși dacă punem la cale fel de fel de „potemkiniade“ prin care să ascundem gunoiul sub preș. Ne putem bucura din plin de Festivalul Enescu și de oaspeții săi de marcă, dar ne încîntă mai puțin macularea numelui unui mare artist român, folosit în te miri ce strategii de propagandă.

Cu sau fără brand de țară, sîntem cum sîntem și nimic nu poate obnubila adevărul despre noi înșine. Cum spuneam: dacă ieșim puțin din ghetoul intelectual românesc, sentimentul nostru e că impactul și efectul sînt minime. Atît în țară, cît și peste hotare. De care facem mare caz: că am apărut pe CNN, pe Euronews, în cine știe ce publicații britanice. E foarte frumos și bine, numai că nu rezolvă chestiunile de fond ale României.

În același timp cu Festivalul Enescu, foarte activ și foarte prezent peste tot este și președintele României, Traian Băsescu. Se implică în toate și în orice. Se pare că se pricepe la orice. Interesant este că nu semnează nimic. Dă doar sugestii, indicații, emite păreri, accentuează idei, critică dur adversari politici sau tovarăși de drum, deopotrivă. Se consideră, cumva, deasupra tuturor și-și poate permite să emită orice fel de aprecieri. La o adică, nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Dacă iese ceva prost, sînt de vină Boc și PDL. Care nu-i aplică învățăturile.

Considerăm implicarea președintelui în povestea cu exploatarea aurului de la Roșia Montană cel puțin inadecvată. Nu șeful Statului poate decide într-o astfel de situație, ci o pleiadă de experți și de specialiști, care să pună în cumpănă ce e mai util și mai folositor pentru România. Care sînt principiile lui Traian Băsescu, de care pomenea doamna Roberta Anastase cu evlavie de jună călugăriță față de spusa și de vrerea unei maici starețe de la Agapia? Declarațiile recente ale șefului Statului, că se va retrage din viața politică după încheierea mandatului, nu pot fi luate decît cu o mare doză de suspiciune. De neîncredere. Afirmația doamnei Roberta Anastase, președinta Camerei Deputaților, că viitorul președinte sau președintă a României – oare unde bate? – va trebui să respecte principiile lui Traian Băsescu, ne lasă visători. Și ne pune adînc pe gînduri. Știm bine că formulaEin man, Ein Wort, cuvîntul dat, nu prea funcționează la politicienii români. Azi așa, mîine altfel, „n-am zis eu, s-a scos din context“, mogulii manipulează televiziunile. Chestiunea ar fi: cum să respectăm niște principii care nu există? Ar trebui, cumva, elaborat rapid un set de principii care să fie puse la temelia viitorului nostru. Să fim Smart and right, la fel cum li se urează tinerelor vlăstare din politica românească.

O cărțulie care să conțină tot ce poate însemna esența gîndirii băsesciene ar fi de dorit, în cel mai scurt timp, pentru a lumina bulevardele viitorului, pe care vom păși cu demnitate de europeni în UE și NATO, dar și cu mîndria de a fi români, la noi acasă. Fără prea multe branduri de țară. Ne vom brandui viitorul doar împreună.

În imagine: Ion Theodorescu-Sion – Natură moartă/ din expoziţia Interferenţe artistice. Muzica şi plastica românească, organizată de Muzeul Naţional de Artă al României în foaierul şi Rotonda sălii Auditorium, în perioada 31 august-2 octombrie 2011

Recomanda articolul prin: