Razboiul din Irak e pierdut, caci Zarqawi nu poate fi oprit. Zarqawi a fost oprit definitiv cu doua bombe de un sfert de tona. Prin urmare, „desi Zarqawi a fost oprit, razboiul din Irak e pierdut“. in ciuda aparentelor, constatarile Onoratei Instante nu se contrazic, trebuie doar citite corect, dupa cum urmeaza: „razboiul e pierdut“. Atit – taiati restul, e lipsit de importanta. Instanta despre care va fac vorbire e Presa Occidentala, iar procesul pe care il judeca a inceput direct cu citirea sentintei. Fiind un proces special (intentat razboiului cu terorismul), s-a aplicat o procedura speciala: divinatia.
Viitorul a fost descifrat cu precizie si comunicat concis: „razboiul e pierdut“. intii a fost Afganistanul. Am aflat pe larg, saptamini de-a rindul, cum americanii si aliatii lor vor fi macelariti la fel ca sovieticii, in nesfirsite lupte de gherila, iar foametea provocata de razboi va face milioane de victime. Profetia nu s-a adeverit, asa ca a fost transplantata in Irak. Cu citeva exceptii, marile televiziuni si ziare occidentale, in frunte cu cele americane, si-au axat din start campania pe teza esecului garantat – si la ea au ramas.
Ajungem astfel la Abu Musab al-Zarqawi. Palestinian nascut in Iordania, musulman sunit, Zarqawi a intrat in atentia corespondentilor in august 2003, organizind doua atacuri sinucigase cu bombe. Primul a distrus partial sediul ONU din Bagdad si a facut 22 de victime, inclusiv Trimisul Special Sergio Vieira de Mello. in scurt timp, ONU si-a retras misiunea din Irak. Al doilea masacru s-a produs la un lacas sfint al siitilor: 85 de morti, printre ei Ayatolahul Mohammed Baquir al-Haquim.
A fost primul dintr-o serie de atacuri menite sa impinga majoritatea siita la razboi civil cu minoritatea sunita (ceea ce, din fericire, nu s-a intimplat). Zarqawi nu s-a oprit la recrutarea de fanatici islamici care sa comita masacre. Din primavara lui 2004 a inceput sa rapeasca el insusi occidentali si s-a filmat decapitindu-i cu sabia. A devenit un nume promovat asiduu la Al Jazeera si la alte televiziuni arabe prin satelit. Imediat, in Occident a fost descris drept „militant“ si „lider al insurgentilor“. Nu bestie, monstru, asasin ori bruta psihopata. Zarqawi a continuat sa militeze decapitind si sa conduca insurgenta masacrind cu bombe.
Impresionat, Osama bin Laden l-a uns „Printul Al Qaida din Irak“. Atacurile pe care le-a organizat impotriva americanilor au fost relativ rare, grosul efortului insurgento-militant l-a indreptat spre irakieni. I s-au atribuit peste 1.500 de victime. Cel mai mare stahanovist al crimei, dupa Septembrie 2001. Cu citeva zile inainte de moarte lasase la marginea unei sosele, intr-o lada, noua capete taiate.
Din fruntea paginilor editoriale si a jurnalelor TV, Zarqawi ajunsese emblema esecului americanilor in Irak. Cu fiecare bomba, cu fiecare decapitare, cu fiecare copil sfirtecat de schije – si cu fiecare cadavru de soldat american – impresia ca lupta nu poate fi cistigata devenea convingere in America, acolo unde conteaza. Azi, cei mai multi americani nu mai sustin razboiul din Irak si ar vrea retragerea trupelor. Iar teroristii stiu foarte bine cum sa alimenteze „profetia“. Ziaristii straini sint vinati cu incrincenare, cu o exceptie: cind filmeaza imediat dupa un masacru. Adesea, nici nu mai trebuie sa faca deplasarea, asasinii au operatorii lor, caseta e livrata direct la hotelurile corespondentilor. Evident ca violenta din Irak nu putea fi decit partial „opera“ lui Zarqawi. Numele ii era insa pomenit atit de des incit era considerat „detonatorul“ hecatombei. Iar faptul ca nu putea fi prins de trei ani, cu toate eforturile, cu tot premiul de 25 de milioane de dolari pus pe capul lui, sugera ca detonatorul va functiona sine die.
- Pasii spre normalitate sint mici si inceti, dar se fac permanent
Profetia era confirmata zilnic: „razboiul e pierdut“. Miercurea trecuta, Abu Musab al-Zarqawi a fost dezamorsat printr-o explozie controlata. „Detonatorul“ a fost anihilat de detonatoarele a doua bombe ghidate cu laser, lansate de un avion F-16, dupa o uriasa si epuizanta operatiune de cautare, condusa de o unitate de elita americano-britanica. Vestea a fost comunicata joi, mai intii de guvernul de la Bagdad. Presa a inregistrat noua realitate, a cintarit-o si-a cerut Washingtonului o contra-profetie: „Moartea lui Zarqawi va duce la incetarea violentelor?“.
Casa Alba n-a marsat: „Nu. Pe termen scurt, e chiar posibil ca teroristii sa-si intensifice atacurile, asa cum fac dupa ce pierd un lider important“. Era suficient: profetia raminea valabila si putea fi consolidata. Pe de o parte, „Printul“ a fost darimat de pe soclu: era un monstru singeros, dar lipsit de anvergura. Disparitia lui va avea impact minim. Pe de alta parte, soclul nu putea ramine liber: „Printul“ va fi inlocuit de adjunctul lui; nu e inca limpede cum il cheama, ba al-Masri, ba al-Iraqi. Iar Zarqawi a fost declarat martir, ceea ce va aduce noi recruti. Iarasi, nu conteaza ca scenariile ajung sa se contrazica. Mesajul e acelasi: razboiul ramine pierdut, singura varianta e abandonarea luptei si retragerea rapida a soldatilor americani. Pacat ca in viltoarea evenimentelor s-a trecut in graba peste citeva detalii. Zarqawi a fost descoperit pe baza unor informatii esentiale, venite din surse irakiene. Teroristii nu pot fi prinsi daca ramin „invizibili“ intr-o comunitate, care ii protejeaza fie din devotament, fie de groaza represaliilor.
In atari conditii, nici macar 25 de milioane de dolari nu sint o tentatie; atitia ani nu s-a inghesuit nimeni sa-i revendice. Moartea „Printului Al Qaida“ e un semn ca teroristii nu mai inspira nici groaza, nici devotament ca in anii trecuti. De la 400 de informatii pe saptamina, in decurs de un an, fortele Coalitiei si autoritatile irakiene au ajuns sa primeasca de la public 4.000 de informatii despre teroristi.
intr-un mesaj interceptat recent, Osama bin Laden ii ceruse de altfel lui Zarqawi sa inceteze atacurile impotriva irakienilor. Complotul dejucat la Toronto, in Canada, sugereaza ca Al Qaida ar vrea sa loveasca din nou in Occident, nu in Irak sau in Orientul Mijlociu. Zarqawi a omorit musulmani si in Iordania (autoritatile de la Amman au colaborat decisiv la gasirea „Printului“).
Dar poate ca lucrurile cele mai importante sint altele. Aproape simultan cu vestea eliminarii lui Zarqawi, premierul Irakului a anuntat completarea guvernului cu portofoliile-cheie: reprezentantii siitilor, kurzilor si sunitilor au cazut de acord asupra ministrilor apararii, internelor si securitatii nationale. in pofida masacrelor, tara a trecut prin trei cicluri electorale, iar prezenta la urne n-a scazut sub 70%. in plus, armata si politia incep sa actioneze si fara sprijinul direct al Coalitiei. Democratia si Suveranitatea nu mai sint doar cuvinte. Pasii spre normalitate sint mici si inceti, dar se fac permanent.
Bunaoara, in zona kurda, oamenii au plecat anul acesta in concedii! Repet: concedii!!! Sint stiri pe care varsarea de singe le scoate din titluri si le impinge in cel mai bun caz spre rubricile de fapt divers, ceea ce nu poate decit sa-i bucure pe teroristi. Dar stirile acestea exista. Si nu spun – in nici un caz – ca „razboiul e pierdut“.

