Autor: 
Categoria: 
Prilejuită de împlinirea a 120 de ani de la naşterea savantului Petre Andrei, Conferinţa Naţională „Totalitarismul de la origini la consecinţe“ – desfăşurată în zilele de 3 şi 4 mai, la Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi – a adunat în vechea capitală a Moldovei universitari din Cluj, Arad şi Bucureşti, interesaţi de posteritatea unui concept – cel de totalitarism – şi a unei autoare precum Hannah Arendt. Alături de organizatorii acestui eveniment, Universitatea „Petre Andrei“ şi Centrul Cultural German Iaşi, s-au aflat şi Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, precum şi revistele Sfera Politicii şi Observator cultural.
Conferinţa a fost precedată de vernisajul expoziţiei „Hannah Arendt – Încrederea în om“, concepută de Literaturhaus Berlin şi prezentată cu lux de amănunte de prof. dr. Lutz Dittrich, curatorul expoziţiei. Impresionantă prin bogăţia imaginilor şi a informaţiilor despre traseul existenţial şi intelectual al celei ce a oferit prima monografie a conceptului de totalitarism, expoziţia – ce constă într-o succesiune de fotografii, cărţi şi fragmente din scrisorile, interviurile şi operele Hannei Arendt – dezvăluie un personaj fascinant, una din personalităţile ce au marcat profund gîndirea secolului al XX-lea.
Programul celor două zile a fost foarte dens, intervenţiile participanţilor fiind grupate pe secţiuni: „Hannah Arendt“, „Perspective teoretice asupra totalitarismului“, „Scenarii ale totalitarismului din România“ şi „Studii de caz“, completate cu proiecţia filmului Execuţia, în regia lui Nicolae Mărgineanu, prezentat de istoricul Marius Oprea şi a unor fragmente din Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, de Andrei Ujică, comentate de Ovidiu Şimonca.
„Dictatura, sub orice formă s-ar prezenta ea, «dictatura de ordine» sau «proletară», devine abuzivă şi periculoasă pentru stat, de aceea trebuie evitată cu îngrijire“ scria, la 1927, Petre Andrei, în lucrarea sa, Fascismul; fragmentul acesta, premonitoriu, a fost ales de organizatori drept moto al Conferinţei consacrate originilor şi consecinţelor totalitarismului, la care au luat parte Lavinia Betea (Arad), Vasile Boari şi Natalia Vlas (Cluj), Caius Dobrescu, Sabin Drăgulin, Florin Mitrea, Carmen Muşat, Marius Oprea, Ovidiu Şimonca şi Stelian Tănase (Bucureşti), Cristiana Arghire, Cristian Bocancea, Sorin Bocancea, George Bondor, Mark Bucuci, Anton Carpinschi, Georgeta Condur, Constantin Ilaş, Antonio Patraş, Tudor Pitulac, Daniel Şandru şi Doru Tompea (Iaşi), secondaţi de istoricul Alexander Rubel, director al Deutsches Kulturzentrum din Iaşi, unul dintre cei mai avizaţi comentatori ai totalitarismului comunist din fosta Germanie democrată şi de domnul Chung Hong Key, care a propus ca temă de discuţie „Diferenţele între totalitarismul din Coreea de Nord şi democraţia din Coreea de Sud“.
Au fost două zile pline, în care schimbul de idei a fost la înălţimea aşteptărilor, căci fiecare intervenţie a pus în lumină dimensiuni şi conexiuni noi ale problematicii anunţate. S-a vorbit despre responsabilitate personală şi colectivă, despre masificare şi distrugerea relaţiilor dintre oameni, ca şi despre deteriorarea relaţiei dintre oameni şi realitate, despre pervertirea politicului şi despre locul moralităţii în politică, precum şi despre relaţia paradoxală între politică şi adevăr, despre raporturile bisericii cu factorul politic, dar şi despre degradarea spaţiului public; s-a vorbit despre Cercul literar de la Sibiu şi despre Petre Andrei, despre modul în care totalitarismul a distrus destinele unor oameni obişnuiţi şi ale unor mari personalităţi; s-a încercat formularea unei definiţii a comunismului şi a rolului intelectualului în „vremuri sărace“, s-a conferenţiat despre omul nou şi despre doctrina lui Kim Ir Sen. Într-o atmosferă destinsă, datorată amiabilităţii şi profesionalismului impecabil al gazdelor, dialogul s-a legat firesc, polemicile au rămas cordiale, iar dezbaterile s-au prelungit, inevitabil, şi dincolo de uşile sălii de conferinţe.
A fost un bun prilej pentru mine, cel puţin, să descopăr tineri şi mai puţin tineri cercetători, a căror rigoare ştiinţifică e pe măsura originalităţii punctelor de vedere enunţate; din acest punct de vedere, echipa ieşenilor a fost una redutabilă: fie că predau la Universitatea „Al. I. Cuza“, care are o lungă tradiţie, sau la Universitatea „Petre Andrei“, cu o vechime de „doar“ 20 de ani şi este o instituţie particulară, universitarii ieşeni au impresionat prin seriozitate, prin limpezime şi spirit critic. Nu voi menţiona acum, aici, nici o intervenţie în mod special, pentru că n-aş vrea să nedreptăţesc pe nimeni, ajunge doar să spun că sînt convinsă că volumul ce va cuprinde toate lucrările Conferinţei va „da seamă“ de diversitatea şi consistenţa perspectivelor asupra totalitarismului propuse săptămîna trecută la Iaşi.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters