OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Incercind o privire de ansamblu asupra evenimentelor muzicale ce au marcat anul 2005, pe care le-am detaliat, de altfel, saptaminal in paginile revistei, se contureaza pregnant doua aspecte definitorii – avalansa festivalurilor si generoasa reprezentare a creatiei enesciene (in concerte, spectacole, simpozioane sau aparitii editoriale), onorind cum se cuvine „Anul Enescu“.

- Festivaluri, festivaluri
Fara a ma opri cu deosebire asupra unor repere, se cuvine subliniat faptul ca, pe de o parte, festivaluri de traditie desfasurate in marile centre culturale au atras un public extrem de numeros, dornic sa asculte marea muzica universala in interpretari de cele mai multe ori de reala valoare, iar, pe de alta parte, aparitia unor noi manifestari de gen, in special in sfera muzicii contemporane, un exemplu in acest sens fiind „Zilele muzicii SNR-SIMC“, desfasurate in perioada 18-21 decembrie (propunind, intre altele, si debutul Ansamblului devotioModerna, condus de Carmen Cirneci). Acestea s-au adaugat „Saptaminii muzicii noi“ (ultima saptamina din mai), care, din 1990, se adreseaza iubitorilor creatiei moderne, propunind intilniri interesante cu artisti romani si straini de notorietate. De asemenea, MultiSonicFest (dedicat „fenomenului fusion“), care, ajuns la cea de-a doua editie, ramine unicat in viata noastra muzicala, prin spectacole in care artele se imbina in forme sofisticate, indelung elaborate sau improvizatorice (harmonic-chant, electro, jazz, contemp experimental, cyber-glove &sensorlab music, free-improv, dans, body painting si video performance). Daca, in acest demers, invitati straini au colaborat cu solistii nostri, dar in special cu ansamblul Pro Contemporania si cu Grupul de muzica si dans contemporan Inter-Art, cele doua excelente formatii s-au regasit si in celelalte manifestari dedicate muzicii moderne, alaturi de apreciatele ansambluri Archaeus (care, de asemenea, si-a creat un festival propriu), Traiect, Game, mai tinarul Profil etc., astfel incit diversitatea este asigurata intr-o anume… unitate in marea familie a interpretilor care, adesea, sint si compozitori.

Se poate spune ca au existat festivaluri pentru toate gusturile, pentru ca, spre exemplu, opera a fost generos reprezentata la Timisoara, prin citeva titluri de mare atractivitate printre care si Aida de Verdi – o premiera deosebit de bine realizata atit sub aspect muzical, cit si ca montare, in colaborare cu o echipa din Bulgaria, demna de o editie aniversara cu numarul 30, in care s-au regasit deopotriva oaspeti din elita teatrelor lirice din Bucuresti, Cluj, Brasov, Constanta.
Daca regalul de opera si balet oferit spectatorilor din orasul de pe Bega a debutat chiar a doua zi dupa incheierea Festivalului „Enescu“, „stafeta“ a fost preluata, in octombrie, la Constanta, de editia XXXI-a a festivalului care, dorind o anume diversificare repertoriala, a inclus deopotriva seri camerale, o gala a muzicii contemporane americane (citiva muzicieni din SUA fiind aplaudati in dubla ipostaza de creatori si dirijori in compania Black Sea Symphony Orchestra), o alta gala de dans clasic si modern sau premiera cu Giselle de Adam; dar, cu siguranta, punctul de maxim interes a fost premiera operei Don Giovanni, alaturi de alte opere si operete realizate de asemenea in colaborare cu solisti din tara (in special de la Timisoara).

Intimplator sau nu, si editia a III-a a Festivalului de la Brasov (inaugurata pe 22 octombrie) a oferit o noua montare a aceluiasi titlu mozartian, anticipind astfel „Anul Mozart“, programul variat oferind, dupa Gala inaugurala de opera, o succesiune interesanta de spectacole sustinute de ansambluri sosite de la Bucuresti (Opera comica, dar cu coregrafi si solisti ai ONB, teatru care a fost reprezentat si prin interpretii rolurilor principale din opera Trubadurul de Verdi cintata in concert), Cluj (Opera Maghiara), dar si Sarajevo (Compania de Balet a Teatrului National).
Dar in octombrie a avut loc, la Teatrul Liric din Craiova, cea de a VII-a editie a Festivalului „Elena Teodorini“, propunind de asemenea genuri diverse – opereta, opera (inclusiv Drama la minastire compusa de Constantin Ungureanu, primul director al teatrului), opera pentru copii, balet sau concert. Si de aceasta data, in spectacole s-au regasit nume cunoscute de la ONB sau de la Teatrul de Opereta din Bucuresti.

- Agonie (la Opereta) si (poate) extaz la Opera
Daca toate ansamblurile la care m-am referit au plecat apoi in turnee europene de succes, Opereta se lupta sa supravietuiasca, pentru ca, dupa foarte ciudatul incendiu produs in 3 ianuarie 2005, activitatea artistilor s-a derulat in conditii precare, fie la sala din Lipscani sau la Casa de cultura a MAI, fie in concerte sustinute la Radio sau la Teatrul National, efectuind turnee prin tara, incercind sa continue stagiunea pentru copii la Teatrul „Ion Creanga“, care i-a gazduit pentru o perioada. Dar a trecut mai bine de un an si lucrarile de refacere a salii inca nu sint gata, artistii sperind sa poata inaugura, in sfirsit, stagiunea „la sediu“, poate in 20 ianuarie, prezentind un titlu cu conotatii simbolice amare – Lasati-ma sa cint de Gherase Dendrino. Daca vor fi lasati sa-si desfasoare spectacolele pe acea scena pina la finalizarea lucrarilor la Sala Omnia (ceea ce, in cel mai bun caz, va dura vreo doi ani), vom vedea…

In timp ce Opereta se confrunta cu probleme adesea insurmontabile si teribil de triste, Opera Nationala (dupa tot felul de convulsii, culminind, in plina vara, cu inlocuirea directorului Ludovic Spiess cu scenograful Catalin Ionescu-Arbore, care, dupa citeva luni de interimat, a fost definitivat in functie in urma concursului din decembrie) se pare ca incepe sa se trezeasca la viata, atragind publicul prin spectacole originale sau concerte aparte, alaturi de reprezentatii care, de la prima ridicare de cortina, la inceputul stagiunii (Traviata de Verdi, cu soprana Elena Mosuc in rolul titular) pina in ultima zi a anului, cind opereta Liliacul de Strauss a adus nu doar voie buna intr-o sala arhiplina, ci si 18 invitati „la balul Printului Orlovski“, precum si o tombola care a fericit cam o suta de spectatori. Totodata, numerosi solisti tineri care au asteptat in zadar, ani la rind, sa li se ofere sansa de a-si demonstra calitatile (reale) pe scena ONB au fost deja programati in stagiune si, daca se vor debloca posturile, se pare ca ansamblul se va improspata cu adevarat, in dorinta de a readuce Opera la cote valorice (macar) „civilizate“, depasind stadiul de „casa de cultura“ in care s-a aflat prea multa vreme din varii motive. Si daca majoritatea premierelor incluse in trecuta stagiune au fost „perdante“ (exceptind Mefistofele de Boito – productie imprumutata insa de la Opera din Iasi, dar interpretata de solistii ONB – si poate Simon Boccanegra de Verdi, in care rolul titular a fost abordat, in februarie, de catre celebrul nostru bariton Eduard Tumagian), fiind retrase de pe afis dupa doar citeva reprezentatii, sper sincer ca premiera cu opera Cosi fan tutte de Mozart sa nu aiba aceeasi soarta si, in 29 ianuarie, sa fie cu adevarat un succes.

- Intre Ateneu si Sala Radio
Anul trecut, Filarmonica a inclus, de asemenea, citeva evenimente cu totul speciale in program, prezentind, spre exemplu, monumentalul Requiem de Berlioz sau oratoriul Regele David de Honegger – exceptionale realizari care s-au alaturat interpretarilor adesea interesante aplaudate in simfonii, concerte, seri camerale, de lied etc.
De asemenea, la Sala Radio ne-am obisnuit sa revenim cu placere, pentru ca acelasi indragit bariton a fost ovationat, alaturi de minunata soprana Elena Mosuc, fie in opera-concert Puritanii de Bellini, fie in seara de arii si duete din decembrie. Apoi am ascultat, cu incintare, oratorii precum Elias de Mendelsohn-Bartholdy, Oratoriul bizantin de Paul Constantinescu, Matthaus Passion de Bach etc. Nu trebuie uitate festivalul de chitara sau seria dedicata muzicii romanesti, marcind cei 85 de ani de la infiintarea Uniunii Compozitorilor. Afluenta de public e cea mai buna dovada a conceptiei manageriale si artistice inspirate.

- „Anul Enescu“
A fost „Anul Enescu“, iar muzica Maestrului a rasunat atit in salile de concert, cit si pe scena lirica, poate cel mai pregnant fiind reprezentata opera Oedip, care, pe linga reluarea de la ONB, a cunoscut, inca din ianuarie, o versiune deosebit de apreciata, la Cagliari, sub bagheta lui Cristian Mandeal, cu (acelasi) Stefan Ignat in rolul principal, regia fiind semnata de renumitul Graham Vick. Apoi a avut loc ultima serie cu acest titlu la Staastoper Viena, pentru ca, din pacate, productia a fost apoi retrasa din repertoriu dupa mai bine de opt ani de la premiera, raminind ca acea montare sa mai poata fi urmarita, o vreme, la Deutsche Oper Berlin. In toamna, dupa prima interpretare a partiturii in SUA, la Universitatea Urbana – Illinois, baritonul Stefan Ignat (solist al ONB) a abordat dificilul personaj si in concertul-spectacol care, la Opera din Iasi, a oferit si publicului moldav posibilitatea de a asculta, pentru prima oara „pe viu“, monumentala creatie enesciana, realizata de ansamblul teatrului cu un profesionalism demn de toata lauda.
Comentat pe larg, Festivalul „Enescu“ a adus, de asemenea, in septembrie, multe dintre partiturile Maestrului in interpretari care in parte au entuziasmat, in parte au dezamagit profund, chiar daca au fost dirijate de celebritati care, daca nu au refuzat sa le cinte (asa cum a facut Riccardo Muti in 2001), le-au „parcurs“ prea adesea cu o indiferenta de neinteles pentru un adevarat artist.
Simpozionul Enescu a adunat personalitati din Europa si SUA. Concursul – vaduvit de sectiunea de canto (care, se pare, va reintra „in drepturi“ la viitoarea editie din 2007) – s-a rezumat la sectiunile pian-vioara, pentru ca cea dedicata cvartetelor nu s-a desfasurat… din lipsa de concurenti (ceea ce, de altfel, era de asteptat). Totodata, Muzeul „Enescu“ a vernisat o inedita expozitie documentara, alaturind scrisori, manuscrise enesciene, fotografii etc., dublate de programe muzicale de calitate.

- Varia
In vara ne-au incintat serile in aer liber sau mai elevate derulate in cadrul „Sarbatorii muzicii“ care, organizata pentru a treia oara de Institutul Francez, s-a desfasurat in 12 orase, oferind programe mozaicate interpretate de 50 de ansambluri invitate din 7 tari. A urmat o noua editie a Festivalului „Johann Strauss“, la Bucuresti, care a readus valsul printre noi. Teatrul Muzical din Galati a oferit, „la sediu“ sau (din nou) in aer liber, citeva spectacole de opera, opereta, dar si seri de jazz in „zona verde“ amenajata foarte inteligent, festivalul prelungindu-se cu un master-class sustinut de cunoscutul profesor de canto Toma Popescu de la Viena. In orasul vecin, Braila, a avut loc Concursul de canto „Darclée“, apoi, din nou la Bucuresti, iubitorii jazz-ului au fost rasfatati cu o saptamina foarte aglomerata de manifestari de gen in care au fost implicate numeroase vedete din tara si din strainatate.

Sa nu uitam, de asemenea, ca au aparut volume de memorii, monografii, studii muzicologice, dar si partituri interesante, precum si CD-uri editate de Casa Radio, Uniunea Compozitorilor, Institutul Francez sau Electrecord, cuprinzind muzica buna, de ieri si de azi, in interpretari pe masura.
Privit in ansamblu, 2005 a fost totusi un an bogat in evenimente muzicale, care s-au suprapus uneori cit se poate de neinspirat, dovedind insa ca organizatorii vietii noastre muzicale, ca si artistii, reusesc sa ofere tentatii multiple si variate unui public totdeauna dornic sa le consume cu cea mai mare placere. Dar a inceput 2006, care deja ne atrage in sala de concert sau de spectacol, unde „ni se pregateste ceva“.