OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca in fiecare an, bacalaureatul a declansat publicarea unei intregi serii de articole, unele care transmiteau „pulsul faptelor“ de la examene, altele – evaluari ale subiectelor, competentelor elevilor si corectorilor, partilor bune sau, de obicei, mai putin bune ale sistemului de invatamint romanesc.

Proba la literatura, un fel de rau necesar
Se pare ca nici o schimbare la nivel ministerial sau „la directie“, „la preuniversitar“, nu reuseste sa insufle sentimentul normalitatii in rindul elevilor, corectorilor si celor care urmaresc fenomenul bacalaureat. Pentru a intelege aceasta este suficienta o lectura a dialogurilor dintre cititori sau a comentariilor profesorilor si elevilor. Ca bacalaureatul nu este un examen formal ne-o dovedeste seriozitatea, dar si normalitatea cu care acesta este tratat in alte parti. Ma refer aici la sistemul „Bacalaureat International“, instituit sub patronajul UNESCO pe la jumatatea anilor saizeci si care a cooptat in timp scoli din intreaga lume.

Este vorba de scoli private (exista si in Romania un liceu privat care ofera elevilor posibilitatea de a urma acest program) care isi pregatesc elevii nu numai pentru „a trece“ examenul, ci pentru a se putea integra in diverse universitati din lume, fara complexe sau carente in educatie. Mai mult, pentru cei care aleg sa studieze ulterior intr-o tara straina, sistemul asigura recunoasterea diplomelor. Sa revin la proba cea mai spinoasa si cea mai comentata de la bacalaureatul „obisnuit“ si sa vedem cum este ea tratata in sistemul „international“: literatura romana. Pentru majoritatea absolventilor nostri de liceu, proba la literatura este un fel de rau necesar pentru a „trece“ si a urma o facultate la alegere sau a-ti continua pregatirea profesionala intr-un fel oarecare. O parte dintre elevi si, probabil, profesori de liceu au fost surprinsi de subiectul care antrena exercitarea gindirii critice, capacitatea de a selecta si a opera analogii intre opere si, mai ales, de a le prezenta intr-un eseu coerent.

Iar aici nu cred ca vreun educator ar trebui sa zimbeasca condescendent cu comentariul „ei, iata ce se intimpla cind nu mai poti lua referate de pe net!“. Cred ca orice om normal si educat, care traieste in timpul sau, foloseste Internetul pentru a verifica informatii minimale, a se instrui, a comunica rapid si eficient cu ceilalti etc. Vreau sa cred ca nici unul dintre educatori nu isi imagineaza ca excelenta academica de orice nivel este asigurata de folosirea cretei prafoase, a buretelui umflat de apa si a riglei de calcul! Pe de alta parte, dupa mai mult de un deceniu de cind manualele „clasice“ au fost inlocuite de serii de manuale alternative, care urmaresc dezvoltarea capacitatilor de comunicare ale celor educati, mi se pare ca blocarea practicilor de pregatire la aceleasi comentarii stereotipe, dar descrise pompos intr-o terminologie care abunda in „scriitori canonici“, „itemi“, trebuie sa ne indemne sa vedem cum putem iesi din impas studiind si alte formule.

in primul rind, examenul de bacalaureat international presupune un numar de probe complexe a caror pregatire incepe cu aproximativ un an si jumatate inainte de examenul final. O parte dintre probe se completeaza prin eseuri pe care elevii le compun acasa si le trimit corectorilor, dupa ce au fost vizate de profesorul „de clasa“. Alte probe se sustin intr-un timp limitat cu profesor supraveghetor, cu citeva luni inainte de terminarea clasei a XII-a. Literatura materna ocupa un loc important si nici un elev, indiferent unde traieste, nu poate evita acest examen. Cei care nu beneficiaza de pregatire regulata la literatura materna pot alege sa sustina examenul la nivel standard, formula „pregatire individuala“. Aceasta se face in baza unei programe echilibrate, care sa nu fie prea indepartata de programa in materie adoptata in tara respectiva si care obligatoriu contine texte din cele trei genuri „mari“, impreuna cu texte de literatura universala in limba materna, despre care candidatul va scrie un eseu in limba materna!

Pentru toti acesti elevi care studiaza in liceele selecte aflate sub egida programului, a sustine un examen de literatura materna este o provocare, dar si o datorie. Nu este propaganda ieftina, ci lucruri pe care le-am aflat din discutiile cu citiva dintre acesti elevi, la recentul seminar al evaluatorilor de literaturi materne al IBO de la Cardiff, din primavara aceasta. Am discutat cu elevi din Serbia, Etiopia, Africa de Sud, multi dintre ei bursieri ai acestor programe, multi confruntindu-se cu faptul ca limbile respective nu beneficiaza de o ortografie care sa reuneasca toate variantele dialectale si, de multe ori, tribale. Buna comunicare intre organizatorii examenului si, elevi face posibila gasirea unei solutii in beneficiul elevului chiar si in aceste cazuri, pentru ca toate literaturile materne sint la fel de importante si deschid mintea si sufletul. Aceasta este filozofia ce anima elevii, evaluatorii, organizatorii probei respective.

Studiul literaturii materne este cel care le da elevilor individualitate
Cum decurge examenul? in afara de proba de literatura universala in limba materna, exista doua lucrari, scrise cu profesor supraveghetor, in clasa, din care: o analiza a unui text la prima vedere, unde elevii au posibilitatea de a alege intre un text poetic si un text narativ, care sa nu existe in manuale. Proba a doua este constituita de un eseu-raspuns la una dintre intrebarile standard, formulate pentru candidatii tuturor „literaturilor materne“ (traduse in limbile respective), cu exercitiu comparativ asupra a minimum doua opere dintr-o anume sectiune a programei. intrebarile au un grad mare de generalitate, iar elaborarea eseului implica alegerea corecta a operelor, selectarea elementelor care pot constitui argumente valabile, compararea a minimum doua opere, intelegerea structurii textului literar si integrarea elementelor de „teorie literara“ in corpul eseului. Sistemul de notare, universal pentru toate „literaturile“, este extrem de riguros si lasa putin loc pentru „impresia generala“, desi, privit atent, nu dezavantajeaza deloc elevul, dimpotriva. Urmeaza, bineinteles, atit pentru nivelul standard, cit si pentru cel avansat, proba orala, in cadrul careia elevii analizeaza, pe baza unor intrebari primite de la evaluator, un fragment dintr-un text studiat. Depasirea timpului de comentariu atrage anularea probei orale.

Am prezentat o forma foarte simplificata a acestui examen de literatura materna, insa cred ca ar fi momentul sa ne intrebam, ca profesori, cum putem debloca situatia eternelor nemultumiri care apar la examenul de literatura romana in fiecare an. Cred ca simpla dezamagire reciproca a partilor implicate (profesori-evaluatori-elevi), ca si discursul moralizator-ironic, nu mai folosesc nimanui. Am retinut din articolul Dumitritei Stoica – Bacalaureatul la romana, un subiect greu si ciudat – ideea ca probabil multi dintre scriitorii canonici sau dintre directiile/curentele literare din secolul al XIX-lea nu mai spun mare lucru absolventilor de liceu, fiind probabil trecuti/trecute sub semnul memorarii plicticoase de date si nume. inclin sa cred ca problema, bine semnalata, se mai gaseste si altundeva: in convingerea unora dintre elevi ca „la romana“ se invata din obligatie numai „despre“ opere prafuite si in convingerea unora dintre profesori ca elevii s-au degradat intr-atit, incit nu mai au resursele necesare pentru a gusta literatura, fiind inculti, needucati si dezinteresati.

Nu spun ca bacalaureatul international este cel mai bun sistem planetar de evaluare a cunostintelor si competentelor. intr-un fel ciudat insa, care merita analizat si partial adoptat, le insufla elevilor ca reusita lor ca oameni educati si completi depinde si de capacitatea de a reflecta asupra unui text si de aceea de a alcatui un mic portofoliu de arta (una dintre probe este arta, o arta la alegere) si de capacitatea de a rezolva probleme complexe de matematica, fizica sau chimie. Iar studiul literaturii materne, in limba materna, este cel care le da individualitate, intr-un mediu educational cosmopolit si, in general, in lumea in care contactele internationale nu mai reprezinta exceptia, ci regula. Nu pentru ca este esential sa stie in ce an a aparut Baltagul, caci fara asta ar cauza mici lesinuri corectorilor, ci pentru ca este esential sa poata ilustra in mod original, cu acest roman, de ce, de pilda „literatura este o oglinda a societatii“. Si nimeni nu considera o astfel de tema de eseu marxista, comunista, prea simpla sau prea complicata. Elevii stiu ca e normal sa raspunzi simplu, dar nu e normal sa-ti doresti „sa treci“, „sa scapi“, fiindca de aceste rezultate depinde, cu adevarat, viitorul tau academic.

Altfel, ca la orice examen, exista fraze hilare, exista solutii elegante, exista note foarte mari si note foarte mici, dar toate acestea sint normale. Elevii primesc motivatia notei in scris, daca o solicita, si au acces la criteriile de corectare, ca oriunde in lume. Ceea ce e esential este ca intregul examen nu oscileaza intre extreme – intre „a trece“ si „a lua zece pe linie“ –, ci este un examen care reprezinta aptitudinile diferite ale elevilor, dincolo de obligativitatea unor competente minimale, care sint serioase. Altfel, nici nu indraznesc sa spun ca elevii care studiaza in liceele din sistemul IBO au ore de activitati civice: mers la ferme in comunitati rurale din apropierea scolii, lectura pentru prescolarii din aceste comunitati, lucru in gradina liceului. Nu pot; ma tem ca, in acelasi spirit al „dezamagirilor“ extreme, mi se va spune ca pledez pentru un invatamint comunist de care abia ce am scapat!

Dr. Mona Momescu
Lector de limba si cultura romana, Catedra „Nicolae Iorga“, Columbia University
Senior Evaluator, literatura romana ca literatura materna, International Baccalaureate Organization