La ce trebuie sa ne asteptam dupa referendumul de simbata? Ei bine, la nimic. Nimic nu se va schimba simtitor. Traim in tara evenimentelor politice fara urmari. Un referendum inutil nu va aduce schimbari utile. Stim din trecutul nostru recent ca sintem incapabili sa invatam ceva din propriile noastre actiuni. Traim in tara in care singurul lucru previzibil este imprevizibilul. De ce sa ne mai batem capul incercind sa intrezarim ceva?
Opozitia stia la ce sa se astepte de la acest referendum care nu rezolva nimic, al carui singur efect este ca ne arunca cu inca vreo citeva luni inapoia istoriei. Am mai spus ca nu am invatat nimic din treaba asta, dar oare o fi fost ceva de invatat? Prima impresie este ca PSD-ul sau altcineva, nu este prea clar cine, a invatat din tehnicile de campanie folosite de Traian Basescu in 2004: Internetul, e-mail-ul, sms-ul au devenit canale de propaganda.
Desi nu recunoaste, se pare ca modelul de politician pentru Mircea Geoana este chiar adversarul sau declarat, Traian Basescu. Dupa ce i-a copiat (fara cine stie ce talent) modul abrupt de a se adresa si populismele ieftine, incearca sa descopere acum si veleitatile de propaganda ale tehnologiei informatiei. Dar cea mai mare surpriza on-line am avut-o nu mai departe de saptamina aceasta. imi deschid casuta de e-mail, cind un mesaj cu o sonoritate neobisnuit de cunoscuta imi atrage atentia. Titlul sau, „Draga Traiane“, imi era chiar mai familiar decit formula de adresare pe care o exprima. Era titlul unui mesaj scris impreuna cu un prieten prin 2004, din plictiseala, inainte de inceperea colaborarii cu Observatorul cultural. in acel eseu eram nervos din pricina ca se intirzia formarea guvernului de dupa alegeri. Mesajul, scris intr-o forma copilareasca, extrem de favorabil la adresa proaspatului presedinte Basescu, exprima o serie de asteptari ce nu se voiau incalcate de omul pe care-l votasem atunci sa ne fie presedinte. (Mesajul se poate gasi si acum cu Google, pe diferite pagini de Internet.)
Nu stiu cum a ajuns mesajul pe prima pagina a site-ului personal al lui Traian Basescu, unde a incremenit mai bine de un an. Site-ul a reinviat odata cu noua campanie si a sarit, in mai putin de doua luni, de la 4.000 de vizitatori la 125.000! Ei bine, respectivul mesaj, semnat cu „Alegatorul tau“, care-l sfatuia pe presedintele Basescu sa faca treaba buna in fruntea statului, mi s-a intors, cu semnatura „fostul tau alegator“, doar ca, de data asta, nu mai era in favoarea lui Traian Basescu. Ceea ce mai facea mesajul de pe www.spuneda.ro era sa identifice autorul mesajului initial, probasescian, cu sursa sms-urilor, devenite memorie colectiva, cu Bombo si cu Congo. inchipuiti-va mirarea mea. Se vede treaba ca Internetul si solutiile de adresare directa au primit o atentie mai mare din partea staffurilor de campanii ale anului 2007. Am mai primit tot felul de spam-uri cu poante anti-Basescu, dar adevarul este ca parca nu au savoarea à la Basescu. Nu-ti vine sa le dai mai departe. Nu sint asa creative si au efectul unui banc pe care l-ai mai auzit intr-o forma asemanatoare.
Timpul scurt de organizare a campaniei electorale pentru referendum nu e de folos nici partidelor, dincolo de obiectivul de neindeplinit care este obtinerea acordului cetatenilor pentru a-l da jos pe Traian Basescu de la cirma statului. Partidele si-ar fi dorit sa se pozitioneze mai bine pe piata electorala, sa-si individualizeze mesajul, sa foloseasca aceasta oportunitate ca pe un test pentru alegerile europene din toamna sau pentru cele generale de la anul. Dar tot ce au reusit a fost sa cinte pe aceeasi voce intr-un cor antiprezidential, care a ajutat mai degraba la pozitionarea PD-ului si PLD-ului ca partide prezidentiale si la individualizarea lui Traian Basescu ca opozant major si unic, si nu ca detinator al puterii reale. L-au readus cam in aceeasi postura in care se afla in 2004. Acest aspect ar putea avea ca efect ne-erodarea naturala la care este supus cel de la putere. PSD-ul nu reuseste nici macar sa mentina pentru sine stindardul suspendarii, actiune al carei initiator a fost. in rest, impresia despre campania PSD se poate rezuma in trei cuvinte: furnici, mici, bere.
Adevarul crud pentru Mircea Geoana este ca referendumul pe care l-a initiat este mai curind un test pentru domnia sa, avind repercusiuni mai mari asupra carierei sale politice decit asupra carierei lui Traian Basescu. Iar sortii ii par nefavorabili, reusind sa atraga la mitingurile PSD cam un sfert din numarul de participanti atrasi de Traian Basescu.
PNL-ul este prins intre guvernare si felurite comunicate cu impact neglijabil, care, daca nu enerveaza, reusesc sa plictiseasca. La conservatori, nimic nou sub soare, ei si-au indreptat tunurile propriului trust media asupra lui Traian Basescu si au incercat o dezbatere despre presupusul trecut securistic al presedintelui suspendat. UDMR-ul merge pe mina liberalilor si-si indeamna electoratul pe site-ul propriu sa spuna „Da pentru deocratie, da pentru suspendare“. Deocratia probabil ca este o forma de guvernare mai putin cunoscuta, superioara oligarhiei.
in ceea ce-l priveste pe presedintele suspendat, acesta are o noua platforma electorala, construita ad-hoc cu ocazia campaniei pentru referendum. Intitulata „Solutia mea“, ea nu prea pare o solutie realista, propunindu-si trei obiective maximale de genul: o majoritate politica coerenta, reforma si democratie, dezmembrarea oligarhiilor. Traduse, acestea presupun ca: (1) Traian Basescu va propune demiterea Parlamentului si alegeri parlamentare anticipate, ceea ce e foarte putin probabil in contextul constitutional si politic curent; (2) construirea unui dialog cu fortele politice care i s-au opus atit de fatis, pentru a consolida reforma clasei politice (vot uninominal) si pentru a continua reformele; (3) interventia in zona nesigura a economicului, cu mijloace neclare. in rest, „Solutia“ continua puncte ale programului defunctei Aliante D.A. din 2004.
Impresia generala a campaniei electorale a fost aceea a unui eclectism generalizat, in care nu au existat criterii logice pentru argumentare. Au existat doar enorme siruri de declaratii si lungi enumerari ale argumentelor pro si contra suspendarii, de parca numarul argumentelor ar spune daca solutia gasita de Parlament este buna sau proasta si nu judecata obiectiva a intregului demers, in functie de litera si spiritului Constitutiei, asupra careia s-a exprimat inclusiv Curtea Constitutionala. Am fost victimele unei retorici paguboase, si nu beneficiarii unui demers politic serios.
Se va schimba oare ceva? Probabil ca nu. Va invata ceva Traian Basescu din lectia pe care i-a aplicat-o (dupa cum zicea Ion Iliescu) PSD-ul? Probabil ca nu. A iesit clasa politica mai inteleapta dupa acest interminabil frecus cu efecte economice negative de necalculat? Probabil ca nu. Au cistigat ceva oligarhii si mogulii postranzitiei? Probabil ca nu. Dar noi? Noi, alegatorii lor, ai tuturor, care sintem acum in doua tabere adverse, in vreme ce ar fi trebuit sa fim impreuna in Europa? Noi am cistigat ceva? Cu siguranta ca nu!

