OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Guvernul si-a asumat raspunderea pentru legile proprietatii si reforma in Justitie. In discursul rostit miercuri 15 iunie, in fata plenului Parlamentului, premierul Calin Popescu Tariceanu a sustinut demersul echipei pe care o conduce, aducind ca principale argumente imperativele europene care stau la baza pachetelor legislative aduse in discutie si, nu in ultimul rind, caracterul lor reparator, fie ca e vorba de proprietati confiscate in perioada comunista care nu au putut fi niciodata recuperate sau nici macar revendicate in contextul legislativ extrem de constringator existent anterior, fie ca e vorba de acte si decizii politizate si nedrepte ale unei justitii aflate continuu in subordinea comenzilor politice ale momentului sau momentelor, de 15 ani incoace.

De altfel, trebuie remarcat ca intregul context in care s-a produs gestul executivului din 15 iunie este unul de reconsiderare a trecutului, recent sau recentissim, din diverse perspective. Aspectul corectiunilor legislative, esentiale din perspectiva modernizarii Romaniei, este numai unul. Alaturi de el se numara si marele eveniment – nu ne ferim sa-l calificam astfel – al invinuirii fostului presedinte Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 1990. Logica acestor demersuri, ale justitiei sau ale executivului, este, in linii mari, aceeasi: reconsiderarea trecutului si punerea in ordine a unor piese fara de care, orice s-ar face, statul de drept si democratia nu se vor instaura niciodata in Romania.

Poate si de aceea, marele bau-bau al guvernarilor pesediste, indiferent de denumirea curenta a partidului, a fost trecutul. PSD si mai ales primul ministru al ultimei guvernari dominate de acest partid, Adrian Nastase, minat de la spate de mentorul sau renegat si din nou, pare-se, adoptat, Ion Iliescu, la vremea aceea inca presedinte, au incercat din rasputeri sa impinga societatea romaneasca intr-o zona gri, nu a Europei, ci in primul rind a uitarii. Amnezia ca metoda politica de dominare (in sens weberian!) a fost cuvintul de ordine al guvernarilor precedente. Acestea au incercat – si, in buna masura, au reusit – punerea intre paranteze a unui demers care tine de igiena democratica a unei societati, au stimulat, cu orice mijloace, impiedicarea aparitiei ori functionarii unor institutii credibile care ar fi avut ca misiune exact reconsiderarea trecutului. Razboiul declarat cu CNSAS-ul, chiar in formula mult diminuata adoptata dupa indelungi deliberari si compromisuri la sfirsitul guvernarii CDR, ca si multele declaratii, la fel de belicoase ori numai condescendente, la adresa celor care mai credeau inca in trecut ca forma terapeutica a prezentului i-au creat lui Adrian Nastase un profil bine conturat.

Or, iata ca PSD, prin vocea lui Mircea Geoana – vocile acestui partid fiind, insa, dupa cum se stie, intersanjabile –, depune o motiune de cenzura la doua zile dupa momentul asumarii raspunderii. Desi, la aceasta ora, rezultatul votului nu ne este cunoscut, motiunea PSD merita o clipa de atentie. Citit in plenul Parlamentului pe 20 iunie, documentul a fost intitulat, probabil prin simpatie cu propria prestatie guvernamentala din perioada 2000-2004, Dictatura si incompetenta Guvernului impotriva integrarii europene a Romaniei si a fost semnat de 133 de senatori si deputati. Ca o observatie generala, PSD trebuie ca si-a luat in serios rolul de partid de opozitie, de vreme ce a invatat atit de bine din experienta guvernamentala, incit fiecare virgula din document are valoare autoreferentiala.
In textul motiunii, PSD sustine ca pachetul de legi pentru care Guvernul si-a asumat raspunderea este „expresia unui tirg politic intre partidele componente ale coalitiei majoritare“, motiunea reprezentind in acest context „un semnal de alarma“ ce are ca scop apararea ordinii institutionale, asa cum este ea prevazuta in Constitutie.

Caracterul autoreferential se regaseste si mai departe, atunci cind autorii documentului vorbesc de presupusa intentie a Guvernului de a institui dictatura ca „mod de guvernare“, folosind ca instrument de baza justitia politizata. Iar exemplele pot continua la nesfirsit. Acestea in conditiile in care reprezentanti de frunte ai partidului de opozitie PSD se confrunta, la ora actuala, cu acuzatii dintre cele mai grave privind acte care ar fi condus cu adevarat la reinstaurarea dictaturii si terorii in Romania postdecembrista. Ion Iliescu – reintors deocamdata la matca PSD ca la un adapost de vreme rea –, Nicolae Vacaroiu, Viorel Hrebenciuc si atitia altii au de dat raspunsuri, cei mai multi chiar in fata justitiei, pentru numeroasele acte gindite si indreptate impotriva statului de drept.
Tragind linie, PSD si-a redactat propria motiune de cenzura, pentru toate guvernarile in care a defilat fara remuscari si procese de constiinta.