OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe rolul instantelor de judecata sint nu mai putin de 10 procese prin care se contesta toate actele administrative care au stat la baza demararii santierului din Parcul Carol: hotaririle de guvern, ordinul Ministrului Culturii si Cultelor de declasare a 5,27 ha din parc, hotarirea fostului Consiliu General al Municipiului Bucuresti si autorizatiile de constructie si de santier.
Tribunalul Bucuresti a anulat saptamina trecuta autorizatiile Nr. 209 si 210, pe baza carora a inceput in mod ilegal distrugerea mausoleului din Parcul Carol.

Astfel ca santierul demarat in parc va trebui ridicat, insa nu inainte de a fi refacute portiunile din mausoleu distruse in prima zi, 14 aprilie 2004.
Sint sanse importante ca si in celelalte procese guvernul, Ministerul Culturii si Cultelor si fostul Consiliu al Primariei Generale sa piarda, intrucit, pentru a se da satisfactie Bisericii Ortodoxe Romane, au fost incalcate mult prea multe legi.
Din acest motiv si sub presiunea societatii civile, guvernul a facut un mare pas inapoi, renuntind la varianta initiala si elaborind un proiect de lege prin care se propune un aparent compromis; numai ca acest proiect ofera gratuit Patriarhiei o portiune din parc pentru Catedrala Mintuirii Neamului, cu pretul distrugerii partiale a mausoleului si a unor spatii verzi.
Faptul ca guvernul si Patriarhia cauta o noua directie de actiune reprezinta o importanta victorie a societatii civile si a autoritatilor locale responsabile asupra aliantei toxice pentru democratie dintre stat si biserica. Fara aceasta opozitie, parcul ar fi fost deja amputat, iar mausoleul – ras de pe fata pamintului.

Totodata, avem de-a face cu un semnal de alarma care arata pericolele la care este expus statul de drept. Societatea civila va trebui din nou sa isi exercite influenta si sa uzeze de mijloacele legale care ii stau la dispozitie, pentru a opri o actiune indreptata, in cele din urma, impotriva modernizarii Romaniei. Este vitala trasarea clara, in urmatoarea perioada, a separarii dintre stat si biserica pentru a evita repetarea unor abuzuri de acest fel. Chiar in campania electorala pentru alegerile din noiembrie, un partid curajos ar putea trece pe agenda dezbaterilor publice aceasta tema delicata si extrem de importanta pentru evolutia democratica a Romaniei.
Practic, Guvernul s-a incurcat in propriile minciuni si ilegalitati, iar acum anuleaza totul in favoarea unei noi incercari de a oferi o aparenta de legalitate construirii Catedralei Mintuirii Neamului in Parcul Carol. Se renunta la hotaririle de guvern care pot fi usor atacate in instanta si se forteaza votarea unei legi, aparent mai greu de contestat.

Speram ca legea nu va fi aprobata in Parlament, dar, chiar si in cel mai rau dintre scenarii, caile de atac vor exista. Presedintele Romaniei ar putea sa nu promulge o asemenea lege, stiuta fiind opinia sa favorabila prezervarii mausoleului. In plus, legea va fi contestata la Curtea Constitutionala. Exista, de asemeni, posibilitatea contestarii in instanta a hotaririlor administrative care se vor da in baza ei, daca autoritatile locale vor emite astfel de acte.
Dintre toate procesele pe rol, centrul de greutate se muta acum pe dosarul in care contestam Ordinul de Declasare a 5,27 ha din Parcul Carol, ordin emis de Ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, cu incalcarea Legii 422/2001. Pina la solutionarea cauzei in instanta, Parcul Carol, in integralitatea lui, este monument istoric si beneficiaza de protectia legii, astfel ca, pentru noua directie de actiune a guvernului, foarte multe depind de acest proces.

Patriarhia Bisericii Romane spera ca, daca va fi adoptat proiectul de lege, aceasta ar conduce la incetarea dezbaterilor pe tema amplasarii Catedralei Patriarhale. In loc sa isi doreasca si sa propuna dialogul cu arhitectii si cu societatea civila in general, biserica il sugruma, afirmindu-si, in cererea catre guvern, speranta ca „forta juridica a actului si posibilitatea dezbaterii lui in Parlament sva creat premisele eliminarii oricaror discutii ulterioare cu privire la aceasta decizie“.
Este regretabil ca biserica nu a initiat un dialog veritabil pentru gasirea unui amplasament potrivit si legal pentru Catedrala, facind abstractie de opiniile si de studiile realizate in acest sens de catre arhitecti reputati.
Daca, pina acum, Biserica Ortodoxa Romana a sustinut ca nu va fi distrus nici un copac si nici un fir de iarba, urmind ca edificiul sa fie inaltat strict pe locul mausoleului (o minciuna vizibila inca din prima zi a santierului, care a inceput direct pe spatiul verde), acum se sustine ca nu va fi afectat mausoleul, iar Catedrala este plasata pe zonele verzi din spatele mausoleului.

A distruge, insa, hemiciclul din jurul arcadelor, asa cum prevede proiectul de lege al guvernului, inseamna a distruge monumentul, care este un ansamblu din care hermiciclul face parte integranta.
„Procesul maimutelor“ din anul 1925 a avut implicatii majore in Statele Unite, dar si pe plan mondial. Este un reper si un moment de cotitura in ceea ce priveste libertatea de constiinta si separarea dintre stat si biserica.
Procesele Parcului Carol, prin implicatiile posibile, reprezinta pentru Romania un moment asemanator. Legea si rationalitatea au de oprit mentalitati dogmatice si logica distructiva a inaltilor ierarhi ai B.O.R., care uzeaza de influenta asupra puterii politice pentru a-si impune interesele.

In Serbia, ministra Invatamintului a incercat luna trecuta sa scoata teoria evolutionista din programa scolara. Dupa trei zile, in fata protestelor generale, si-a prezentat demisia. Vecinii nostri nici nu au inceput negocierile de aderare la Uniunea Europeana, dar o decizie in raspar cu mersul lucrurilor intr-o democratie contemporana – considerata totusi inferioara celei romanesti – a avut ca o consecinta imediata demisia ministrului responsabil.
Ministrul Culturii si Cultelor din Romania sacrifica legea pe care este investit sa o apere si distruge un monument istoric, subordonind patrimoniul cultural al Romaniei cultului majoritar. Romania se pare ca va incheia in acest an negocierile de aderare cu Uniunea Europeana, dar dovedeste in continuare, prin anumite actiuni ale puterii, un comportament premodern si antieuropean.

Remus CERNEA
director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
remuscernea@humanism.ro