La Berlin a inceput miercuri 5 martie un nou proces intentat teroristului german Johannes Weinrich. Fostul adjunct al teroristului Ilich Ramirez Sanchez – zis „Carlos“ – fusese condamnat acum doi ani la inchisoare pe viata, fiind gasit vinovat de savirsirea atentatului asupra Centrului Cultural francez din Berlinul occidental, in anul 1982.
Weinrich, care se afla de 7 ani in detentie, este acuzat de crima in 6 cazuri si de tentativa de crima in 153 de cazuri. Este vorba, in primul rind, despre un atentat pus la cale la Paris, pe Rue Marbeuf, in anul 1982. Fosta sotie a lui Carlos si prietena a lui Weinrich, Magdalena Kopp, va fi audiata ca martor al acuzarii. Dupa ce a ispasit o pedeapsa de 4 ani de inchisoare pentru complicitate la actiuni teroriste, Magdalena Kopp a fost pusa in libertate. Detaliile privind atentatul de la Paris le-a aflat de la Weinrich, de care, in prezent, s-a distantat. Atentatul de la Paris a fost conceput de cei doi teroristi, Carlos si Weinrich, ca o actiune de santaj contra statului francez, dupa ce Magdalena Kopp fusese arestata de autoritatile franceze. In ziua cind a avut loc procesul Magdalenei Kopp, a explodat bomba plasata pe strada Marbeuf, ranind 59 de persoane. O femeie si-a pierdut viata. In pofida amenintarilor la adresa Frantei, autoritatile au refuzat atunci sa o puna in li-bertate pe Magdalena Kopp.
Au urmat alte atentate teroriste, la Marsilia si Paris. In acest context a avut loc si atentatul din 1983 asupra Centrului Cultural francez din Berlin.
Procesul ar putea aduce lumina si intr-un capitol neelucidat al relatiilor tarilor estice cu teroristi de talia lui Carlos si Weinrich. Se pare ca grupul terorist Carlos-Weinrich s-a bucurat de sprijinul serviciilor secrete din Ungaria, din fosta RDG si din Romania. Astfel, pe data de 21 februarie 1981 a avut loc atacul asupra cladirii din München in care se afla postul de radio Europa Libera. Potrivit rechizitoriului redactat de procuratura generala a landului federal Berlin, Weinrich fusese principalul strateg al atentatului. Atentatorii au vizat sectia romana a postului, insa, dintr-o greseala, bomba – pusa la zidul cladirii – a lovit redactia ceha.
Purtatorul de cuvint al biroului de presa al tribunalului de land, Björn Retzlaff, ne-a sintetizat acuzatiile privind atentatul asupra Europei Libere din noaptea de 21 februarie 1981. Redam aici intreaga declaratie, care reflecta, de fapt, elementele principale cuprinse in rechizitoriu, asa cum am putut constata dupa lectura actului de acuzare: „Potrivit investigatiilor procuraturii generale, inculpatul a fost, impreuna cu teroristul Carlos, seful unei asociatii criminal-teroriste. Aceasta asociatie era structurata in jurul lui Carlos. Unul dintre atentatele pentru care inculpatul este judecat acum de catre tribunalul landului Berlin a fost atentatul asupra postului de radio Europa Libera, din februarie 1981. Actiunea bandei Carlos-Weinrich a fost comandata atunci de catre Securitate, adica de serviciul secret roman, care urmarea lichidarea unui redactor al postului de radio Europa Libera cu o bomba. Potrivit investigatiilor procuraturii generale, sectia romana a postului de radio fusese vizata de catre Securitate fiindca transmitea emisiuni critice in limba romana. Aceste emisiuni erau indreptate impotriva regimului din Romania. Acum, inculpatul este acuzat ca – in februarie 1981 – ar fi pus la zidul exterior al cladirii o bomba umpluta cu 15 kg de nitropenta, care a si explodat. Explozia puternica a deteriorat zidul, o parte a cladirii si numeroase camere. Inclusiv cladirile aflate in apropiere au fost grav avariate.
Desi inculpatul a vrut sa ucida, precum sustine procuratura, nimeni nu a fost omorit. Trei redactori ai sectiei cehoslovace, insa, au fost grav raniti. Planul actiunii a esuat, deoarece atentatul nu a lovit sectia romana“.
Din rechizitoriul procuraturii rezulta, deci, ca Securitatea romana a comandat acest atentat. Totodata, rechizitoriul mentioneaza si numele persoanei care ar fi trebuit ucisa. Este vorba despre Emil G. (adica: Emil Georgescu), pe atunci redactor al sectiei romane din München. In ultimele zile, presa internationala a mentionat acest detaliu, preluind si informatia eronata potrivit careia Emil Georgescu ar fi fost in acea perioada directorul sectiei romane a Europei Libere. Le reamintim cititorilor nostri ca directorul din acea vreme era Noel Bernard.
Cauza reala a atentatului ar fi fost, potrivit declaratiei procurorului general Detlev Mehlis, o actiune de razbunare a Securitatii romane: „Actiunea fusese indreptata impotriva acestui post de radio care deranja in mod sensibil politica regimului lui Ceausescu“, a declarat Mehlis intr-un interviu acordat Europei Libere.
In acelasi interviu, Detlev Mehlis a mai relatat ca la mijlocul anilor ’90 a existat „o colaborare destul de buna“ cu autoritatile de la Bucuresti. „In cursul acestei cooperari“, a adaugat procurorul general, „s-a dovedit ca banda Carlos-Weinrich a obtinut armament din partea Securitatii. Ceea ce era si mai periculos a fost faptul ca Securitatea le-a pus la dispozitie teroristilor documente de identitate, carnete de conducere, pasapoarte – toate eliberate pe nume false. Datorita acestui sprijin, membrii bandei se puteau misca nestingheriti in Europa occidentala, putind pune mai usor la cale diversele atentate. Acest aspect s-a putut elucida foarte bine in urma cooperarii cu autoritatile romane“.
Procuratura germana se bazeaza, in primul rind, pe documente din arhivele serviciilor de securitate est-germane si ungare. In aceste documente exista dovezi din care rezulta ca atentatul a fost comandat de catre Securitatea ceausista.
Potrivit unor informatii aparute in presa romana, Weinrich ar fi fost audiat in Germania de catre procurori romani. Weinrich „a pastrat insa tacerea asupra multora dintre aspectele punctate in interogatoriu“, a relatat ziarul Ziua din 26 octombrie 2001. Procurorul Mehlis respinge aceste afirmatii drept eronate. (Trebuie precizat faptul ca Weinrich nu a scos o vorba in timpul anchetei la care a fost supus in Germania, iar in timpul procesului de acum doi ani a tacut, ca si acum, cind refuza cu perseverenta sa scoata o vorba!)
Ziarul Evenimentul zilei din 5 septembrie 2000 titra: Procurorii militari au finalizat ancheta in dosarul „Carlos – filiera romaneasca“. Generalul Nicolae Plesita, judecat in „Dosarul Carlos“. O zi mai tirziu, acelasi ziar a publicat un alt articol, intitulat: Carlos a primit tone de arme din Romania, in care se afirma ca, in cursul „unei anchete laborioase care a durat aproape patru ani“, generalul Dan Voinea ar fi descoperit niste documente „in arhivele fostelor unitati speciale ale Securitatii (UM 0544 si UM 0297), precum si un raport recent al Serviciului de Informatii Externe“ cu „informatii detaliate despre armele oferite, in perioada ’80-’83, teroristului Carlos“ de catre regimul lui Ceausescu.
Procesul impotriva lui Weinrich o sa dureze cel putin doi ani. Aparatorii inculpatului au anuntat ca resping plauzibilitatea documentelor intocmite de STASI si de serviciul secret din Ungaria, deoarece ele nu ofera dovezi, ci numai indicii.
Berlin

