OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intre 19 si 21 august s-au desfasurat la Sighisoara Zilele comunitatilor etnice din Romania, Proetnica 2005.
Manifestarea, organizata de Centrul Educational Interetnic pentru Tineret din Sighisoara, s-a aflat sub patronajul Ambasadei Republicii Federale Germania la Bucuresti, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Ministerului Afacerilor Externe, fiind finantata de Institutul de Relatii Culturale Externe din Stuttgart si de Guvernul romaniei, prin mijlocirea Departamentului pentru relatii Interetnice si a Ministerului Culturii si Cultelor.

Ajunsa la cea de-a cincea editie, Proetnica a oferit celor nouasprezece organizatii apartinind minoritatilor din Romania posibilitatea de a se face cunoscute prin formele culturale si programele considerate reprezentative: spectacole de muzica, de dans, activitati interactive, expozitii de arta, carti si diverse publicatii, standuri de mestesugari, expozitii culinare, dezbateri si mese rotunde. Cistigul a fost insa si de partea publicului numeros de la Sighisoara, care a avut astfel sansa de a participa timp de trei zile la un spectacol viu, plin de culoare si savoare. A fost un prilej de a-i cunoaste, intr-un mod cit mai placut si concret, pe cei pe care ii etichetam drept minoritari, fara sa ne intrebam prea mult ce inseamna a fi minoritar, cum arata si cum gindeste minoritarul de linga noi. Pentru multi dintre cei aflati in vechea cetate, a fost asadar un moment potrivit de a le da acestor oameni un chip, de a-i asculta, de a-i aprecia si de a se bucura de o diversitate culturala, care nu poate decit sa ne imbogateasca.

- O convivialitate fara mindrie si prejudecata
Incepind de vineri dupa-amiaza, ploaia a fost alungata, iar asupra vechii cetati medievale a pornit sa se reverse multimea celor 700 de participanti (armeni, aromani, albanezi, bulgari, croati, cehi, greci, germani, italieni, maghiari, polonezi, rusi lipoveni, ruteni, slovaci, tatari, turci, ucrainieni, sirbi, rromi, evrei, macedoneni), care au strabatut in costume traditionale orasul si s-au oprit in Piata Cetatii. Dupa deschiderea oficiala, la care au luat cuvintul, printre altii, Excelenta sa, Ambasadorul Germaniei la Bucuresti, Wilfried Gruber, initiatorul festivalului, domnul Reiter Volker, manifestarea a continuat cu spectacole de muzica si dans ale minoritatilor maghiare, cehe, germane, grecesti si lipovene s.a.m.d. Dincolo de berea si de micii consumati (cu moderatie totusi, fara sa se transforme intr-un festival al berii sau un iarmaroc), in Sighisoara, convivialitatea a fost la ea acasa, o convivialitate fara mindrie si prejudecata.

Pe pavajul din Piata Manastirii, transformat in scena interactiva, costumele traditionale, care mai de care mai colorate si pline de stralucire, s-au amestecat cu blugii si tricourile banale. Cuceriti de muzica si dansurile comunitatilor etnice, spectatorii au lasat deoparte sfiala si au incercat sa invete pasii de dans, au stat de vorba si au cerut CD-uri cu muzica specifica.
De altfel, tentatiile au fost numeroase, standurile mestesugarilor oferind de toate, de la sarailii si baclavale, la tot tot felul de obiecte specifice (broderii, tesaturi, carti, tablouri). Asa ca nu e de mirare ca, sub acest asalt pitoresc, mesele rotunde si conferintele din sala Primariei au adunat prea putini auditori. Desigur, dezbaterile pe marginea problemelor minoritatilor sint importante, numai ca discursurile mai mult sau mai putin prafuite, teoretizarile si politizarile, precum si frustrarile de tot felul conteaza mai putin decit un ceas petrecut in spatiul interactiv, un spatiu viu. deschis, in care cultura concreta descinde in strada, dind sens sloganului Uniunii Europene: unitate in diversitate.

- Pura admiratie si buna dispozitie
Trebuie sa spun ca n-am intilnit aici decit bucuria apropierii de celalalt, minoritarul, marginalul. In cele trei zile cit am haladuit pe strazile Sighisoarei, nu s-a iscat nici un conflict, n-au existat nici un fel de reticente. A ramas numai admiratia pura si buna dispozitie. Si chiar daca am pierdut focurile de artificii de la finele festivalului, mi-au ramas sub pleoape pilpiirile culorilor vii ale costumelor traditionale. Pe drum, in tren, in minte inca imi staruiau dansurile slovacilor, ale rusilor lipoveni, ale turcilor, muzica aromana a celor de la Pilisterlu, a evreilor de la Mazeltov sau a suflatorilor de la Patru Prajini, iar acest si/sau ar putea umple o pagina intreaga.