OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Milena DRAGICEVIC SESIC, Branimir STOJKOVIC
Cultura: management, mediere, marketing
In romaneste de Liubita Raikici si Lucian Alexiu, Postfata de Corina Suteu,
Nota asupra editiei de Sorina Ianovici-Jecza,
Editura Fundatia Interart TRIADE,
Colectia „Cultura si management“, Timisoara, 2002,
312 p., f.p.


Observatorul cultural a anuntat, in Nr. 173, aparitia acestui volum. Motivul pentru care am considerat necesar sa revenim asupra sa este caracterul sau de exceptie in peisajul publicistic romanesc. Cultura: management, mediere, marketing este un manual universitar (editia in limba sirba a aparut in 2000), ai carui autori au o indelungata experienta, nu numai pedagogica, ci si in cimpul dezbaterilor culturale internationale. Milena Dragic´evic´ S¡es¡ic´ – care a devenit, dupa caderea regimului lui Milosevici, rectorul Universitatii de Arte din Belgrad – este cunoscuta, poate, cititorilor din Romania, fiind unul dintre profesorii cursurilor de management cultural organizate de Asociatia Ecume/Ecumest, dar si unul dintre cei mai activi participanti la reuniunile programului „Politici pentru cultura“.

Lucrarea este conceputa dupa un plan foarte bine structurat (capitolele manualului sint: Societatea si cultura; Planificarea dezvoltarii culturale; Managementul strategic; Managementul institutiei de cultura; Managementul proiectelor; Economia culturii; Europa si lumea – schimburile si cooperarea culturala; Cercetarea culturii), ambitionind sa epuizeze materia si sa trezeasca interesul unor categorii diferite de persoane: analisti culturali, manageri, strategi ai politicilor culturale, economisti specializati in domeniul culturii. Desi autorii reusesc sa pastreze un echilibru aparent al capitolelor incluse in manual, accentul cade, in mod evident, pe problemele de economie a culturii si de management al institutiei de cultura. De altfel, autorii incearca sa atraga atentia asupra faptului ca, in ziua de astazi, este de neconceput conducerea unei institutii de cultura fara solide cunostinte de marketing cultural, in situatia in care aceste institutii sint obligate sa se afirme pe piata – daca cei care le conduc le doresc supravietuirea si aprecierea de catre public. Asadar, pentru oricare director al unui asemenea asezamint cultural, parcurgerea manualului devine obligatorie, in lipsa unor alte lecturi.

Dar manualul nu se limiteaza la ambitia de a fi un ghid pentru conducerea unei institutii culturale. Este interesanta, de exemplu, si analiza pe care cei doi profesori belgradeni o fac fenomenului cultural in ultimele patru decenii, pornind de la afirmarea miscarilor care pretindeau, la inceputul deceniului sapte, democratizarea culturii si continuind cu incercarile autoritatilor de a raspunde necesitatilor unei societati tot mai pretentioase, prin eforturile de dezvoltare a infrastructurii culturale (la inceputul deceniului opt), pina la atribuirea unui rol esential culturii in procesul de regenerare urbana, la sfirsitul secolului trecut, cind atentia urbanistilor este atrasa de ideea crearii noilor centre cultural-sociale, de tipul Millennium-ului londonez, si de cea a organizarii unor uriase festivaluri in spatii ample, cautind celebrarea oricarei aniversari sau a oricarei infaptuiri (ca, de exemplu, recentele manifestari dedicate unor evenimente politice: aderarea la Uniunea Europeana, zile nationale etc.), prin intermediul artei de larg consum („cultura prestigiului“). Desigur, caracterul de curs universitar este „tradat“, pe alocuri, de minutia prezentarii, de ambitia clasificarilor (tipurile de centre culturale, de pilda, sau modelele de proiecte culturale, ori tipurile de modele culturale); toate acestea prezinta un inconvenient: amintitele tipuri si modele nu exista in forme pure, iar simplificarea didacticista ar putea induce in eroare un cititor neavizat. Dar autorii isi asuma acest risc, considerind ca, deocamdata, este esentiala intelegerea noilor mecanisme economice si aplicarea unui nou tip de gindire in institutiile culturale, precizind, dintru inceput, ca volumul „se doreste a fi o pledoarie in favoarea noilor relatii culturale, care se vor baza pe o politica realizata printr-un anume program, dar si printr-un anumit mod de lucru, prin planificare, conducere, motivare“.

In mai multe cazuri, autorii compara modelele europene cu gindirea americana, fara sa incerce sa impuna vreunul dintre acestea ca fiind cel de ales; cu alte cuvinte, este inteleasa necesitatea istorica ce a dus la diferentele dintre modul anglo-american si cel francez de abordare a managementului proiectului cultural, de exemplu. Totusi, in unele cazuri, preferinta celor doi pentru ceea ce as denumi „cultura burgheza“ transpare dintre rinduri. Pe de alta parte, este de remarcat fina ironie adresata functionarilor culturali, incremeniti in jargonul lor „europenizant“ si lipsit de continut (a se vedea, de exemplu, anexa-dictionar continind termenii care, in ultimii ani, „au ingropat politica culturala“) – atitudine care razbate, pe alocuri, din paginile cartii.
Pentru cititorul roman, lucrarea poate naste o multime de nedumeriri: de ce nu exista o carte de nivel asemanator publicata de autori romani?; de ce nivelul cercetarii culturologice este atit de scazut in Romania, in comparatie cu se intimpla in tarile vecine?; de ce nu are Romania un institut de cercetari in acest domeniu, asa cum exista in majoritatea celorlalte tari europene?; de ce nu are Romania o politica ferm conturata in domeniul culturii, bazata pe un document recunoscut public? etc. Poate ca raspunsurile la aceste intrebari ar determina si anumite actiuni in consecinta.
Este necesara mentionarea conditiilor deosebite in care a aparut aceasta carte, pornind de la traducerea foarte atenta (unele mici stingacii sint cu totul nesuparatoare) si aspectul grafic excelent (asigurat de layout-ul creat de Mircea Bunea, dar si de ilustratiile datorate lui Dan Perjovschi), pina la postfata semnata de Corina Suteu – probabil, cel mai avizat specialist roman in domeniu.

Din pacate, bibliografia prezenta la sfirsitul lucrarii nu este foarte bogata. Este evident ca au fost mentionate doar citeva dintre cele mai importante lucrari care pot constitui o continuare a lecturii acestei carti. Este de sperat ca editorii vor continua publicarea unui asemenea gen de volume. Deocamdata, cel de fata poate fi procurat doar in urma unei solicitari adresate direct presedintelui consiliului de administratie al Fundatiei Interart TRIADE, la sediul sau din Timisoara (Calea Martirilor Nr. 51/45) sau prin e-mail (jecza@mail.dnttm.ro), dar este de sperat ca aparitiile viitoare se vor bucura de o mai buna difuzare.
Doct, fara sa fie pretios, si limpede in exprimare, fara sa coboare nivelul expunerii, acest curs este, in momentul de fata, o carte de nelipsit din biblioteca oricarui manager cultural.