OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Profesorii fac grevă. Şi bine fac. Sînt cei mai năpăstuiţi. Văzîndu-i cum protestează, mi se face milă de ei. Dar ştiind cum au aplaudat corul amăgirilor electorale, cum au votat cu două mîini pilonii construcţiei noului FSN, mă abţin să susţin demersul lor, care este, de altfel, just, etic şi moral.

 

Dacă astăzi avem cel mai incompetent Guvern al timpurilor moderne, acest fapt are loc din pricina lor, a celor care au fost misionarii cauzei unor aburitori profesionişti. În ţară, s-a votat la greu PD-L şi PSD. Şi asta în urma îndemnului dascălilor, care s-au făcut luntre şi punte pentru a scoate lumea la vot. În urmă cu şase luni, arhanghelii credinţei în „binele“ profesorilor din PSD şi PDL se jurau pe toate icoanele electorale şi pe toţi sfinţii publicitari că vor mări salariile profesorilor. Încă ne amintim cu toţii cîte urale şi ovaţii au stîrnit printre catedre, în cancelarii, la orele de curs voturile din Parlament din seara zilei de 29 septembrie 2008, cînd aleşii neamului au promovat legea privind creşterea cu 50% a salariilor personalului din învăţămînt. O singură minte limpede: Călin Popescu-Tăriceanu. Premierul de atunci al României, stăpîn pe cifrele bugetare, cataloga drept nerealistă prevederea legală. El declara că decizia parlamentarilor reflectă o atitudine de „superpopulism“ înainte de alegeri şi că ea este o măsură care nu se poate pune în practică din pricina lipsei fondurilor necesare pentru susţinerea acestei majorări. Pierzînd cu bună ştiinţă votanţi, premierul a cîştigat respectul minţilor lucide, care ştiau că bugetul nu e un sac fără fund.

 

A încercat să împiedice acţiunea de promulgare a legii, trimiţînd o informare preşedintelui, care însă nu a luat-o în seamă. „E o chestiune de voinţă dacă vrei să asiguri finanţarea sistemului de Educaţie sau nu, să asiguri sau nu resurse pentru salariile profesorilor“, spunea preşedintele Traian Băsescu imediat după promulgare. Conform arhivelor Mediafax, în ziua de 24 octombrie 2008, preşedintele PD-L, Emil Boc, declara: „Dacă PDL va ajunge la guvernare, legea privind salariile dascălilor va fi aplicată fără probleme“. Nu-mi vin în minte decît opiniile regretatului Octavian Paler despre şeful de la Cluj (http://bookiseala.wordpress.com/2009/ 05/04/paler-tradus-in-ceha/): „Boc a reuşit să facă atît de ridicolă obedienţa, încît a devenit stînjenitoare. Tipul e un supravalet“.

 

Înainte de începerea campaniei electorale, la 24 octombrie 2008, Fondul Monetar Internaţional, cel care cîrpeşte azi deficitul şi dă un balon de oxigen Guvernului aflat sub perfuzii, recomanda reanalizarea deciziei de majorare a salariilor profesorilor, deoarece „impactul acestei măsuri, cumulat cu efectele crizei financiare globale, ar putea afecta puternic competitivitatea economiei româneşti şi stabilitatea macroeconomică“. La cîteva zile, preşedintele, neluînd în seamă părerile finanţiştilor internaţionali, declara că „ar fi nedemocratic ca Guvernul să amîne punerea în aplicare a legii privind salarizarea cadrelor didactice şi că o eventuală Ordonanţă de Urgenţă privind amînarea legii nu se justifică nici constituţional“. Întrebat la acea vreme dacă mai sînt bani pentru majorări de salarii, preşedintele a declarat că acest lucru depinde de modul în care vor fi stabilite priorităţile. „Depinde cum îţi aşezi priorităţile. Dacă îţi faci o prioritate din a da bani clientelei politice, sigur că nu sînt bani. Dacă stabileşti ca prioritate Educaţia, Sănătatea, Mediul, sigur că vom găsi bani“, a spus Traian Băsescu.

 

La alegerile parlamentare, PSD şi PDL obţin scoruri bune la alegeri şi vor forma ulterior Guvernul. Şi uită de promisiunile electorale. Mai mult, însuşi Traian Băsescu declara la RRA, prin ianuarie 2009, că: „Accentuarea crizei economice pune sub semnul întrebării posibilitatea achitării imediate a creşterii salariilor profesorilor“. Păi, nu ştia mai-marele statului la ce se aşteaptă? Doar Călin Popescu-Tăriceanu îl informase deja. De 1 aprilie 2009, de Ziua Păcălelilor, Guvernul decide să amîne pînă la 31 decembrie 2009 data de intrare în vigoare a primei etape de majorare a salariilor pentru personalul din învăţămînt. Reacţia profesorilor nu se lasă aşteptată. Sindicatele ameninţă cu proteste, iar liderii consideră a fi un semn de dispreţ din partea Executivului faptul că nu au fost consultaţi înainte de luarea acestei hotărîri. La întîlnirea cu reprezentanţii sindicatelor, Traian Băsescu întinde şi mai tare coarda, deja sensibilă, spunînd: „nu s-a respectat strategia pentru Educaţie: bani contra reformă“. Mai apoi, le spune să facă ce vor.