OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Geta Bratescu

n. 1926 Ploiesti, Romania
1945 – 1949 Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti
1969 – 1971 Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu, Bucuresti. (Incepe studiile de arta in 1945 la Academia de Arte Frumoase, dar este fortata sa le intrerupa din cauza cenzurii comuniste.)
Realizeaza lucrari de grafica, gravura, desen si colaj textil, tapiserie, obiect, actiune, fotografie, foto-instalatie, film (de animatie, 8 mm, video).
Un sumar al creatiei sale a facut obiectul retrospectivei personale organizate la Muzeul National de Arta in Decembrie 1999.

Dintre participarile in expozitii in anii ‘90 mentionam: (1991) Carte – Obiect, Bucuresti; Stare fara titlu, Timisoara; Sexul lui Mozart, Bucuresti; (1992) Pamintul, Timisoara; (1993) Zona Europa de Est, Timisoara; OSTranenie – Bauhaus, Dessau; (1994) Art Unlimited S.R.L., Arad; Europe, Europe, Bonn; (1995) VideoForms 95, Clermont Ferrand; (1996) Experiment, Bucuresti; (1998) Object – Books, Leipzig.
Autoare a trei volume de eseuri: De la Venetia la Venetia, Editura Meridiane, 1970; Atelier Continuu, Editura Cartea Romaneasca, 1985; Atelier Vagabond, Editura Cartea Romaneasca, 1993.

Daca deceniul zece a fost o pepiniera de tinere talente, el a fost in acelasi timp si solul fertil pentru matura germinare a unor artisti consacrati. Explozia de energie creatoare de la inceputul anilor ’90 i-a antrenat pe toti artistii dornici sa pastreze vie starea de experimentare.

Atasata atit de mediile traditionale, cit si de cele noi, Geta Bratescu este o prezenta distincta in arta contemporana romaneasca. Creatia Getei Bratescu readuce in actualitate modelul renascentist al artistului complet. Desen, fotografie, litografie, colaj, film de animatie, eseu literar, arta video sau carte-obiect sint citeva dintre atitudinile artistei. Prima expozitie personala deschisa in 1947 la Galeria Caminul Artei marcheaza inceputul unei bogate cariere artistice.
Desi argumentul acestei prezentari este activitatea Getei Bratescu din anii ’90, expozitia retrospectiva organizata la sfirsitul anului trecut (curator Ruxandra Balaci) si gazduita de Departamentul de Arta Contemporana al Muzeului National de Arta din Bucuresti nu poate fi trecuta cu vederea.
Fara a urmari o prezentare cronologica, aceasta expozitie a propus niste repere de citire a operei artistei. Catalogul ce insoteste evenimentul ne inlesneste drumul: atelierul; secvente si serii; ... si alte artificii; autoportret; am desenat cu ochii inchisi...

Ceea ce este uimitor in tot acest parcurs creativ este senzatia de izolare voita, de definire a unui spatiu atemporal de joc si experimentare, a unui context ce capata forma doar prin Geta Bratescu. Titlurile alese pentru capitolele catalogului par a fi o concluzie/marturie fata de un demers artistic care se recompune dintr-o privire retrospectiva.
Spatiul atelierului traseaza niste limite clare fata de exterior si determina deschiderea unui univers alternativ care porneste de la narativitatea fictionala a unei mitologii apropriate (Medeea, Faust) si ajunge la insufletirea obiectelor (Cavalerul Thonet si Doamna Oliver, Don Juan), a detaliilor de corp (Miini, Surisul, Cartea cu Ochi, 2 X 5), a energiilor latente (Magnetii in oras).

Spatiul interior, infinit deschis in imaginar defineste un alt tip de realitate. “Tentatia izolarii, este, ca si evadarea, o strategie de aparare – cel putin in imaginar – fata de un mecanism social teribil de integrator.