OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

N. 1974.

1994-1999: Universitatea de Arta Bucuresti. Participa la expozitii si festivaluri inca din timpul facultatii. In studentie renunta la pictura, propunind ca tip de atitudine actionismul/performance art. Realizeaza obiecte, instalatii video si foto, asamblaje si interventii in peisaj. Dintre evenimentele de grup la care a luat parte mentionam: 1997(8), StudentFest, Timisoara; 1998, Intermediart – Bienala de Arta Contemporana, Oradea; Multimedia Art Festival, Poznan, Polonia; 1999, Urban feelings – Urban facts, Graz-Maribor, Austria-Slovenia; Studio 498, Galeria Eforie, Bucuresti; Other P’Art, Tabara Internationala de Arta, Tihany, Ungaria; 2000, Other P’Art, Galeria Missionart, Casa de Cultura Romana, Institutul Francez, Institutul Polonez, Galeria M.A.M.Ü., Budapesta, Ungaria. In 1999 este selectata de Maria Hlavajova sa participe la Bienala de Arta Contemporana Manifesta 3, Ljubljana. Comunicarea dintre artista si curatoare se intrerupe din motive necunoscute si participarea nu se finalizeaza.

Anca Ignatescu si-a terminat studiile in 1999, ceea ce ar putea ridica intrebarea ce rost are prezentarea ei in acest context. Remarcindu-se ca un copil teribil al generatiei sale, nesupusa si caracterizata de o atitudine polemica, Anca Ignatescu considera actul artistic ca pe o experienta profund personala care trebuie impartasita si validata printr-un raspuns imediat din partea privitorului/spectatorului.
Dupa admitere s-a transferat de la un profesor la altul pentru a absolvi la grupa profesorului Sorin Ilfoveanu. Desi acest din urma detaliu ar putea crea impresia ca Anca Ignatescu este absolventa sectiei de pictura, din anul trei tinara artista a renuntat in mod declarat sa picteze. Solutia pentru care a optat a fost actionismul/performance art si instalatia.

O prima actiune/performance a fost Starea de stat (1998), desfasurata in holul Universitatii de Arta din Bucuresti, la sfirsit de semestru, cu ocazia trecerii comisiei de notare. Starea de stat a mai antrenat alti patru studenti si a constat in strajuirea in tacere a intrarii atelierului timp de 25 de minute. Cinci personaje complet albe au stat insiruite de-a lungul peretelui, atitudinea lor fiind subliniata de un citat din Joseph Kosut afisat alaturi: „Arta nu trebuie evaluata dupa criterii estetice si snobism. Arta trebuie sa dezvolte sensuri si nu aparente“. Declansata de sistemul de notare ce presupune trecerea comisiei si acordarea notelor in absenta studentilor, aceasta actiune era o invitatie la dialog. Profesorilor le-au fost inminate chestionare care nu s-au bucurat de prea mare atentie. Au existat totusi o serie de raspunsuri.

A urmat o a doua actiune/performance (impreuna cu Andu Marginean) la urmatorul sfirsit de semestru. Studiu este raspunsul la obligativitatea de a prezenta un studiu de desen si culoare la sfirsitul semestrului pentru a putea absolvi. 600 de puncte – reperele unui studiu de nud, marcate pe doua coli mari de hirtie – au fost unite, linia trasata scotind la iveala desenul. O voce intregistrata numara in fundal pina la 600, la interval de o secunda, timp in care cei doi uneau punctele numite. In final, pentru a acoperi si proba de studiu culoare, cei doi au inscris peste desen, in paralel, unul o serie de citate din texte recomandate ca bibliografie, celalalt consideratii personale ca raspuns la textele citate. Dupa cum noteaza Anca Ignatescu, „proiectul a generat discutii cu o mare parte a corpului profesoral, dar in final n-a atras nici o modificare“.

In 1998, Anca Ignatescu participa la doua manifestari in cadrul carora are ocazia sa realizeze alte doua proiecte. Psihologia pestelui, instalatie realizata in cadrul bienalei studentesti Intermediart, porneste de la relatia centru-periferie. Un circuit inchis de tevi transparente fixate de pereti, aproape de tavan, inconjoara sala de expozitie in care sint plasate proiectele celorlalti artisti. In acest circuit sint introdusi pesti de acvariu, care refac la nivel simbolic modul in care se pozitioneaza artistul in relatie cu institutiile artistice, cu mecanismul de autopromovare si cu contextul artistic general. Titlul lucrarii face referire la modul de convietuire in grup al pestilor mici, in bancuri in cadrul carora fiecare peste trece pe rind de la extremitate la centru, in incercarea de a se proteja. „Izolare inseamna vulnerabilitate maxima“ este concuzia pe care o propune aceasta lucrare. Instalatia a fost reluata un an mai tirziu, la Gratz, in cadrul expozitiei Urban feelings – Urban facts.

Cel de-al doilea proiect, Double Media, este actiunea/performance realizata la Poznan, la Festivalul de Arta Multimedia. Pornind de la tema festivalului – TOUCH (atingere) –, proiectul a avut doua configurari: cea initiala, gindita ca o instalatie ce include prezenta artistei, inchisa intr-o cutie, cu pintecul descoperit, expus atingerii, dind citire unui text. Colaborarea cu o alta artista in preziua prezentarii si experienta supunerii la atingere au determinat modificarea proiectului. In versiunea finala, audienta, asezata pe mai multe rinduri, ca la un spectacol, in fata unui zid alb, asculta un text despre o sarcina pierduta, citit de artista asezata in fundul salii, dupa ultimul rind, cu spatele. Modul de asezare a spectatorilor a avut ca scop amplificarea impactului imaginativ al textului. Aceasta actiune/performance defineste un tip de atitudine ce se va regasi in proiectele ulterioare. Tipul de discurs, profund personal, legat de maternitate, de atingere, de corporalitate, de sensibilitate si traume, de starea de visare si de relatia cu mama poate fi asimilat unei directii feministe, desi neasumat ca atare.
Antrenarea Ancai Ignatescu in grupul de studenti ce au audiat cursul optional sustinut de Teodor Graur s-a finalizat cu participarea la expozitia Studio 498, organizata in sala galeriei Eforie din Bucuresti. Instalatia de fotografie Savureaza adevaratele senzatii este o ilustrare amar-ironica a vietii contemporane. Permanenta citare a experientei personale devine o constanta in lucrarile artistei.

Nemultumirea fata de structura sistemului de invatamint universitar de arta, de la care Anca Ignatescu astepta o anumita dinamica, deschidere, indrazneala, a facut-o in repetate rinduri sa deschida discutii cu profesorii din catedra. Sentimentul ca limbajul artistic propus de profesorii ei nu era adecvat nici la directiile artei contemporane, nici in relatie cu structura proprie a determinat-o sa-si sustina cu tarie punctul de vedere. In final – a solicitat ca lucrarea de diploma sa-i fie coordonata de Adrian Guta, crtic de arta, profesor in cadrul catedrei de Istoria si Teoria Artei. Solicitarea i-a fost acceptata de catre senat si lucrarea de diploma s-a finalizat si concretizat intr-o inregistrare audio – realizata intr-un studio profesional – care a fost prezentata comisiei. Lucrare autoconfesiva, dind forma unei mitologii personale, populate de o structura imaginara onirica, proiectul porneste de la marturisirea sentimentului inutilitatii actelor si lucrarilor personale, a temerii de a nu crea haos prin expunerea haosului interior. Renuntarea la pictura a generat „nevoia de cuvint“. Arta devine terapie pentru artist si pentru public, instrument de comunicare prin care memorie, uitare, identitate, echilibru, plictis, lene, regie, spontaneitate se insiruie intr-un exercitiu de „terapie a cuvintului rostit“. Audierea casetei trebuia facuta individual si este urmata de o discutie cu artista.

Desi prezentat intr-o forma ce cu greu putea fi inscrisa in normele pretinse unei lucrari de diploma, proiectul a fost acceptat de comisie.
Cel mai recent proiect, realizat la Budapesta, este primul de dupa absolvire. Angajata in cadrul unui studio de productie multimedia, Anca Ignatescu este confruntata cu un alt tip de conditionari. 20 de minute de glorie este o actiune/performance care vorbeste despre constringerile economice care-i determina pe tinerii artisti sa se depersonalizeze, devenind simpli executanti ai unei comenzi vizuale. Dorinta frustrata de manifestare creativa isi gaseste expresie in proiectia unor autoportrete prelucrate digital, cu machiaje, coafuri, atitudini prin care Anca Ignatescu devine pentru 20 de minute vedeta. Proiectia este insotita, in contrast, de un comentariu legat de toate nemultumirile acumulate pe acest plan.
Proiecte exista in continuare. Este important de identificat contextul pentru punerea lor in opera. Introspectia dublata de o sensibila analiza a contextului defineste un tip de personalitate puternic conturata. Speram ca nu se va opri doar la 20 de minute de glorie!