OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

N. 1970, Braila
1989-1994 Academia de Arta Bucuresti
Expozitii personale (fotografie):
1999: Centrul International pentru Arta Contemporana, Bucuresti; 2000 – Fotogaleria GAD, Bucuresti
Participa in expozitii de grup cu lucrari de pictura, colaj, obiect, instalatie, carte de artist, fotografie: 1991: cARTe, Muzeul Colectiilor, Bucuresti; 1994: Picasso vs. Picasso, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Bucuresti; 1995: Media Culpa, Galeria Institutului de Arhitectura, Bucuresti; Neo-Traditionalism / Neo-Avangarda, Galeria Atelier 35, Bucuresti; 1996: Festivalul MEDIAWAVE, Gyor, Ungaria; Una finestra sull’Est, Galeria San Filippo Neri, Torino, Italia; Experiment, Galeria 3/4, Bucuresti; 1997: Process Space, Balcik, Bulgaria; The Shadow, Hungarian Museum of Photography, Kecskemet, Ungaria.
In 1994 formeaza impreuna cu Mirela Dauceanu grupul 2D, grup activ pina in 1997.

Unii artisti tineri se lanseaza in cariera intr-o maniera tumultuoasa, facindu-si foarte vizibila prezenta. Altii pornesc ferm dar discret, afirmind o atitudine de cautare, de explorare de medii diferite, de prelungire a unei perioade de acumulare creatoare. Acest tip de atitudine defineste personalitatea Aurorei Dediu.
Incepind pregatirea artistica in cadrul sectiei de Design, Aurora Dediu isi schimba optiunea in favoarea artei monumentale (clasa Marilena Preda Sanc) si se inscrie in anii terminali la cursurile de Foto-Video organizate in cadrul Academiei de Arta din Bucuresti sub coordonarea lui Radu Igaszag si a lui Iosif Király. Cu un impact important in formarea sa, toate aceste etape de pregatire contribuie ulterior la conturarea unor optiuni creatoare.

Activitatea in domeniul picturii monumentale este in principal legata de proiectele din cadrul Academiei. Dupa absolvire, lucreaza ca restaurator in cadrul Muzeului National de Arta din Bucuresti. Aceasta etapa, de tip laborator, nu cred ca este legata doar de o conditionare practica, ci ar putea fi interpretata ca o coordonata a personalitatii artistice a Aurorei Dediu, ce o va determina sa se concentreze, spre sfirsitul anilor ’90, asupra fotografiei.
Seductia obiectului se remarca intr-o serie de lucrari cu care participa in cadrul expozitiilor de carte-obiect. Fiind mai degraba atasata de bidimensional, Aurora Dediu acorda atentie suprafetei, texturii, contrastului de materiale, spatiul fiind definit sau sugerat printr-un joc subtil de umbra si lumina.

Activitatea in cadrul grupului 2D se concentreaza in special pe instalatie. Pornind de la un joc de corespondenta in cadrul caruia fiecare dintre artiste raspunde prin adaugarea unui obiect sau a unui gest intr-o compozitie comuna, continuind cu foto-instalatii folosind ca laitmotiv dublul autoportret, 2D oscileaza intre figurativ si abstract, intre un discurs narativ/ironic si unul minimalist. Structura duala a grupului determina un ax compozitional/conceptual cu doua voleuri, construite in ecou, dar nu in oglinda. Conversatii paralele nu este doar titlul unei expozitii realizate de 2D in 1996 (Galeria Atelier 35, Bucuresti), ci exprima o structura de colaborare artistica in care doua personalitati diferite folosesc evenimentul expozitional pentru a pune in conversatie, prin participarea privitorului, discursuri paralele.
Artista-femeie si activa intr-un grup de artiste femei, Aurora Dediu nu este feminista. Atentia pentru corp, autoportret, intimitate, cuplu, interior-exterior nu este rezultatul unei atitudini militante privind identitatea sexuala, ci face parte dintr-un demers de definire a eului creator in relatie cu sine si cu contextul caruia ii apartine.
Participarea in cadrul simpozionului de creatie Process Space de la Balcik (1997) este ocazia experimentarii colajului fotografic inserat in pictura. Detalii fotografice de corp (chip, picioare etc.), in alb-negru, sint atasate pe pinza, devenind nucleu compozitional/detaliu figurativ intr-un context pictural abstract, definit prin plaje mari de culoare.

Abandonind restaurarea in 1996, Aurora Dediu activeaza in cadrul Fundatiei Culturale META. Experienta de administrare de proiecte culturale o determina sa se angajeze intr-un masterat in domeniul managementului cultural in cadrul programului Ecumest (1997-1998). Cursurile desfasurate la Bucuresti, Dijon si Florenta au pus-o pe Aurora Dediu in contact cu principalii animatori culturali din Europa, constituind in acelasi timp ocazia unei confruntari directe si personale cu principalele directii si tendinte din arta contemporana internationala. Stagiile de lucru – la care a participat ulterior – la organizarea laboratorului de documentare al Bienalei Manifesta 2 (Luxemburg, august 1998) si in cadrul Akademie Schloss Solitude (Stuttgart, octombrie-decembrie 1998) au fost o experienta complexa atit din punctul de vedere al dinamicii proiectelor culturale in context contemporan, cit si al concluziilor si al optiunilor artistice personale. Astfel, interesul pentru fotografie, remarcat si in proiecte anterioare, devine definitoriu pentru creatia Aurorei Dediu.

Supusa reproducerii in serie si punind intr-un context ambiguu conceptul de original, fotografia se defineste ca un mediu al procesului, ce implica – contrar unei prime impresii – participare creativa in toate etapele sale. Pornind de la observarea si selectarea subiectului capturat in cliseu si pina la transpunerea pe suportul final, gradarea contrastelor, cadrajul compozitional si optiunea de expunere, imaginea trece printr-un proces de permanenta transformare.
Folosita initial la documentarea propriilor proiecte, fotografia Aurorei Dediu pastreaza o nota autoreflexiva, fiind un mijloc de punctare prin repere exterioare a unui univers personal.
Desi a afirmat de putin timp optiunea pentru mediul fotografic, la o privire de ansamblu lucrarile sale se ordoneaza pe trei directii: autoportrete, povesti fictive, notatii instantanee.

Autoportretele reusesc sa realizeze combinatia surprinzatoare dintre compozitia-studiu si instantaneul fotografic prin premeditarea cadrului si a atitudinii dublate de imposibilitatea situarii simultane de ambele parti ale obiectivului si, in consecinta, a controlarii imaginii. “Autoportretul