OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In incercarea de retrasare a directiilor artistice novatoare manifestate in anii ‘90 apare evident faptul ca exista multe figuri care sint greu de conturat. Aceasta datorita ipostazelor diverse in care se defineste relatia autor-opera in noul context mediatic. Exista astfel o serie de artisti a caror activitate se interfereaza cu zona pe care v-o propunem, dar nu ii sint total circumscrisi. Sint artisti ce activeaza in film, dans, literatura, muzica si se implica si in proiecte de arta vizuala. Acest tip de interferenta artistica si-a definit un loc precis in demersul de imbogatire a limbajului artistic si nu trebuie confundat cu proiectele multi-art in cadrul carora aveam de-a face cu un colaj de mijloace intr-un context dat.

Daca in anii ’80 relatia artistului cu lucrarea era de cele mai multe ori directa, nemediata, la inceputul anilor ’90 se produce o mutare de accent in sensul redefinirii rolului de autor. Aceasta schimbare are mai multe surse. In primul rind efectul artei conceptuale care face ca in relatia dintre idee si forma sa intervina o anumita distanta. Astfel, autori care nu au neaparat abilitatea practica sau dotatia artistica de a da forma ideii lor sint singurii care, ca generatori ai continutului, pot coordona transmiterea lui pe cale vizuala.
O alta sursa ar fi interferenta cu alte domenii artistice, construite pe o structura de creatie diferita, cum este teatrul sau filmul – in care proiectul este pus in opera prin participarea artistilor de formatii si specializari diferite.
Nu in ultimul rind, domeniul digital multimedia, care are resurse importante pentru creatia contemporana, da o definitie diferita termenului de autor, prin implicarea multidisciplinaritatii si a lucrului in echipa.
Desigur, s-ar putea spune ca lucrul in echipa exista din Evul Mediu, numai ca atit statutul artistului, cit si al operei era altul.

Actionismul a pus intr-o lumina diferita aceasta problema. Artistul-actant este de multe ori asistat de alti actanti (artisti sau nu). Actiunea este filmata sau fotografiata, ceea ce aplica un filtru multiplu in transmiterea si pastrarea informatiei, unul fiind acela al aparatului, altul cel al subiectivitatii, sensibilitatii si capacitatii de intelegere a operatorului, altul intervenit in faza de fixare a imaginii prin marire sau montare etc. Toate acestea implica si participarea in comunicarea continutului.
Nu putine sint situatiile in care artistii includ in actiunile lor actanti-membri ai familiei (sot/ie sau copii), ceea ce contribuie chiar in definirea continutului – Alexandru Antik, Ütö Gustav, Könya Reka, Ion Grigorescu etc.
Arta video creeaza in egala masura situatii in care pozitia autorului trebuie abordata nuantat. Fie ca este vorba de proiectie in sine sau de instalatie ce include proiectia, lucrarea este rareori realizata de un singur artist. Este interesant de urmarit modul in care relatia dintre realizatorii unui proiect se modifica si felul in care se precizeaza rolul fiecaruia.

Focalizat de expozitia Ex Oriente Lux – prima manifestare de acest tip din Romania –, interesul pentru arta video a determinat realizarea de lucrari ce s-au bucurat de apreciere intr-o serie de evenimente internationale.
Tentatia noilor medii a atras nu doar artistii tineri. Geta Bratescu este un ilustru exemplu. Desi pina in 1990 artista a semnat singura lucrarile sale – singura colaborare fiind aceea cu textul – , in realizarea filmelor video a optat pentru colaborarea cu Alexandru Solomon. Absolvent al Academiei de Teatru si Film din Bucuresti, Alexandru Solomon semneaza regia si imaginea la o serie de filme de scurt mertraj si colaboreaza la filme de lung metraj. In domeniul artei video, Alexandru Solomon colaboreaza nu doar cu Geta Bratescu (Earthcake, Cocktail Automatic, 2X5 – 1993), ci si cu Radu Igazsag (Babel – 1992, Strigat in timpan – 1993, Ciacona – 1994). Structura narativ-metaforica este potentata de claritatea si expresivitatea imaginii, folosind cu economie solutii vizuale obtinute din montaj si reusind sa puna in valoare compozitia filmarii brute. Desi la primele colaborari el semneaza doar imaginea, implicarea si contributia sa creativa il pun pe pozitia de coautor.

O alta colaborare generatoare de energii artistice este aceea a lui Nicolae Onucsan cu tinarul artist Camil Tulcan. Avind o bogata experienta in proiecte intermedia, realizator al unui proiect video in 1996 (Balet rigid la sfirsit de secol), Nicolae Onucsan a continuat sa investigheze resursele imaginii video in cadrul proiectului Proaspat Vopsit realizat in 1996. In incercarea de a exploata resursele prelucrarii digitale, el a fost asistat de Camil Tulcan, artist format la Academia de Arta din Cluj. Absorbit complet de mediul digital, Camil Tulcan dovedeste o extraordinara mobilitate in exploatarea programelor de prelucrare grafica si animare a imaginii. Cu mijloace simple, el reuseste sa contureze un parcurs ideatic, dind expresie proiectului lui Nicolae Onucsan.
Un alt prilej de a remarca o colaborare in domeniul artei video este instalatia realizata de Florin Maxa. La realizarea partii de video, Florin Maxa i-a dat prilejul lui Dan Curean sa priveasca imaginea video dintr-un alt unghi. Ansamblul Intermedia – Ecran Social, Ecologic, Politic este un proiect ce pune privitorul in fata unor grave subiecte de meditatie, reusind sa creeze o anumita tensiune vizuala prin mijloace plastice si nu prin apelarea la imagini violente. Metafora vizuala este solutia pe care Florin Maxa o ofera privitorilor in colaborare cu Dan Curean.

Aceasta colaborare a fost punctul de pornire pentru alte proiecte de arta video in care Dan Curean se implica. Memorie Inversata, realizat impreuna cu Maria Rus Bojan, construieste pe aceeasi structura metaforica un univers personal care face apel la memoria afectiva a privitorului.
Din aceasta serie de colaborari artistice, nu putem omite proiectele artistei Marilena Preda Sanc. Pornind de la transpunerea in video a unor elemente din lucrarile sale de pictura, Marilena Preda Sanc face parte dintre artistii care si-au apropriat acest mediu de creatie si au reusit sa gindeasca in limbajul sau specific. Modul in care artista face sa colaboreze creativ concept, imagine, sunet, text, actanti este sustinut de profunda intelegere a mediului. Unul dintre proiectele sale cele mai complexe, Zidul din Turn, este rezultatul colaborarii dintre Grupul de dans contemporan Marginalii, coregraful Florin Fieroiu, operatorul George Oprea, poetul Ioan Vieru si compozitorul Dan Dediu. Proiectul de video dans Zidul din Turn a fost gindit de la inceput si discutat de toti artistii implicati, aceasta colaborare facind posibila comunicarea coerenta intre toate mijloacele de expresie propuse. Abordarea multimediala pe un suport video dovedeste bogatia de resurse oferite de noile medii in sensul imbogatirii limbajului artistic.

Relatia dintre artisti consacrati, care au o bogata experienta, si tineri aflati la inceput de drum se dovedeste a fi extrem de fertila. Acest fenomen isi are un loc special in contextul deceniului zece, profilul proiectelor realizate fiind unul aparte. Acestea nu sint singurele asemenea exemple de colaborare, dar cred ca sint dintre cele mai expresive si punerea lor in discutie creeaza contextul mentionarii unor artisti care apar intr-o ipostaza creatoare usor diferita de cea asumata la modul personal.
Autor-co-autor-colaborator sint ipostaze care se modifica in relatie cu noile medii. Arta contemporana devine din ce in ce mai mult un exercitiu de comunicare vizuala in care artistul este operatorul principal.