OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

N. 1974, Bucuresti
1993-1998: Academia de Arta Bucuresti, sectia sculptura

Activ in performance art, realizeaza instalatii in care foloseste fotografia si imaginea video. Participa la manifestari de grup organizate la Bucuresti (Galeria 3/4, 1995; Galeria Eforie, 1997), Timisoara (StudentFest, 1998), Poznan, Polonia (Multimedia Art Festival, 1998), Oradea (Intermediart, 1998). In 1999 este selectat in cadrul expozitiei After the Wall organizata de Moderna Museet, Stockholm.
Atent la problemele sociale contemporane, s-a implicat din 1998 intr-un proiect – initiat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei – de terapie prin arta, adresat copiilor infestati cu virusul HIV.

Selectat nu intimplator de Bojana Pejic in expozitia After the Wall, Cosmin Gradinaru apartine decadei postcomuniste. Avind subtitlul Art and Culture in Post-communist Europe, expozitia conceputa de David Elliot si organizata de Moderna Museet, Stockholm, propune o radiografiere a tendintelor definite in arta contemporana dupa caderea zidului Berlinului. Acest interval circumscrie perioada de formare si afirmare a lui Cosmin Gradinaru. Incepind studiile in domeniul artistic in 1989 (Liceul „N. Tonitza“ din Bucuresti), este admis la Academia de Arta in 1993.
Urmarind indeaproape manifestarile de arta contemporana din Romania anilor ‘90, Cosmin Gradinaru se remarca inca din facultate, realizind impreuna cu colegii sai o serie de proiecte-actiune. Punerea in chestiune a locului pe care il ocupa creatia contemporana si a rolului artistului in raport cu societatea, reevaluarea relatiei dintre artist si public, pornind de la gradul de receptare a mesajul artistic exprimat prin atitudini de tip alternativ, sint elemente ce se regasesc frecvent in lucrarile sale.

Activitatea artistica este potentata de un fundal conceptual si teoretic elaborat. Cu abilitati de comunicare remarcabile, Cosmin Gradinaru realizeaza o serie de proiecte impreuna cu Ioan Godeanu, Dan Panaitescu, Sergiu Negulici, Natalia Todeasa, prin care isi creeaza faima de „tineri furiosi“.
Actiunea realizata in 1997, denumita Nivelul 0 de regenerare, a fost destul de prost primita de corpul profesoral al Academiei de Arta. Dupa cum este mentionat in textul-manifest, „actiunea a constat in taierea (estetica) a lucrarilor studentilor din anul al II-lea, ca unica solutie (extrema) de a intra in dialog cu acestia si cu conducerea departamentului (o conducere ostila oricarui tip de dialog si oricarui tip de schimbare)“. Aceasta actiune a avut ca efect imediat exmatricularea initiatorilor actiunii, decizie asupra careia s-a revenit in urma contestatiilor facute de catre acestia la Ministerul Educatiei.

Asumarea unei atitudini ferme si sustinerea unui punct de vedere argumentat teoretic sint remarcabile cu atit mai mult cu cit exprima energia si exigentele unei generatii. „In calitate de studenti ai unei Academii de Arta din secolul XX, am gasit de cuviinta ca este mai important sa actionam. Modul nostru de actiune este fara precedent in cadrul scolii si trebuie inteles ca un nou manifest, ca o ruptura. [...] Reactia colegilor nostri la aceste actiuni a fost prompta, iar sprijinul pe care ni-l acorda dovedeste necesitatea stringenta a aparitiei unor alternative.“ (Extrase din memoriul adresat senatului Academiei de Arta)
Acest tip de atitudine este aproape singular in contextul educatiei universitare de arta in anii ‘90 si vine ca un ecou intirziat la „elanul revolutionar“ clamat in 1990 de catre studenti. Dorinta de schimbare, care se pare ca a durat atit cit si-au terminat studiile cei care erau studenti in 1990, viza invitarea de profesori noi, accesul la informatie, dinamizarea programei de studiu in sensul racordarii la tendintele din arta contemporana internationala, exigenta fata de studenti, oferta de cursuri speciale optionale si facultative etc.

Toate acestea s-au stins incet, incet, si lucrurile au fost, cu seninatate, repuse in matca. Reactia agresiva fata de actiunea Nivelul 0 de regenerare o dovedeste pe deplin.
Initierea unui dialog de comunicare cu privitorul, prin implicarea lui directa in realizarea proiectului artistic, este urmarita in instalatia Circuitul de apa. Lucrarea, realizata in 1997 la fabrica din Roman, initiata ca un proiect menit sa ilustreze procesele contemporane de manipulare, s-a transformat intr-un experiment de comunicare. Denumita in final The Playful Machinery, actiunea demonteaza o serie de idei preconcepute vehiculate de comunitatea artistica. „Am realizat ca nu muncitorii sint insensibili, ci noi sintem superficiali, noi care pretindem ca sintem educati si cultivati, dar care nu facem decit sa judecam o categorie sociala urmind un fals prototip mental“.
Proiectul s-a dovedit a fi un bun prilej de investigare a sensibilitatii si a creativitatii unui grup aparent abrutizat si lipsit de interes fata de arta contemporana.

Dorinta de a provoca o reactie, de a rupe starea generala de pasivitate se regaseste in actiunea Virus Transfer, realizata in mai 1998, la Timisoara, impreuna cu Ioan Godeanu, Dan Panaitescu, Marian Radu, Claudiu Benciu. O targa pe care era asezat un corp infasurat intr-o folie de plastic a fost purtata pe strazi de patru personaje imbracate in uniforme sanitare si cu masti de protectie. Referitoare la manipularea mediatica, la adoptarea de concluzii fara a filtra sensul informatiei, la individualism si lipsa de implicare in problemele comunitatii, aceasta actiune a avut ca scop declarat „excitarea mentala a indivizilor mai presus de cea vizuala si emotionala“.
Este interesant de urmarit felul in care repertoriul de elemente (targa, perfuzii, singe, costum de protectie, feutus etc.) si notiuni medicale (sterilitate, virus, imunitate, vindecare etc.) revine in lucrarile lui Cosmin Gradinaru, facind o traversare a problematicii propuse de la nivelul conceptual pina la organicitatea cea mai evidenta, legind structurile mentale de baza sistemului vital pulsatoriu. In acelasi timp, toate aceste elemente legate de aspectul cel mai concret al existentei fac in permanenta trecerea catre o proiectare in virtual, catre o realitate transpusa electronic si vehiculata de mass-media.

Un alt exemplu in acest sens este proiectul Nivelul 5 de securitate, prezentat ca lucrare de diploma. Pornind de la o scrupuloasa prezentare a sistemului de numerotare a zonelor biologice supuse masurilor de securitate, nivelul 5 este definit ca fiind acela de „virulenta extrema, virusi care se imprastie usor, ucid rapid si nu au tratament sau vaccin.“
Virusul este definit ca „informatie pura“ care cauta mediul de multiplicare. Cosmin Gradinaru subliniaza in textul proiectului, cu o doza vadita de ironie, faptul ca prin reproducerea proprie, virusul nu are ca scop, ci doar ca efect, (uneori) distrugerea organismului-gazda.
Paralela cu sistemul de invatamint artistic este facuta evidenta intr-un text-manifest: „Prin aceasta lucrare am dorit realizarea unei zone aseptice (sterile) cu toate conotatiile si implicatiile ei. Termenul de steril incluzind ideea de infertil, necreator. Construirea unei astfel de zone este rezultatul constatarilor si experientelor mele in acest cadru de invatamint, respectiv Facultatea de Arte Plastice, cadru in care relatia informatie-experiment nu exista.“
O cabina de protectie permite accesul la cartile de arta contemporana si revistele de specialitate doar prin intermediul unui costum special care protejaza de „contaminarea cu mediul virusat“.

Atitudinea fata de informatie are valabilitate nu doar cu referinta la mediul artistic. “Aceasta este zona pe care o construiesc, o zona ermetica in care informatia expira si este consumata in cel mai steril mod posibil.“
O alta fateta a atitudinii fata de receptarea artei contemporane se regaseste in I.O.R., actiune realizata cu sprijinul lui Teodor Graur, al Studioului 498 si al Amaliei Perjovschi, ce a constat in colectarea unora dintre obiectele aruncate in lacul parcului I.O.R. Oglinda a gradului de civilizatie si a lipsei de atitudine civica, lacul a fost transformat intr-o groapa de gunoi. Desi pot parea strigate in desert, aceste actiuni fac o data in plus dovada unui demers artistic cu o profunda implicare sociala.
Actiunea prezentata in cadrul Festivalului Multimedia DOTYK, Poznan (Polonia) in 1998 anunta un alt tip de elaborare. Desfasurata in interior, are ca elemente un monitor de televizor ce deruleaza imagini din materiale documentare despre distrugerile provocate de aparatele de zbor inteligente si o cutie cu gindaci. In paralel cu proiectarea imaginilor, artistul „bombardeaza“ gindacii cu proiectile de plastic incins. Actiunea intrerupta de public dupa 15 minute a dat nastere la reactii diverse, de la atitudini agresive, la incercarea de a salva gindacii.

Tipul de relatie tensionata cu publicul, argumentata de dorinta de determinare a unei reactii si de iesire din pasivitate, se accentueaza, atingind note dramatice. Daca in actiunile anterioare observam o atitudine provocatoare, aici avem de-a face cu o agresare directa.
Aceasta modificare de atitudine este o data in plus subliniata de lucrarea prezentata la Stockholm. Rezultatul unei experiente din 1997, lucrarea consta dintr-o suita de cutii avind drept capac folii transparente ce transpun fotografiile unui fetus avortat. In interiorul cutiei era prevazuta o sursa de iluminare alimentata cu o baterie care facea vizibila, pe o perioada limitata, imaginea. Mai subtila ca prezenta vizuala, aceasta lucrare propune, pe linga relatia artistului cu contextul social, o deschidere catre universul personal cu regresiune catre copilarie ca perioada de inocenta, dar si de o maxima vulnerabilitate emotionala.
Artist cu un grad impresionant de implicare in problemele comunitatii si cu o capacitate extraordinara de comunicare, Cosmin Gradinaru a inceput prin a rascoli ape tulburi. Nu putem decit sa asteptam continuarea.


Profil ’90 este un loc de intilnire cu artistii contemporani din Romania care, indiferent de generatia din care fac parte, definesc tendintele importante / novatoare in artele vizuale din ultimul deceniu.

Pagina realizata in colaborare cu Centrul International pentru Arta Contemporana – CIAC, Bucuresti