OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Recentul seminar ELIA (Liga Europeana a Institutelor de Arta) organizat la Bucuresti a fost un eveniment. Un eveniment pentru ca: s-a desfasurat la Bucuresti, a reunit citeva dintre cele mai active personaje implicate in dinamizarea invatamintului artistic european, a avut o structura mai putin obisnuita, printre vorbitori aflindu-se reprezentanti ai unor institutii si organizatii care dezvolta programe educationale in domeniul artistic demne de a fi considerate o alternativa la sistemul existent. Invitatia de a participa a insemnat nu doar ocazia de a asista la prezentarea Universitatii de Arta din Bucuresti, ci m-a facut sa-mi revad si propria experienta – circumscrisa de ultimul deceniu – legata de aceasta scoala.

Anii ’90 au inceput sub semnul unei izbucniri de entuziasm care anunta mari schimbari si transformari. Sperantele cele mai mari in lumea artistica porneau de la disparitia cenzurii comuniste si se concentrau, pe de o parte, pe reformarea invatamintului artistic – mai cu seama cel universitar – si, pe de alta, pe crearea unei infrastructuri institutionale care sa genereze o piata de arta dinamica, un sistem de promovare a creatiei contemporane si o valorizare reala a creatiei artistice.
Ma gindesc acum, la o distanta de 10 ani, cite din aceste sperante au capatat forma? Parafrazind intrebarea cu care erau sagetate toate persoanele publice in 1990, am putea spune si acum: „Ce ati facut in ultimii zece ani?“. Profil ’90 cam asta isi propune, urmarind artistii pentru care acest deceniu a insemnat abordarea noilor medii sau afirmarea/continuarea unui demers experimental.
Revenind insa la invatamintul de arta, acest ultim deceniu al mileniului ar trebui sa ilustreze aplicarea unei strategii culturale (!?) menite sa marcheze arta romaneasca contemporana, plasind-o la locul cuvenit in context international.

Fiind inca studenta in 1990, am asistat la interminabilele adunari ale studentilor care incercau sa gaseasca solutii radicale pentru reformarea structurii Institutului de Arte Plastice si Decorative „N. Grigorescu“ din Bucuresti. Era solicitata atunci cu mare convingere o deosebita exigenta in evaluarea nu doar a profesorilor, ci si a studentilor. Se cerea innoirea echipei profesorale, prin invitarea sau angajarea de artisti deschisi catre un demers experimental, care sa produca o schimbare de viziune. Se propunea ca profesorii sa fie „alesi“ de catre studenti pe baza calitatilor lor artistice si pedagogice, numarul de studenti fiind astfel criteriul de pastrare a unui profesor in scoala. In acelasi timp, studentii asteptau de la profesori o atitudine stricta privind prezenta si implicarea in programul de atelier, un ritm de lucru dinamic si stabilirea unui cadru de emulatie creatoare, in care comunicarea profesor-student sa depaseasca limitele atelierului.

Concluzia 1: mult timp pierdut in discutii; afirmarea de lideri; modificari de structura in cadrul conducerii scolii; includerea de studenti in senat; cresterea numarului de locuri la admitere; experiente si experimente educationale/artistice; artisti minunati – slabi pedagogi/buni pedagogi fara autoritate artistica; alt an de invatamint – alta programa; absolvirea „revolutionarilor“; linistirea spiritelor; „importul“ de profesori; dificultati financiare; absenta la atelier; reconsolidarea „schemei de personal“; alegeri; „independenta universitara“; excesul de initiativa inlocuit de dulcea blazare; „care dosar e mai tare“; Institut Academie Universitate de Arta; transformarea artistilor/profesorilor in functionari de cariera; credite – racordarea la sistemul european de invatamint s.a.m.d.
Dupa zece ani, realizezi ca s-au petrecut multe schimbari pe care nu intotdeauna este simplu sa le califici. Este greu de oferit o solutie, este la fel de greu de conceput o strategie viabila, care sa prevada si sa aiba forta de a modela un context artistic. Devine evident insa ca pentru toate acestea este vitala dinamica interna, adaptabilitatea, deschiderea catre nou, informarea continua, implicarea si asumarea de riscuri.

Trebuie subliniata constituirea de departamente/sectii/catedre noi, cea mai importanta realizare fiind legata de introducerea noilor medii.
Scurt istoric: o prima initiativa, pornita in 1993 de Roxana Trestioreanu si ramasa fara urmari, a fost o sectie de multimedia creata de Academia de Arta impreuna cu Academia de Teatru si Film din Bucuresti. In paralel, Calin Dan, Iosif Kiraly si Radu Igaszag pornesc la Bucuresti un curs optional de Foto-Video care se bucura de interes constant din partea studentilor. In 1994 este infiintat, la initiativa lui Karol Feleky si Dorel Gaina, in cadrul Academiei de Arte Vizuale din Cluj, Departamentul de Foto-Video-Multimedia care atrage studenti din toata tara. 1995 marcheaza infiintarea unui Departament de Foto-Video-Procesare Computerizata a Imaginii in cadrul Academiei de Arta din Bucuresti. Un curs de multimedia este initiat la Timisoara si coordonat de Doru Tulcan si Tudor Vreme. La Iasi, Matei Bejenaru coordoneaza un curs de fotografie (in prezent au fost facute demersurile pentru infiintarea unui departament de multimedia).
Primele generatii de studenti au absolvit deja. Proiecte desfasurate in cadrul acestor departamente/sectii/cursuri s-au finalizat cu participari si distinctii la festivaluri si manifestari internationale. Schimburile de studenti realizate in cadrul programelor universitare europene, cursul de intermedia din cadrul catedrei de ceramica de la Cluj, Institutul de Studii Avansate, gazduit de Academia de Arta din Bucuresti, sint realizari remarcabile.

Daca schimbam unghiul, vedem ca dinspre partea studentilor – liniste si pace. Exista citeva initiative de mentionat, dar viata de student e scurta. Festivalul Studentesc de la Timisoara – Studentfest – reface o data la trei ani experienta manageriala avind o alta echipa de organizatori. Tentative „extreme“: Bienala Intermediart, Oradea, pina acum o singura editie. Cei mai multi dintre studenti sint nevoiti sa lucreze. Absente. Orele de atelier sint neglijate. Optiunile variaza intre: „sa termin odata facultatea“ si „e bine sa fii student“. Putini se remarca prin activitatea artistica. De cele mai multe ori, acestia sint niste revoltati care spera in continuarea reformarii invatamintului artistic din Romania, pierdut undeva pe drum.
Intre acestia, o figura aparte face un grup de tineri artisti care in 1998 au propus o alternativa.

Cosmin Gradinaru, Dan Panaitescu, Sergiu Negulici si Ioan Godeanu – (ex) grupul CUTTER – au demarat o actiune/provocare, sperind intr-o animare a atmosferei din facultate, in declansarea unui dialog cu colegii si profesorii lor. Rezultatul: EXMATRICULAREA.
Atitudinea lor s-a construit pe o nevoie reala de comunicare si totodata pe citeva repere identificate in viata artistica din Romania si la care au aderat: seminariile organizate de CSAC cu ocazia expozitiilor anuale; proiectul lansat de Lia si Dan Perjovschi in 1996, Atelier deschis; cursul alternativ sustinut timp de un an de Teodor Graur in cadrul Academiei de Arta din Bucuresti – situatii alternative ce propuneau schimbul de idei privind creatia contemporana. Astfel, la inceputul anului 1998, cei patru au pornit un proiect prin care isi asumau constituirea unei structuri virtuale, alternative: Institutul de Constructii &Deconstructii.

„I.C.&. a fost infiintat dupa ce noi, membrii fondatori: Cosmin Gradinaru, Dan Panaitescu, Sergiu Negulici si Ioan Godeanu, am fost exmatriculati din Universitatea de Arta. Institutul a fost gindit ca o structura organizatorica abstracta care sa promoveze forme de expresie libere in domeniul artelor vizuale. Institutul de Constructii &Deconstructii este structurat pe citeva departamente: 1. Facultatea de Instalatii; 2. Facultatea de Performante; 3. Programul de reconstructie culturala; 4. The Weather Report (Raport asupra starii Vremii/Vremurilor).
Institutul de Constructii &Deconstructii este o constructie mentala, un proiect artistic care functioneaza ca work in progress.“
In urma contestatiilor s-a revenit asupra exmatricularii, dar proiectul a fost continuat. Prezentat intr-o serie de manifestari (1998, Studentfest, Timisoara; GATA – zilele absolventilor, Cluj; Intermediart, Oradea; 1999, Atelier 35, Bucuresti; Periferic 3, Iasi) acest proiect a fost insotit de un Buletin Oficial din care au fost editate in versiune integral bilingva cinci numere. Cel care si-a asumat partea editoriala, Ioan Godeanu, a fost si continuatorul acestui proiect.
Atitudinea nonconformista a facut obiectul unui interviu publicat in 1998 in paginile ziarului Cotidianul si parte dintre textele Buletinului oficial au fost prezentate in Dilema.

Textul-manifest al proiectului a aparut in primul numar. „Institutul de Constructii &Deconstructii a fost fondat in anul 1998 in vederea crearii unui cadru de promovare a manifestarilor artistice orientate spre integrarea in fluxul cultural european. Aparitia acestei institutii este materializarea unei reactii impotriva modului de functionare a sistemului de invatamint si a mediului artistic in general, precum si impotriva tuturor organismelor, a organizatiilor si a mass-media care influenteaza in mod negativ publicul prin promovarea anacronismului cultural la nivel de valoare si originalitate. Aparitia acestui material raspunde unei nevoi acute de a configura o alternativa viabila, menita sa contracareze ofensiva agresiva a sustinatorilor traditiei nascute din mediul de «extrema efervescenta creatoare» al ultimelor cinci decenii in arta plastica romaneasca.“

Atitudine care semnaleaza o urgenta personala/a unei generatii. O situatie care a fost rapid trecuta cu vederea si asimilata, ingaduitor, unui proiect artistic.
Poate nu ar fi lipsita de sens o privire retrospectiva si o evaluare sincera a ultimilor zece ani in invatamintul artistic universitar din Romania.
Concluzia 2: o trage fiecare...

P.S. Cele cinci editii ale Buletinului Oficial pot fi consultate la sediul CIAC si fac parte din documentatia artistului Ioan Godeanu. O discutie mai ampla a proiectului va fi legata de profilul acestui artist.