OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

N. 1945, Bucuresti
1969: absolvent al institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ Bucuresti, sectia pictura.
Expozitii personale (dupa 1990): 1991, Anatomia opunerii/expunerii/supunerii, Galeria Caminul Artei, Bucuresti; 1992, Mahlzeit für eine tote Kultur, Schauplatz Zeitgennössischer Kunst, Viena; Politica, religia si arta in fata cu crima, Galeria Catacomba, Bucuresti; 1993, Animalitate, societate, divinitate, Institutul Roman, Venetia; 1994, Galeria First, Timisoara; 1998, Documente 1967-1997, Muzeul National de Arta, Departamentul de Arta Contemporana, Bucuresti; Nava, Galeria Catacomba.

Participa cu lucrari de pictura, obiect, instalatie, fotografie si/sau video si actiuni la expozitii de grup, festivaluri, bienale: 1990, Prolog III, Galeria Caminul Artei, Bucuresti; Filocalia, Galeria 3/4, Bucuresti; Portret 1990, Galeria Galateea, Bucuresti; Points East, Third Eye Center, Glasgow; 1991, DAgegen – Verbotene Ostkunst 1948-1989, Austria; Wander Lieder, Stedelich Museum, Amsterdam; Stare fara titlu, Muzeul de Arta; 1992, Pamintul, Muzeul de Arta Timisoara; 1993, Festivalul de Performance Zona Europa de Est, Muzeul de Arta, Timisoara; 1994, Expozitia grupului Anastasia, Kiscellimuseum, Budapesta; Nomadic (participarea romaneasca) Bienala de Arta Contemporana, Sao Paulo; 01010101..., Muzeul Taranului Roman, Bucuresti; Tendinte in fotografia contemporana romaneasca, Fotogaleria GAD, Bucuresti; 1995, The Artistic Ego and the Dilemas of the Postcomunist Age – Month of Photography, Bratislava; 1996, Festivalul de Performance Annart, lacul Sf. Ana; Festivalul de Performance Zona Europa de Est 2, Timisoara; Le Corps Photographié, FRAC Alsace, Strasbourg; Experiment, Galeria 3/4, Bucuresti; 1997, Pavilionul Romaniei (cu Ion Bitzan), Bienala internationala de Arta Contemporana, Venetia; 1998, Body and the East, Moderna Galerija, Ljubljana, 1999, Atelier Vagabond, Galeria META, Bucuresti.
Realizeaza filme video de artist, ansambluri de pictura monumentala religioasa (restaurare si proiecte originale), publica texte teoretice, pagini de jurnal, studii de istoria fotografiei in revista Arta, Secolul 20 s.a. Din 1989 expune si impreuna cu grupul Prolog.

Artist cu o activitate complexa, adesea citat printre pionierii experimentalismului romanesc al anilor ’60-’70, Ion Grigorescu este unul din punctele de reper ale deceniului zece. Personalitate definita prin autoexigenta si angajare intr-un exercitiu continuu de raportare critica la context, Ion Grigorescu este un spirit complex ce analizeaza fiinta si creatia din perspectiva energetica si metafizica. In permanenta cautare a unei atitudini si expresii originale, artistul se retrage din activitatea publica si expozitionala din 1983 si se dedica restaurarii de pictura monumentala in biserici din Oltenia.

Momentul 1989 marcheaza aparitia unui nou impuls. Pe acest fundal, prezenta lui Ion Grigorescu in anii ’90 ar putea fi „lecturata“ temporal in cinci etape/repere:
1990-1993: pictura, obiect, instalatie, ambient in transformare, jurnal
Revenirea la inceputul anilor ’90, propune o noua dinamica in dorinta de a reforma conceptul insusi de expozitie. Prezentele sale individuale in galerii propun un proces de transformare a unui spatiu de expunere interior, marcat prin reamplasarea lucrarilor, inserarea de proiectii video si/sau interventia artistului prin trasarea/modelarea de structuri efemere. Acest tip de expunere propusa de Grigorescu contine repere din lucrari mai vechi sau scoate la iveala materiale realizate inainte de 1990 (fotografii, desene, schite, filme, texte). Titlul textului din catalogul expozitiei Anatomia opunerii/expunerii/supunerii (Galeria Caminul Artei) se poate constitui ca o declaratie de intentii pentru activitatea lui Ion Grigorescu din aceasta etapa: „De stinga sau de dreapta? intre regimul comunist, oameni si mine insumi, impreuna cu ei, retrospectiva confruntare a atitudinilor publice cu cele facute la adapost“.

Confruntare inseamna pentru Ion Grigorescu o stare autoimpusa ce se refera nu doar la universul spiritual, creativ, ci si la cel social si, implicit, politic. Atitudine afirmata inainte de 1989 si asumata ca „rezistenta la fata locului“, un anume tip de militantism ramine constant in lucrarile sale. Titlurile joaca un rol important: unele fac evidenta aceasta optiune, intr-o maniera directa, functionind ca subliniere a sensului imaginii (Tara nu e a militienilor, securistilor si comunistilor; Hitler-Ceausescu; Animalitate, societate, divinitate; Venirea minerilor etc.); altele au rolul de localizare reflexiv-ironica (Copii la Iasi, Taran din Maramures, Tarimul Fagaduintei).
Intr-un moment repulsiv din reflex fata de ideea de „arta angajata/militanta/sociala“, Ion Grigorescu isi asuma aceasta atitudine in demersul de modelare a unei identitati, o identitate stabilita vizavi de individ, de grup, de context (istoric/social/politic/artistic etc.).
Remarcam prezente in lucrarile sale de pe acelasi palier reperele totalitarismului, iconografia crestina, momente din istoria Romaniei legate tocmai de afirmarea si apararea unei identitati, momente plasate in ecou cu istoria traita in perioada 1990-93. Militantismul lui Ion Grigorescu trebuie insa citit ca punere in chestiune, ca atitudine de problematizare – teoretica si plastica – a unei stari de fapt, ca tentativa de „deschidere a ochilor“ orbiti de entuziasm.

Este interesant de remarcat subtilitatea interesului sau fata de evenimentele conexe, fata de textele apocrife, fata de aceste side stories trecute si prezente care devin cu atit mai semnificative prin implicarea unei realitati efective. Imaginile sale nu urmaresc o istorie „centrala“ axata pe personalitati, ci descriu rotitele masinariei si modul lor de functionare.
In paralel, aceasta etapa este si o tentativa de evaluare publica a demersurilor personale dinainte, din perspectiva unei detasari temporale si conceptuale. Relatia sa cu textul – afirmata nu doar in paginile revistei Arta – in legatura cu istoria fotografiei sau cu demersul artistic personal capata o noua definire prin publicarea unor texte de jurnal. Aceste texte functioneaza ca o punte de legatura intre intim si public, intre trecut si prezent.
1993-1997: actiune/performance, video, fotografie
Aceasta etapa s-ar defini printr-o sensibila modificare de accent atit la nivelul tematicii cit si la cel al mijloacelor folosite.

Participarea sa la o serie de festivaluri de performance marcheaza unul dintre aspecte. Daca si inainte (anii ’70) a realizat o serie de actiuni/performance, ceea ce face acum e diferit atit ca abordare, cit si ca asumare a relatiei cu publicul. Astfel, actiunile sale nu mai sint inchise in atelier avind ca martor aparatul de fotografiat/filmat sau realizate in prezenta unui public care nici nu este avertizat de ceea ce se petrece. Acum poarta un titlu, fac apel la o serie de repere culturale clar definite (Hamlet, Oedip). De remarcat este pastrarea interesului pentru acele side stories afirmate acum ca un „comentariu de subsol“. Desi adresate unui public avizat, de multe ori actiunile lui Ion Grigorescu se desfasoara discret, in paralel cu alte actiuni, sau disloca publicul din spatiul consacrat manifestarii. Deseori are ca parteneri actanti propriii copii, ceea ce de obicei subliniaza sensul actiunii.
Contactul cu noile medii din aceasta perioada are ca prim reper prezenta in cadrul simpozionului Saptamina video romaneasca – organizat in cadrul primei expozitii anuale a Centrului Soros pentru Arta Contemporana EX ORIENTE LUX (1993) – cu o transpunere pe video a filmelor experimentale, precum si a filmarilor realizate in video dupa 1990.
Un al doilea reper este participarea la cea de-a doua expozitie CSAC, 01010101..., cu tema Artistul ecou al problemelor comunitatii. Implicarea in acest proiect a demarat cu un stagiu de initiere in computere si Internet care s-a constituit pentru Ion Grigorescu in declansatorul unui nou tip de atitudine fata de sine si creatia proprie. Proiectul realizat Habiter l’inhabitable readuce in discutie definirea identitatii in raport cu comunitatea.

Acest interval temporal circumscrie o serie de participari cu fotografii la expozitii de mare anvergura. Proiectul Nomadic (curator Calin Dan) – participarea romaneasca la Sao Paulo in 1994 – s-a constituit intr-o instalatie compusa din fotografii de artisti. (Au mai participat: Dorel Gaina, Teodor Graur, Iosif Kiraly, Radu Igaszag, Calin Man). Expozitiile realizate sau selectiile facute de Ruxandra Balaci: Tendinte in fotografia contemporana romaneasca (Bucuresti), The Artistic Ego and the Dilemas of the Postcomunist Age (Bratislava), Le Corps Photographié (Strasbourg), Experiment (Bucuresti) au adus in fata publicului experimentele fotografice realizate de Ion Grigorescu. Avind o relatie lipsita de inhibitie cu aparatele, Ion Grigorescu nu a fost niciodata preocupat de calitatea tehnica a executiei. Preocupat in primul rind de imagine, Ion Grigorescu afirma demersul sau in zona fotografiei ca fiind legat de „cartea de amintiri, de text, de supunerea ei fata de text“. Fotografia care a determinat in pictura lui Grigorescu o abordare realista este tratata pictural in mediul sau propriu.
1997: Venetia
Participarea in pavilionul central al Romaniei la Bienala de la Venetia din 1997 pune in aceeasi forma demersul sau metafizic – neo ortodox – si atitudinea experimentala, pina in acest moment destul de evident separate. La Nave este o instalatie-arhitectura ce asociaza panouri de fresca ancorate pe scheletul de lemn al unei arce virtuale. Densitatea continutului iconografic si efemeritatea structurii pe ansamblu se citesc astfel intr-o perfecta coerenta privite in ansamblul creatiei lui Ion Grigorescu.

1998: Reveniri
Expozitia personala organizata in cadrul Departamentului de Arta Contemporana al Muzeului National de Arta, Bucuresti, nu este o retrospectiva, ci jurnalul a trei decenii. Expozitia organizata de Ruxandra Balaci a avut ca ax corpul si reprezentarea sa ca veriga de legatura intre mundan si divin. Preocuparile legate de reprezentarea corporala parcurg abordari de la body-art la conceptualism. Aceasta expozitie subliniaza incercarea permanenta a artistului de a inova in cadrul mediului, al formei, al limbajului prin parcurgerea si epuizarea surselor in raport cu optiunile proprii.
1999: Atelier vagabond
Un nou tip de atitudine se observa cu prilejul simpozionului Atelier Vagabond, organizat de Romelo Pervolovici si Maria Manolescu in cadrul Fundatiei Meta. Ion Grigorescu afirma preocuparea manifesta pentru pastrarea unei conduite morale si a unei coerente intre creatie si viata personala, plasindu-se critic fata de tema propusa. De aceasta data, artistul este el insusi generatorul acelui tip de side story care puncteaza o atitudine si face inteligibil momentul istoric.
Deceniul zece se concentreaza pentru Ion Grigorescu intr-o stare de autoevaluare, de asteptare si de acumulare de energii creatoare.