OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Creat in 1970, la Arad, Romania, Kinema Ikon este un grup de cercetare si creatie cu un apetit constant pentru experiment si absorbirea noilor tehnologii mediatice. KI porneste de la suportul filmic si de la fotografie pentru a trece apoi la video, computer editing si grafic design, la publicatii interactive pe suport CD-ROM, arta multimedia off-line si on-line.
1970-1989: functioneaza ca atelier de film experimental ce isi construieste – incepind cu anii ’80 – si o structura teoretica. In 1990 este infiintat Clubul din Arad pentru dialog social, organizatie neguvernamentala cu personalitate juridica, receptacolul legal pentru activitatea editoriala a KI. Din decembrie 1990 devine atelier de arte mediatice. Activitatea artistica a grupului KI este integrata institutional in sectia de Arte ale Spectacolului din cadrul Muzeului din Arad.

Publicatii: 1990-1993 revista Conversatia; din 1994 revista Intermedia.
Dintre participarile KI la expozitii, festivaluri si simpozioane de arta contemporana se remarca: 1993, Saptamina Video Romaneasca (in cadrul Ex Oriente Lux), Sala Dalles, Bucuresti, Romania; 1994, 01010101... Muzeul Taranului Roman, Bucuresti, Romania; Inter(n), Muzeul de Arta, Arad, Romania; 1995, MEdiA CULPA, Galeria Institutului de Arhitectura, Bucuresti, Romania; Cinéma du Musée, Centre Georges Pompidou, Paris, Franta; 1996, Complexul Muzeal, Muzeul de Arta, Arad, Romania; Experiment, Galeria Etaj 3/4, Bucuresti, Romania; 1997, Liverpool Electronic Art Festival, Liverpool, Marea Britanie; OSTranenie, Bauhaus, Dessau, Germania.
In prezent, nucleul grupului este format din: Gheorghe Sabau, estetician, teoretician media, fondatorul si principalul animator al KI si Calin Man, artist media. Intre membrii constanti KI, participanti la proiecte, de aproape sau de peste mari si tari, se numara: Judit Angel, curator, critic de arta; Sandor Bartha, artist vizual; Romulus Bucur, poet; Roxana Chereches, filolog; Ioan Ciorba, sunetist; Caius Grozav, informatician; Peter Hügel, arheolog; Florin Hornoiu, operator imagine; Mihai Iacobina, informatician; Liliana Trandabur, filolog. La realizarea ultimului proiect multimedia au colaborat Andreea Bencsik, designer, si Alin Gherman, programator.

„A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar mai fi nu s-ar mai povesti, un grup, majoritar «optzecist», constituit – 1970 – din plasticieni, arhitecti, poeti, prozatori, critici literari si de arta, muzicieni si fotografi care au lucrat timp de doua decenii“1... Asa incepe povestea grupului Kinema Ikon si se sfirseste – deocamdata – „dupa ultimele doua numere quasi-tematice, database conversion s97t, imagologie telematica s98t, continuam in acest an s99t cu ludicul iar anul viitor s00t cu eclecticul. despre relevanta conceptului de ludic in cimpul creatiei artistice s-au scris numeroase lucrari de referinta. am mai scris si noi deoarece il consideram absolut caracteristic pentru lucrarile hypermedia pe care atelierul kinema ikon le produce din anul 1994 pina in zilele voastre. asadar numarul 14 al revistei Intermedia, avind ca tema ludicul numerique apare in trei versiuni: pe internet http:// www.v2.nl/kinema-ikon, pe suport cd-rom si offset pentru o lectura guttenbergheza la gura caloriferului.“2
Dar cel mai plin de surprize este miezul povestii, care ne invita sa descoperim himere, feti-frumosi, cinticele, cavaleri, patafizica in labirint, fish à la spielberg, extrase dintr-un tratat de palincologie comparata, krestanatzi si golden virus.

Este greu sa te impotrivesti seductiei exercitate de textul jucaus si pe ici pe colo sunator si sa te apuci sa vorbesti despre deceniul trei KI fara a strecura putina culoare locala. In consecinta, nu se poate spune decit ca entuziasmul civic post decembrie 1989 s-a temperat brusc, dupa mineriadele spontane ce au urmat si au avut un rol determinant in readucerea grupului KI din ratacirile sale politico-sociale pe fagasul cultural-artistic. Dupa experimentul filmic al anilor ’80, care, pe linga exercitiul formal, a subsumat un subtil joc cu puterea si cenzura, confruntarea cu libertatea de exprimare a determinat, la inceputul anilor ’90, o perioada de comunicare si reevaluare a activitatii grupului. Structura multi-/interdisciplinara a KI a facut ca Aradul sa fie in anii ’80 la fel de important ca Timisoara in polarizarea avangardei intelectuale romanesti.

Prima prezentare retrospectiva, in Romania, a activitatii grupului a avut loc in cadrul simpozionului Saptamina Video Romaneasca, organizata de Centrul Soros pentru Arta Contemporana in deschiderea primei sale expozitii anuale Ex Oriente Lux (1993). Acesta prezentare a fost un prim pas in acoperirea imensului gol de informatie din istoria recenta a culturii si artei contemporane in Romania si pentru deschiderea unui dialog intre generatii. Artistii tineri si studentii prezenti in numar mare in audienta au descoperit cu surprindere varietatea expresiva, subtilitatea formala si placerea jocului creativ continute in filmele experimentale prezentate.
Este remarcabil modul in care un grup ce reuneste personalitati atit de diferite ca formatie isi poate gasi o linie comuna de exprimare si continua sa mobilizeze resurse in continuarea proiectelor pentru o a treia decada. Din acest punct de vedere am putea sa consideram KI drept cel mai longeviv grup cultural activ in Romania.
Dinamica interna si capacitatea de absorbtie si asimilare a noilor oferte aparute in tehnologia media sint dublate de o fundamentala componenta ludica si foarte mult umor. Abundenta de solutii simple poate da impresia unei constructii complicate care se datoreaza in principal unei structuri post-neo-dada.

Participarea in 1994 in cadrul celei de-a doua expozitii organizate de CSAC, ce propunea ca tema: Discursul artistic – reflex al problemelor comunitatii, urmarind „demonstrarea capacitatii artistului de a-si asuma o identitate sociala dincolo de limitele profesiunii sale“, s-a numit RANDEVUUL. Cele trei componente ale proiectului propuneau un punct de intilnire – intre creatorul de arta si public – si determinarea unei reactii. Numarul doi al revistei Intermedia, dedicat in intregime expozitiei, punea in discutie conceptul de marginalitate. Prezenta ca „proba fizica“ in expozitie, revista a insotit toate actiunile generate de membrii KI in Arad. Aceste actiuni incercau sa-l surprinda pe cumparatorul obisnuit din Arad printr-o oferta surprinzatoare (o bicicleta „expusa“ in talcioc insotita de inscriptia: „aceasta bicicleta nu este de vinzare“ s.a.). Actiunea cea mai ampla a avut loc in cadrul magazinului de legume Arlefruct, unitatea nr. 5, unde membrii KI s-au substituit vinzatorilor si au oferit legume in pungi „frumoase“ insotite de un exemplar al revistei Intermedia. Al treilea element al proiectului a prevazut carentele tehnologice in comunicarea electronica la distanta si a initiat un proces de comunicare simbolica prin consumarea de Nutela in paralel: la Arad si in sala de expozitie la Bucuresti (actiune de comunicare ce s-a bucurat de un succes spontan si de scurta durata).

Si provocarea lansata de expozitia CSAC din 1995, MEdiA CULPA, s-a bucurat de un raspuns pozitiv. Preocuparea constanta fata de distorsionarea si manipularea informatiei prin mijloacele mass-media si-a gasit expresie in instalatia multimedia Ready-Media. Intr-un spatiu populat de cai verzi pe pereti3 un monitor de computer si unul de televizor erau afrontate narcisiac de doua suprafete de oglinda alaturate in unghi. Pe ecranul computerului se succedau in bucla „morph-uri“ intre figuri exploatate ca tipare mediatice si imagini de animale. Televizorul difuza o suita de stiri fara continut, extrase din mass-media romaneasca. Un „mediu“ suplimentar de comunicare in masa folosit in manipularea si distorsionarea informatiei – o maxi sticla de Tzuica By Turtz – completa procesul de receptare artistica.
Elementul care constituie axul activitatii KI in anii ’90 este revista Intermedia. Inlocuind Conversatia – abandonata la sfirsitul anului 1993 –, Intermedia porneste ca publicatie trimestriala cu un numar international (multilingv) pe an (1994, 1995), dupa care ritmul se reduce la doua numere pe an, dintre care unul pe suport CD-ROM (1996, 1997) si cite un numar in 1998 si 1999, acesta din urma editat in trei volume: I – tiparit; II pe suport CD-ROM – The Golden Virus &Other Web Site Stories (autor Calin Man); III on line in pagina de web a KI.

Abordarea publicatiilor electronice face parte din noua strategie a grupului. Avind ca leit-motiv labirintul, numerele 10 (Opera Prima) si 11 (Commedia del Multimedia) ale revistei identifica in mediul digital contextul ideal pentru structura simili-hipertextuala a editiilor tiparite. Imaginilor bidimensionale si textelor li se adauga sunetul si imaginea filmata care intregesc astfel paleta de mijloace. Componenta interactiva se rezuma – pina in prezent – la o rasfoire lineara a diferitelor capitole. Componenta ludica este subsumata ca proces, parcurgerea continutului facind apel la tiparele jocurilor interactive.
Opera Prima este un exercitiu de investigare a resurselor mediului si de adaptare la limbajul specific. Este de remarcat modul ingenios de asamblare a componentei de text, dinamizata si redusa in functie de cuprinderea vizuala. Accesul prietenos si parcursul limpede da viata arhivelor personale ale artistilor.

In Commedia del Multimedia, KI se „dezlantuie“ digital. Lipsiti de orice prejudecata legata de aparatura si tehnologie, artistii isi structureaza interventiile pe aceeasi structura labirintica definita ca un receptacul virtual al aventurilor unor personaje compozite.
Ultima surpriza digitala este volumul II al numarului 14, The Golden Virus &Other Web Site Stories, care functioneaza in relatie cu site-ul Internet. Orice detaliu suplimentar ar strica placerea experientei directe. Invitatia de a parcurge continutul acestor proiecte este totodata invitatia de a detalia lectura unui profil creativ multifatetat care si-a remodelat discursul si s-a impus ca una dintre coordonatele deceniului zece.

1 Cuvint inainte, Intermedia, 1994, anul unu, numarul unu, trimestrul unu, p. 1
2 Editorial, Intermedia, 1999, nr. 14, vol. 1, p. 1
3 Afise cu cai verzi erau expuse pe pereti in spatiul instalatiei.