Profil de arhitect din seria igloofilm – Alvaro Siza - Numarul 423 - Mai - 2008 - Arhiva

Profil de arhitect din seria igloofilm – Alvaro Siza

Autor: Roxana EVANGHELIE | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Alvaro Siza Vieira s-a născut în 1933 la Matosinhos, un orăşel de lîngă Porto, în nordul Portugaliei. A studiat la Facultatea de Arhitectură a Universităţii din Porto, ajungînd să-şi deschidă propriul atelier în 1954. Porto a rămas oraşul său de suflet, aici continuînd să lucreze şi să trăiască pînă în prezent. Începînd cu 1966, predă la aceeaşi universitate pe care a absolvit-o, fiind de asemenea profesor-invitat la Harvard, la Universitatea Politehnică din Lausanne şi la Universitatea Los Andes din Bogota. În 1992 primeşte cea mai înaltă distincţie din domeniul arhitecturii, Premiul Pritzker.

Deşi se defineşte pe sine drept funcţionalist, admiţînd că problematica funcţiunilor stă la baza dezvoltării oricărui proiect arhitectural, Alvaro Siza este de părere că arhitectura începe atunci cînd reuşeşti să te eliberezi de constrîngerea funcţiunilor. Aceasta este şi semnificaţia pe care o acordă libertăţii de expresie, noţiune care nu ar trebui să conţină nici un gest gratuit, ea fiind înţeleasă drept o depăşire a limitelor existente. Ideile marilor proiecte se nasc în timp, iar clădirile valoroase sînt pentru Siza acelea care nu sfîrşesc niciodată a fi interpretate.

Considerată de unii critici drept minimalistă, datorită geometriei simple, de alţii drept expresionistă, la un nivel mai profund, al structurilor formale, arhitectura lui Alvaro Siza se situează în continuitatea mişcării moderniste (caracterizată prin înlăturarea ornamentelor, a detaliilor inutile, privilegierea formelor simple şi a caracterului funcţional). Totuşi, Alvaro Siza respinge aşa-numitele limbaje pre-definite, considerînd că arhitectura ar trebui să fie un răspuns la o problemă existentă. Deşi operele sale se remarcă printr-o anumită coerenţă stilistică, aceasta nu se bazează pe repetiţia unor elemente, ci se hrăneşte din resorturile ce stau la baza actului de creaţie: dorinţa de a integra cît mai bine construcţia în ţesutul urban, de a realiza o comunicare cu mediul înconjurător, de a-şi îndeplini cît mai bine funcţia.

Lucrările lui Siza dovedesc o înţelegere subtilă a contextului în care sînt inserate. Ele sînt inspirate de ţesutul urban, de situl în care construieşte, intenţia lui fiind aceea de a recrea un echilibru pierdut, de a rezolva anumite aspecte neconciliate pînă la momentul respectiv. În cazul proiectelor lui Siza există o legătură foarte strînsă între mediul construit şi mediul natural, între clădire şi peisaj. Construcţiile lui se află într-un permanent dialog cu elementele naturale înconjurătoare, respectînd în egală măsură proporţia clădirilor din vecinătate. Totuşi, chiar dacă sînt proiectate pentru a echilibra anumite tensiuni din ţesutul urban, clădirile arhitectului portughez îşi menţin o anumită autonomie şi o forţă de sine stătătoare. Un exemplu ar fi casa Duarte de la Ovar, care se raportează la zona de provenienţă, avînd în acelaşi timp o personalitate proprie, o stilistică ce o singularizează printre celelalte reşedinţe familiale.

Una dintre caracteristicile stilului său este felul în care manipulează lumina, văzută nu ca un element pasiv, ci ca unul viu, expresiv. Exemple ilustrative în acest sens sînt Biserica Santa Maria din Marco de Canavezes (Portugalia), Biblioteca Universităţii din Aveiro sau Facultatea de Arhitectură din Porto. Siza apreciază claritatea structurilor şi simplitatea formelor, simplitate care se naşte prin depăşirea complexităţii şi a contradicţiilor pe care le implică orice program arhitectural. Deşi prezintă o volumetrie clară, proiectele lui Siza mizează de asemenea pe fluiditatea spaţiilor şi folosirea unor elemente complementare, precum lumina şi penumbra.

Un alt element viu în arhitectura lui Alvaro Siza este peisajul, care impune în cele din urmă şi forma construcţiilor sale. Înfăţişarea unei clădiri se naşte din întîlnirea cu elementele înconjurătoare. Pentru arhitectul portughez, peisajul devine un instrument care se utilizează precum lumina sau variabilitatea proporţiilor, care are un rol determinant în proiectul final.

În luna mai, revista igloo habitat & arhitectură prezintă o nouă producţie din seria Les Mots de l’Architecte, realizată de Richard Copans şi Stan Neumann, al cărei protagonist este Alvaro Siza. Filmul subtitrat în limba română îl prezintă pe cel mai renumit arhitect portughez al zilelor noastre vorbind despre cîteva dintre proiectele sale: Biserica Santa Maria din Marco de Canavezes, o clădire neobişnuită pentru un lăcaş de cult, Facultatea de Arhitectură din Porto, Casa Duarte din Ovar, Banca Borges e Irmao în Vila do Conde, Banca Pinto e Sotto Maior din Oliveira de Azmeis, Biblioteca Universităţii şi Castelul de Apă din Aveiro, cartierul Bouça de la marginile oraşului Porto. De asemenea, revista igloo celebrează activitatea de peste 50 de ani a lui Alvaro Siza printr-o expoziţie monografică, în cadrul ediţiei din 2008 a Anualei de Arhitectură (4-18 iunie), la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Cu această ocazie, cele mai reprezentative lucrări ale sale vor fi reunite într-un album de arhitectură ce deschide o nouă serie editorială, iglooprofil. Intitulat Alvaro Siza. 54 de proiecte, volumul va detalia în peste 350 de pagini cele mai importante proiecte ale arhitectului.

Recomanda articolul prin: