Transparency International România
a dat publicităţii un sondaj de opinie, realizat de către IMAS, în
perioada 20-28 aprilie 2009, care spulberă preconcepţiile unor
politicieni, cum că românii nu ar fi capabili să-şi
formuleze clar opţiunile. Din contră, raportul ne-a arătat o
maturitate exemplară şi o cunoaştere a trebuinţelor comunităţii.
Dacă din datele culese din teren s-a
evidenţiat că Puterea nu a făcut nimic pentru a dezbate codurile
cu populaţia, s-a remarcat o dorinţă sporită a românilor de
a cunoaşte şi de a se implica. Cetăţeanul, de multe ori, este mai
consecvent principiilor sale decît politicianul român,
care una vorbeşte şi alta fumează. Dacă „faţa către cetăţean“
e doar o vorbă goală, consultarea publică – o simplă afişare
pe pagina de Internet, iar dialogul, o formă de monolog
propagandistic, românul aşteaptă să i se ceară implicarea
în procesul decizional. Asta ne-a surprins plăcut. După 20 de
ani de manipulări şi de agresiuni programate contra normalităţii,
românii sînt mai cerebrali decît seminţiile lor
trimise în Parlament, prin votul uninominal. Ştiu ce fel de
societate îşi doresc şi care ar fi cele mai bune reguli de
organizare socială.
Nu poţi să ceri cetăţenilor să
respecte o lege pe care nu o cunosc. E imoral să cheltui banii
publici pe proiecte fanteziste, cînd nici nu ştii ce fel de
rînduire socială vrea românul.
Coaliţia „Opriţi codurile!“,
formată din 20 de ONG-uri, a reclamat încă din martie 2009
abuzul autorităţilor de la Bucureşti, care urmăresc să promoveze
reguli sociale, altele decît cele dorite de majoritatea
românilor. Procesul consultării publice e stipulat de lege. Nu
numai Legea transparenţei şi cea de organizare a procesului
legislativ impun necesitatea dezbaterii, ci şi bunul-simţ. Pentru
codurile trimise în Parlament, Ministerul Justiţiei a cheltuit
mai mult de un milion de euro. Fără nici un studiu de impact, fără
o evidenţă a nevoilor sociale, fără o aritmetică simplă a
cuantumului pedepselor, în acord cu viziunea cetăţenilor,
procesul de promovare a unor legi care, de multe ori sînt mai
importante decît Constituţia, e vicios şi antidemocratic.
Prin procedura aleasă de cei de la putere, aceea de angajare a
răspunderii guvernului, se dezangajează practic progresele obţinute
de statul de drept. „La ora actuală, România nu mai
îndeplineşte nici măcar criteriile de aderare formulate la
summitul de la Copenhaga, declara Victor Alistar, directorul executiv
al Transparency International.
Dar de ce se face atîta larmă,
s-ar întreba orice cititor. Păi, din lectura sumară a
codurilor, care vor fi norme obligatorii de organizare socială din
2011 (de unde atîta grabă?), şi din simpla parcurgere a
raportului sondajului realizat de IMAS se remarcă diferenţe uriaşe
între ceea ce vor românii şi ce au rînduit în
mii de pagini experţii şi politicienii puterii PSD-PD-L. De pildă,
din noul Cod Penal este scoasă „Cămătăria“, ca infracţiune,
omisiune voită sau nu, care vine în dezacord total cu cererile
populaţiei. Profilul justiţiar al românului, aşa cum reiese
din studiul amintit, este în dezacord cu reducerea pedepselor,
conform prevederilor noilor coduri. În viziunea proiectelor
guvernanţilor, căile de scăpare ale infractorilor sînt mult
mai mari decît în vechile coduri. Deci, un salt înainte
este de fapt un salt înapoi. Sigur că influenţa occidentală
şi-a pus amprenta pe mintea celor care au gîndit noile norme
de organizare socială. Dar statele din Vest se confruntă cu aşa o
alarmantă creştere a infractorilor, a traficului de persoane, a
abuzurilor faţă de minori? Românul vrea să se simtă
protejat, iar marcatorii de autogoluri din echipa lui Băsescu&Geoană
nu trebuie fluieraţi? Nici măcar acum, în partida fără miză
a europarlamentarelor?
Zilele trecute, Coaliţia de guvernare
a decis să trimită proiecte de coduri, din comisia specială către
guvern, pentru a fi promovate prin angajarea răspunderii. Sigur că
noua găselniţă nu e anticonstituţională, legea fundamentală
precizînd şi astfel de acţiuni, însă doar în
situaţia cînd nu mai e timp pentru dezbatere.
Aşa-zisa presiune a Bruxelles-ului nu
e decît o marotă. Nici o comisie, consiliu sau grup politic
european nu poate forţa un stat membru să-şi asume din pripă legi
fundamentale. Raportul pe justiţie, care urmează să fie formulat
de către Comisia Europeană în iunie, va evidenţia evoluţia
reformelor, nu predicatele unor legi scrise pe un picior. Raportorii
din Altiero Spinelli vor cazuri concrete de condamnări pentru
corupţie, justiţie depolitizată, reforme ale procedurilor
judiciare, nu defilări ale arbitrilor de fotbal prin faţa camerelor
de luat vederi. Praful din ochi e de multe ori mai aspru decît
praful de pe tobă.
Codurile, care se tot vîntură
prin pasajul dintre Izvor şi Victoriei, nu reprezintă decît
dorinţa viscerală a unor politicieni de a arăta, în anul
electoral 2009, că se află în treabă. Ceva de genul:
„Gigele, fă-te că lucrezi!“. Penalty-urile se execută la
toamnă. Poate că Băsescu şi Geoană nu vor mai fi în lotul
trimis la încălzire. Dar asta e prea puţin probabil. Nu-şi
lasă antrenorii echipa fără conducătorii consacraţi.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters