OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cosmin MANOLESCU, esti dansator si coregraf, dar si director executiv al Fundatiei Proiect DCM. Stiu ca in ultima vreme ai un program extrem de incarcat. De exemplu, acum de unde vii si unde te duci? Banuiesc ca esti intre drumuri…

Vin de la Sofia si sint in drum spre Amsterdam, dar fac o escala destul de mare la Bucuresti, fiindca avem doua proiecte importante: intilnirea dansatorilor din Bucuresti si a reprezentantilor lor din tara in vederea posibilei infiintari a unei Uniuni a Dansului, si proiectul international Movements on the Edge, la care vor participa aproximativ 20 de coregrafi din tara si invitati din strainatate, de fapt un mini-festival de dans, cu ateliere, proiectii de filme si spectacole.

Sa le luam pe rind. Vorbeai de eforturile de reinfiintare a unei Uniuni a Dansului. Initiativa a fost primita cu destula retinere de o parte a breslei. Crezi, in continuare, in fezabilitatea acestui deziderat?

Consider ca este nevoie de o organizatie profesionala puternica, reprezentativa. N-as putea spune daca sint optimist sau pesimist, exista dificultati in a lansa dialoguri si a comunica, intre diferite institutii si persoane. Avem cu totii orgolii si foarte putini sint dispusi sa treaca peste ele. Pentru inceput este important ca ne intilnim, ramine de vazut daca va fi un succes. Vom pune pe tapet probleme care ne afecteaza pe toti. Sigur ca si rezultatele sint importante, dar daca nu vor aparea acum, poate vor fi peste 10-20 de ani.

Din discutiile recente, desfasurate la Parlament sau in cadru televizat, unii au ramas cu impresia ca initiativa apartine unui grup de dansatori de contemporan, care doresc sa aiba un statut dublu, raminind independenti, dar fiind in acelasi timp finantati de MCC. Este acesta un paradox?

Cunosc acest curent de opinie. Nu consider ca dansul independent doreste sa ia locul companiilor infiintate si finantate de MCC, dar trebuie sa aiba o sustinere financiara si din partea statului, care este obligat sa sprijine si sectorul privat. Activitatea pe care o desfasuram noi este realmente benefica pentru dansul contemporan in ansamblu. Fiindca anul acesta nu am primit nici un ban din partea MCC, cu ocazia evenimentului Movements on the Edge vom lansa o campanie care se va intitula Proiecte realizate fara sprijinul MCC. Concret, am decis ca, pe toate materialele promotionale, Fundatia Proiect DCM va pune acest label, care va fi reluat in conferintele de presa. Trebuie sa aratam lumii, publicului, ca MCC nu este interesat sa sprijine arta dansului, si in special dansul contemporan. Este un gest la fel de firesc ca si faptul ca ii mentionam de fiecare data pe cei 20 de cofinantatori de la diferite ambasade, organizatii internationale si centre culturale straine, care ne sprijina cu sume incepind de la 200 si ajungind la 2500 euro.

Pare un mod de a protesta similar cu Salonul refuzatilor din pictura secolului XIX…

Nu stiu daca e inconstienta sau incompetenta faptul ca MCC refuza sa vada unele lucruri cu adevarat vii, ca o serie de dansatori romani si coregrafi sint invitati in strainatate, ca se fac coproductii internationale. Lumea se schimba, numai Ministerul a ramas amortit in anii ’80-’90…

Tocmai voiam sa te intreb: este si dansul contemporan un domeniu prin care se aude tot mai des despre Romania in lume?

Nu doar prin dansul contemporan se aude despre Romania, dar e clar ca acesta e un vector important al culturii noastre, asa cum e receptata in strainatate. Pe de alta parte, multe persoane care au vizitat Bucurestiul incep sa fie interesate de dansul romanesc si ma bucura acest lucru.

Am citit in cursul verii prin Internet o sumedenie de instiintari, comunicari, comunicate despre participari individuale la festivaluri, manifestari, invitatii. Te rog sa amintesti citeva dintre cele mai importante.

A fost un an international foarte bun. Tinerii coregrafi au fost invitati la festivaluri in Polonia, in Germania, Franta, Muntenegru, Austria. Dansatorii au participat cel putin in zece tari, din est si din vest, la diferite proiecte – cursuri, spectacole, premiere, coproductii de dans. Trebuie sa mentionez si meritoria acceptare a Mateiei Stanculescu la Bruxelles, la PARTS, una din cele mai importante institutii de invatamint pentru dansul contemporan european. Din pacate, in Romania prezenta dansului contemporan este limitata, pentru ca nu sint bani, iar autoritatile culturale nu manifesta vreun interes. Cele doua structuri non-guvernamentale existente in Bucuresti, Fundatia DCM si Centrul MAD, primesc sprijin foarte putin, pentru o activitate care nu priveste o singura persoana, ci o intreaga ramura artistica.

Ai fost prezent la o Platforma a dansului contemporan balcanic, la una central-europeana, ai organizat acum citiva ani una romaneasca. Ai remarcat existenta unor trasaturi specifice ale dansului nostru contemporan in Balcani sau ale dansului balcanic in contextul european?

Greu de spus. Schimburile internationale si faptul ca multi artisti circula fac sa fim cumva conectati la ceea ce se intimpla in strainatate. Mi se pare demn de mentionat faptul ca exista un filon artistic important in Balcani, o prospetime a interpretului. Este ceva inca pur, ceva ce nu exista in strainatate, poate datorita contextului economic dificil, si asta o remarca toti coregrafii straini care poposesc pentru o perioada la Bucuresti.

Personal apreciez faptul ca dansatorii nostri de contemporan au aproape in exclusivitate o pregatire clasica, ceea ce in Occident nu se mai intimpla de mult. Este un avantaj real sau s-a demonetizat deja?

Nu stiu daca e un avantaj sau nu, dar e un fapt: practic in Romania inca nu exista scoli private unde persoane particulare sa faca dans contemporan. Primim la Fundatie telefoane si e-mail-uri de la o multime de lume interesata de posibilitatile de formare in acest sens. Daca ar exista o oferta mai diversificata, daca sectorul privat ar fi mai puternic, am observa ca, treptat, un mare numar de interpreti ar veni dintr-o zona fara contact cu dansul clasic. Pina in acest moment totusi, liceele de coregrafie din tara sint pepinierele dansului contemporan, niste pepiniere destul de sarace.

Cu citva timp in urma spuneai ca intentionezi sa alternezi perioade de management cu perioade in care sa te ocupi mai mult de creatie. Mai crezi ca este posibil? Nu risti sa te fure management-ul, care e oricum foarte cronofag?

Trebuie sa fie posibil, altfel nu stiu ce se intimpla cu mine. Din pacate, situatia dificila a dansului din Romania face sa-mi petrec cea mai mare parte a timpului in birou, in fata calculatorului, stabilind contacte, cautind bani s.a.m.d. Anul acesta am participat la un atelier la Berlin, am fost doua saptamini in Portugalia, am fost la un atelier la Sofia, am inceput sa lucrez la o piesa, la anul voi face un spectacol de grup, despre paradis (!), caruia intentionez sa-i dedic trei luni in exclusivitate. Treptat, timpul pe care il acord management-ului va scadea in favoarea creatiei.

Care este lucrul cel mai important pe care publicul ar trebui sa-l stie despre dansul contemporan?

Acela ca exista, ca este o arta care vorbeste despre societatea contemporana, despre problemele noastre, ale tuturor.


P.S. Intre timp a avut loc constituirea Uniunii Dansului din Romania, pe scurt UnDaR. In prima adunare generala a fost aleasa si conducerea acesteia, iar Cosmin Manolescu a fost desemnat in functia de vicepresedinte. Presedinta a fost aleasa Ana Maria Munteanu, directoarea Teatrului „Oleg Danovschi“ din Constanta, iar directoare executiva – Vava Stefanescu. Un prim pas (de dans), dintr-o lucrare a carei premiera este asteptata cu interes si speranta.