Nr. 610 din 03.02.2012

Confesiuni
Biblioteca observator cultural
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Critica literara
Studii culturale
Eseu
Articole
Interviu
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Decembrie   |   Numarul 504   |   Proiectul „Mântuleasa – geografie mitică bucureşteană“, la final

Proiectul „Mântuleasa – geografie mitică bucureşteană“, la final

Autor: Andreea RĂSUCEANU | Categoria: Actualitate | 1 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Proiectul „Mântuleasa – geografie mitică bucureşteană“, la final

După ce am citit romanul lui Mircea Eliade, noi citim eliadeşte orice text sau imagine despre strada Mântuleasa. Este aici o prejudecată, cultural pozitivă după Gadamer, care ne ajută pe noi toţi să întindem un fel de arc de sens între prezent şi sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Nu ne mai interesează atunci dacă povestirile lui Eliade sunt adevărate, în sens de conforme cu documentele, ci observăm mai curând că documentele însele degajă un sens care preîntîmpină, parcă, sensul povestirilor. Nu mai este vorba atunci de vechiul mimesis, ci de două configurări autonome de sens care coincid, sau nu, dar sunt egal îndreptăţite. [...] N-aş putea să închei fără să afirm că nimic nu ar putea încununa mai bine aceste iniţiative decât reconstruirea vechii şcoli Mântuleasa şi conceperea unui centru de studii Mircea Eliade în zonă. Mircea a sperat pînă la sfîrşitul vieţii că acest lucru va fi posibil, aşa cum multe scrisori şi planuri ne-o arată. Un centru Eliade în chiar strada Mântuleasa, centrul lumii pentru el – deşi s-ar fi putut simţi acasă fie la Paris, fie la Chicago, unde trăia efectiv – ar fi nu numai un act de dreptate, ci şi unul de atragere a interesului în ţară şi în străinătate pentru ea. Romanul lui Eliade, tradus în mai toate limbile europene şi extraeuropene importante, ar deveni o emblemă a zonei, ca şi a Bucureştiului în genere.

Aş fi fericit ca doamna Ruxandra Garofeanu şi domnul primar Neculai Onţanu, pe care-l consider primarul cultural al capitalei, să îmbrăţişeze această idee. (fragment din discursul lui Sorin Alexandrescu)

Prof. dr. Sorin Alexandrescu,

Centrul de excelenţă în studiul imaginii Universitatea Bucureşti

 

Vineri, 4 decembrie, a avut loc la Primăria sectorului 2, în Sala „I.L. Caragiale“, o întrunire între participanţii la proiectul „Mântuleasa – geografie mitică bucureşteană“ (iniţiat de Fundaţia Pro Patrimonio) şi autorităţile care s-au implicat în desfăşurarea primului proiect de acest gen din România (Ordinul Arhitecţilor din România şi Primăria Sectorului 2). La întîlnire au fost prezenţi: ministrul Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu, Maria Berza, vicepreşedinte al Fundaţiei ProPatrimonio, prof. dr. Sorin Alexandrescu, primarul Neculai Onţanu, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu, arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, istoricul literar Geo Şerban, drd. Adriana Scripcariu şi drd. Andreea Răsuceanu. S-a discutat despre revitalizarea acestei zone şi convertirea ei într-un traseu cultural care să urmeze itinerarul „semnelor“ din prozele lui Mircea Eliade. De asemenea, s-a vorbit despre importanţa conservării caselor de secol XIX şi început de secol XX care au rămas în picioare în perimetrul străzii Mântuleasa, cu atît mai mult cu cît, conform PUZ-ului realizat de UAIUM, aici se află 12 clădiri considerate monumente istorice, printre care şi Biserica Mântuleasa (monument de secol XVIII, renovată parţial, la exterior).
 

Target-ul şi realizările proiectului

 
Proiectul, demarat în primăvara acestui an (şi despre care cititorii au mai citit în paginile Observatorului cultural), a pornit de la ideea că numeroasele clădiri de patrimoniu sau înscrise în zonele protejate nu se bucură de regimul de conservare şi protejare de care ar trebui să beneficieze astfel de imobile; Maria Berza a accentuat că „mutilările ireparabile“ suferite de acestea periclitează identitatea oraşului şi că un Plan de Dezvoltare Integrată ar trebui realizat împreună cu Primăria sectorului 2 pentru a atrage fonduri structurale, aşa încît zona Mântuleasa, precum şi cartierele din vecinătate, să fie salvate de la pieire. S-a vorbit despre realizările proiectului, care au constat în articole în presa culturală, documentare televizate (aici bucurîndu-ne de sprijinul TVR 2 şi TVR Internaţional), întîlniri între echipa ştiinţifică, voluntari şi membri ai comunităţii locale, cartea Cele două Mântulese (celedouamantulese. blogspot.com), dar şi un subsite dedicat proiectului şi inclus în site-ul http://www. bucurestiivechisinoi.ro. Aici, cei pasionaţi de strada Mântuleasa vor putea descoperi informaţii despre mahalaua ce-şi împrumută numele de la familia ctitoră a bisericii, Manta, fotografii cu planuri vechi ale Bucureştiului, imagini ale caselor din zonă, dar şi ale şcolii astăzi dispărute sau ale unor case demolate în anii trecuţi. Echipa proiectului a fost alcătuită din coord. Maria Berza, drd. Adriana Scripcariu, drd. Andreea Răsuceanu, istoricul Adrian Majuru, arhitect Cătălin Ilinca (acesta s-a ocupat de realizarea grafică a proiectului), voluntarii arhitect Marina Echeriu, Măriuca Vulcănescu şi drd. George Zamfir.
 

Necesitatea înfiinţării unui centru „Mircea Eliade“ pe strada Mântuleasa

 
La una dintre întrunirile prilejuite de proiect, arhitectul Marina Echeriu a lansat ideea organizării unui concurs de proiecte care să vizeze terenul fostei şcoli Mântuleasa. Construcţia ridicată în urma acestuia ar trebui să adăpostească un centru „Mircea Eliade“, în cadrul căruia să se întrunească specialişti şi tineri masteranzi, doctoranzi interesaţi de opera lui Eliade. Întîlnirea de la Primăria Sectorului 2 a prilejuit readucerea în discuţie a acestei ipoteze, susţinute de profesorul Sorin Alexandrescu, dar şi de Maria Berza, care vede în ridicarea potenţialului centru o încununare a proiectului. Primarul Neculai Onţanu, pe care Sorin Alexandrescu l-a numit „primarul cultural“ al Capitalei, s-a arătat foarte interesat de idee, susţinută şi de Bogdan Pârvanu, arhitect-şef al sectorului 2. Iniţierea unui astfel de spaţiu dedicat studiului operelor lui Mircea Eliade ar echivala cu o readucere în conştiinţa colectivă a operei filozofului religiilor, dar şi cu o revitalizare a zonei Mântuleasa, asupra căreia cercetătorii şi-ar putea continua studiul.
 
Întîlnire pe strada Mântuleasa, nr. 28. Mic jurnal de bord
 
Ziua de 3 noiembrie 2009 a însemnat o nouă întîlnire cu membrii proiectului „Mântuleasa“, de data aceasta acasă la arhitectul Marina Echeriu, pe strada Mântuleasa, la numărul 28. Povestea acesteia (a casei, ca şi a stăpînei ei) cititorii o cunosc deja, din vară, când revista Observator cultural consemna aventurile petiţiei semnate de Marina Echeriu şi îndreptate împotriva ridicării unui turn de 17 etaje pe locul fostei şcoli Mântuleasa. Marina Echeriu a vorbit despre importanţa conservării zonei, care reuneşte 12 clădiri considerate monumente istorice. Şi-a amintit şi de casa de pe Popa Soare, unde Măriuca Vulcănescu nu mai locuieşte astăzi. Era acolo un scaun special pentru citit, cu o concepţie foarte complicată, îşi aminteşte Marina Echeriu. Scaunul, lămureşte fiica filozofului, prezentă la întîlnire, există şi astăzi, el a aparţinut lui Mircea Vulcănescu şi se află la ea acasă, în Baltă (Albă) ... unde „locuieşte pe o frunză de nufăr“, cum glumeşte ea. Dar nu e nici pe departe atât de spectaculos cum a rămas el întipărit în memoria Marinei Echeriu, de copil care privea cu fascinaţie şi curiozitate interiorul casei Vulcănescu.
 
Aici se mai afla o danaidă, pe care a spart-o din greşeală Măriuca Vulcănescu, şi căreia îi spunea... Buricuţa. Aceasta s-a spart, evident, de la mijloc. Despre casa de pe Popa Soare mai aflăm că ea a fost golită de lucrurile familiei în 1948, când aceasta a fost evacuată, parte dintre acestea mai aflându-se încă în posesia fiicei lui Mircea Vulcănescu. În colţul străzii, la întretăierea străzii Mântuleasa cu Calea Moşilor se afla, pe colţ, o prăvălie care se numea „B. Aftalion“, şi pe care copiilor le plăcea să o poreclească, cum altfel?, „Baftalion“. Măriuca Vulcănescu vorbeşte cu multă însufleţire despre lumea care astăzi nu mai există, cu un optimism contagios, cu entuziasm şi umor dincolo de care se ghiceşte tristeţea discret camuflată. Discreţia şi discursul plin de spirit sunt, de altfel, trăsăturile definitorii ale acesteia, având o memorie prodigioasă şi fiind o adevărată enciclopedie de informaţii legate de zona noastră. Îmi spune că, în urmă cu ani de zile, mergea la slujbă la biserica Mântuleasa: „Am auzit aceste nume ale ctitorilor, Mantu şi Stanca, despre care vorbeşti tu, erau pomeniţi în timpul slujbelor“. Dezbatem împreună dilema Mântuleselor, Stanca şi Maria, uitîndu-ne pe două planuri ale Bucureştiului: Borroczyn şi Planul Institutului Armatei şi remarcând diferenţele survenite între cele două.
 


Etichete:  Proiectul Mântuleasa

Comentarii utilizatori

drd ?Monitor - Marti, 15 Decembrie 2009, 20:26

Articolul cuprinde unele informatii interesante, atestand faptul ca nu au secat de tot interesul si putinta de a ocroti si valorifica segmentul respectiv al patrimoniului nostru cultural. O observatie (minora) pentru autoarea rextului : dupa stiinta mea caltatea de doctorand nu reprezinta un titlu academic (universitar), ci exprima doar un statut tranzitoriu de aspirant (cum s-a si numit multi ani) care poate sa fie confimat sau, cel putin din punct de vedere teoretic, nu prin acordarea titlului de doctor in stiinte. Prin urmare, potrivit cutumei si bine cuvenitei modestii, ,,drd"-ul nu se exhiba public si nu confera neaparat un spor de autoritate.

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Scrisoare deschisă pentru cine o citeşte şi pentru Vladimir Tismăneanu
DE RECITIT. Intelectualii
Pactul pentru stabilizare psiho-sufletească
PUNCT DE VEDERE. „Cum poate fi dictator omul cel mai înjurat al unei naţiuni“
După 15 ani
Cele mai comentate articole
Scrisoare deschisă pentru cine o citeşte şi pentru Vladimir Tismăneanu
BIFURCATII. O Românie aproape neştiută
Mihai Răzvan Ungureanu – noul premier
KINObservator. Cum să fii cel mai tare
FANTASY &SCIENCE FICTION. Partida spaniolă (I). Cerul de sticlă
Cele mai recente comentarii
dialogul surzilor
antisistemul.
V. Tismaneanu
Intrebare
To Mirela
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV