După ce am citit romanul lui Mircea
Eliade, noi citim eliadeşte orice text sau imagine despre strada
Mântuleasa. Este aici o prejudecată, cultural pozitivă după
Gadamer, care ne ajută pe noi toţi să întindem un fel de arc
de sens între prezent şi sfîrşitul secolului al
XVIII-lea. Nu ne mai interesează atunci dacă povestirile lui Eliade
sunt adevărate, în sens de conforme cu documentele, ci
observăm mai curând că documentele însele degajă un
sens care preîntîmpină, parcă, sensul povestirilor. Nu
mai este vorba atunci de vechiul mimesis, ci de două configurări
autonome de sens care coincid, sau nu, dar sunt egal îndreptăţite.
[...] N-aş putea să închei fără să afirm că nimic nu ar
putea încununa mai bine aceste iniţiative decât
reconstruirea vechii şcoli Mântuleasa şi conceperea unui
centru de studii Mircea Eliade în zonă. Mircea a sperat pînă
la sfîrşitul vieţii că acest lucru va fi posibil, aşa cum
multe scrisori şi planuri ne-o arată. Un centru Eliade în
chiar strada Mântuleasa, centrul lumii pentru el – deşi s-ar
fi putut simţi acasă fie la Paris, fie la Chicago, unde trăia
efectiv – ar fi nu numai un act de dreptate, ci şi unul de
atragere a interesului în ţară şi în străinătate
pentru ea. Romanul lui Eliade, tradus în mai toate limbile
europene şi extraeuropene importante, ar deveni o emblemă a zonei,
ca şi a Bucureştiului în genere.
Aş fi fericit ca doamna Ruxandra
Garofeanu şi domnul primar Neculai Onţanu, pe care-l consider
primarul cultural al capitalei, să îmbrăţişeze această
idee. (fragment din discursul lui Sorin Alexandrescu)
Prof. dr. Sorin Alexandrescu,
Centrul de excelenţă în studiul
imaginii Universitatea Bucureşti
Vineri, 4 decembrie, a avut loc la
Primăria sectorului 2, în Sala „I.L. Caragiale“, o
întrunire între participanţii la proiectul „Mântuleasa
– geografie mitică bucureşteană“ (iniţiat de Fundaţia Pro
Patrimonio) şi autorităţile care s-au implicat în
desfăşurarea primului proiect de acest gen din România
(Ordinul Arhitecţilor din România şi Primăria Sectorului 2).
La întîlnire au fost prezenţi: ministrul Culturii şi
Cultelor, Theodor Paleologu, Maria Berza, vicepreşedinte al
Fundaţiei ProPatrimonio, prof. dr. Sorin Alexandrescu, primarul
Neculai Onţanu, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu,
arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, istoricul literar
Geo Şerban, drd. Adriana Scripcariu şi drd. Andreea Răsuceanu. S-a
discutat despre revitalizarea acestei zone şi convertirea ei într-un
traseu cultural care să urmeze itinerarul „semnelor“ din prozele
lui Mircea Eliade. De asemenea, s-a vorbit despre importanţa
conservării caselor de secol XIX şi început de secol XX care
au rămas în picioare în perimetrul străzii Mântuleasa,
cu atît mai mult cu cît, conform PUZ-ului realizat de
UAIUM, aici se află 12 clădiri considerate monumente istorice,
printre care şi Biserica Mântuleasa (monument de secol XVIII,
renovată parţial, la exterior).
Target-ul şi realizările
proiectului
Proiectul, demarat în primăvara
acestui an (şi despre care cititorii au mai citit în paginile
Observatorului cultural), a pornit de la ideea că numeroasele
clădiri de patrimoniu sau înscrise în zonele protejate
nu se bucură de regimul de conservare şi protejare de care ar
trebui să beneficieze astfel de imobile; Maria Berza a accentuat că
„mutilările ireparabile“ suferite de acestea periclitează
identitatea oraşului şi că un Plan de Dezvoltare Integrată ar
trebui realizat împreună cu Primăria sectorului 2 pentru a
atrage fonduri structurale, aşa încît zona Mântuleasa,
precum şi cartierele din vecinătate, să fie salvate de la pieire.
S-a vorbit despre realizările proiectului, care au constat în
articole în presa culturală, documentare televizate (aici
bucurîndu-ne de sprijinul TVR 2 şi TVR Internaţional),
întîlniri între echipa ştiinţifică, voluntari şi
membri ai comunităţii locale, cartea Cele două Mântulese
(celedouamantulese. blogspot.com), dar şi un subsite dedicat
proiectului şi inclus în site-ul http://www.
bucurestiivechisinoi.ro. Aici, cei pasionaţi de strada Mântuleasa
vor putea descoperi informaţii despre mahalaua ce-şi împrumută
numele de la familia ctitoră a bisericii, Manta, fotografii cu
planuri vechi ale Bucureştiului, imagini ale caselor din zonă, dar
şi ale şcolii astăzi dispărute sau ale unor case demolate în
anii trecuţi. Echipa proiectului a fost alcătuită din coord. Maria
Berza, drd. Adriana Scripcariu, drd. Andreea Răsuceanu, istoricul
Adrian Majuru, arhitect Cătălin Ilinca (acesta s-a ocupat de
realizarea grafică a proiectului), voluntarii arhitect Marina
Echeriu, Măriuca Vulcănescu şi drd. George Zamfir.
Necesitatea înfiinţării unui
centru „Mircea Eliade“ pe strada Mântuleasa
La una dintre întrunirile
prilejuite de proiect, arhitectul Marina Echeriu a lansat ideea
organizării unui concurs de proiecte care să vizeze terenul fostei
şcoli Mântuleasa. Construcţia ridicată în urma
acestuia ar trebui să adăpostească un centru „Mircea Eliade“,
în cadrul căruia să se întrunească specialişti şi
tineri masteranzi, doctoranzi interesaţi de opera lui Eliade.
Întîlnirea de la Primăria Sectorului 2 a prilejuit
readucerea în discuţie a acestei ipoteze, susţinute de
profesorul Sorin Alexandrescu, dar şi de Maria Berza, care vede în
ridicarea potenţialului centru o încununare a proiectului.
Primarul Neculai Onţanu, pe care Sorin Alexandrescu l-a numit
„primarul cultural“ al Capitalei, s-a arătat foarte interesat de
idee, susţinută şi de Bogdan Pârvanu, arhitect-şef al
sectorului 2. Iniţierea unui astfel de spaţiu dedicat studiului
operelor lui Mircea Eliade ar echivala cu o readucere în
conştiinţa colectivă a operei filozofului religiilor, dar şi cu o
revitalizare a zonei Mântuleasa, asupra căreia cercetătorii
şi-ar putea continua studiul.
Întîlnire pe strada Mântuleasa, nr. 28. Mic jurnal de bord
Ziua de 3 noiembrie 2009 a însemnat
o nouă întîlnire cu membrii proiectului „Mântuleasa“,
de data aceasta acasă la arhitectul Marina Echeriu, pe strada
Mântuleasa, la numărul 28. Povestea acesteia (a casei, ca şi
a stăpînei ei) cititorii o cunosc deja, din vară, când
revista Observator cultural consemna aventurile petiţiei semnate de
Marina Echeriu şi îndreptate împotriva ridicării unui
turn de 17 etaje pe locul fostei şcoli Mântuleasa. Marina
Echeriu a vorbit despre importanţa conservării zonei, care reuneşte
12 clădiri considerate monumente istorice. Şi-a amintit şi de casa
de pe Popa Soare, unde Măriuca Vulcănescu nu mai locuieşte astăzi.
Era acolo un scaun special pentru citit, cu o concepţie foarte
complicată, îşi aminteşte Marina Echeriu. Scaunul, lămureşte
fiica filozofului, prezentă la întîlnire, există şi
astăzi, el a aparţinut lui Mircea Vulcănescu şi se află la ea
acasă, în Baltă (Albă) ... unde „locuieşte pe o frunză
de nufăr“, cum glumeşte ea. Dar nu e nici pe departe atât
de spectaculos cum a rămas el întipărit în memoria
Marinei Echeriu, de copil care privea cu fascinaţie şi curiozitate
interiorul casei Vulcănescu.
Aici se mai afla o danaidă, pe care a
spart-o din greşeală Măriuca Vulcănescu, şi căreia îi
spunea... Buricuţa. Aceasta s-a spart, evident, de la mijloc. Despre
casa de pe Popa Soare mai aflăm că ea a fost golită de lucrurile
familiei în 1948, când aceasta a fost evacuată, parte
dintre acestea mai aflându-se încă în posesia
fiicei lui Mircea Vulcănescu. În colţul străzii, la
întretăierea străzii Mântuleasa cu Calea Moşilor se
afla, pe colţ, o prăvălie care se numea „B. Aftalion“, şi pe
care copiilor le plăcea să o poreclească, cum altfel?,
„Baftalion“. Măriuca Vulcănescu vorbeşte cu multă însufleţire
despre lumea care astăzi nu mai există, cu un optimism contagios,
cu entuziasm şi umor dincolo de care se ghiceşte tristeţea discret
camuflată. Discreţia şi discursul plin de spirit sunt, de altfel,
trăsăturile definitorii ale acesteia, având o memorie
prodigioasă şi fiind o adevărată enciclopedie de informaţii
legate de zona noastră. Îmi spune că, în urmă cu ani
de zile, mergea la slujbă la biserica Mântuleasa: „Am auzit
aceste nume ale ctitorilor, Mantu şi Stanca, despre care vorbeşti
tu, erau pomeniţi în timpul slujbelor“. Dezbatem împreună
dilema Mântuleselor, Stanca şi Maria, uitîndu-ne pe două
planuri ale Bucureştiului: Borroczyn şi Planul Institutului Armatei
şi remarcând diferenţele survenite între cele două.
Autor: 
RSS Feed
Newsletters