Protest împotriva introducerii procedurii de declasare a monumentelor istorice

Categoria: Actualitate | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Asociaţia ARA a luat cunoştinţă de Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2260/2008, care introduce o nouă procedură privind monumentele istorice: „procedura de declasare de urgenţă“. Această procedură se aplică monumentelor istorice clasate, dar a căror „substanţă a fost alterată grav sau în cazuri de colaps“ (art. 24, Ordin nr. 2260, din 18 aprilie 2008, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice).

Justificarea necesităţii acestei proceduri de urgenţă este inoperantă.

În presă, ministerul justifică introducerea acestei proceduri prin necesitatea de a scoate de pe lista monumentelor istorice (de a declasa) monumentele istorice fizic dispărute, din cauze mai mult sau mai puţin cunoscute. Motivele invocate de minister în sensul unei aşa-zise necesităţi obiective de introducere a procedurii de declasare de urgenţă privind monumentele dispărute fizic sînt pure sofisme: dacă monumentul a dispărut fizic, urgenţa nu este justificată, iar dacă monumentul este „alterat grav“, răspunsul logic (legal) este cel al salvării sale prin lucrări de restaurare şi aplicare a sancţiunilor aferente, în nici un caz declasarea lui ca imobil ordinar, susceptibil de a face obiectul unor măsuri definitive, cum ar fi demolarea. În cazul monumentelor în stare de degradare gravă, singura urgenţă în interesul patrimoniului naţional o constituie salvarea lor, şi nu declasarea. A contrario, orice text care instituţionalizează distrugerea lor sau o permite în fapt este un text care nu urmăreşte interesele patrimoniului naţional românesc.

Procedura de declasare de urgenţă contravine ideii de protecţie a patrimoniului.

Procedura de „declasare de urgenţă“ este un nonsens juridic, golind de conţinut noţiunea de clasare a unui imobil în calitate de monument istoric şi intră în contradicţie flagrantă cu orice voinţă de a proteja patrimoniul naţional. Procedura de declasare de urgenţă este o măsură care va favoriza direct lăsarea în paragină a patrimoniului naţional şi distrugerea sa sistematică: în fapt, procedura de declasare de urgenţă permite ca orice proprietar să lase în mod deliberat imobilul clasat în paragină sau să-l distrugă în totalitate pentru ca acesta să corespundă criteriilor declasării de urgenţă (monument „grav alterat“ sau în stare de „colaps“).

Orice monument, deşi clasat – adică beneficiind prin lege de regimul strict de protecţie împotriva oricărei alterări –, va fi susceptibil de a face obiectul unei proceduri de declasare de urgenţă prin simpla sa abandonare.

Degradarea intenţionată a monumentelor clasate va deveni prin „declasarea de urgenţă“ o politică de stat, sistematică, ce vizează în fapt şi în mod direct situri sensibile, serveşte presiunea imobiliară şi deschide larg porţile arbitrarului. Clădiri istorice şi monumente arheologice vor fi la îndemîna oricărui proprietar sau beneficiar corupt, dispus să le aducă în „stare de colaps“ sau să le facă dispărute definitiv prin procedee deja bine cunoscute (cum este, de exemplu, incendierea „întîmplătoare“).

Aceasta cu atît mai mult cu cît procedura de clasare a unui imobil ca monument istoric este, la ora actuală, un instrument juridic devenit nu o dată literă moartă: situaţia de la Roşia Montana este exemplul tragic al faptului că regimul de protecţie a clasării nu este întotdeauna respectat.

Procedura de declasare de urgenţă favorizează distrugerea pe căi legale a patrimoniului naţional.

Declasarea de urgenţă atrage după sine posibilitatea ca efectele oricărei clasări să fie, în fapt, nule. Deşi este aplicat deseori în mod arbitrar, regimul clasării prevăzut de lege protejează de orice intervenţie nocivă monumentul în chestiune. Un imobil clasat nu poate fi alterat sau distrus. Prin introducerea procedurii de „declasare de urgenţă“, în practică se dă curs liber distrugerii patrimoniului naţional.

Din aceste motive nonexhaustive:

Asociaţia ARA („Arhitectură. Restaurare. Arheologie“) protestează împotriva introducerii procedurii de declasare de urgenţă a monumentelor istorice prevăzută la articolul 24 al Ordinului nr. 2260, din 18 aprilie 2008, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice şi solicită abrogarea articolelor instituind această procedură.

dr. Monica MĂrgineanu Cârstoiu, vicepreşedinte ARA Ştefan Bâlici, preşedinte ARA

Răspunsul Ministerului Culturii

Ca urmare a reacţiilor unor organizaţii profesionale şi a unor articole din presă, în urma publicării Ordinului ministrului Culturii şi Cultelor, nr. 2260/18.07.2008, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi evidenţă a monumentelor istorice, facem următoarele precizări:

După ce tema a fost dezbătută şi în plenul şedinţei Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din 30.07.2008, considerîndu-se că textul iniţial ar putea naşte suspiciunea unei declasări facile a unor imobile, direcţiile de specialitate din minister au reanalizat textul Art. 24, alin. (1), din Ordinul publicat şi au propus domnului ministru Adrian Iorgulescu modificarea acestuia.

Articolul modificat are, acum, următorul text: „Art. 24, alin. (1) – Declasarea de urgenţă este procedura excepţională de radiere din Lista Monumentelor Istorice a unui bun imobil, în situaţia cînd se constată dispariţia lui“.

Noul text a fost aprobat prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor, nr. 2504/06.08.2008, şi a fost transmis spre publicare la Monitorul Oficial al României. Precizăm că, după 1989, Lista Monumentelor Istorice a fost elaborată în anul 1992 şi a fost actualizată ca urmare a apariţiei Legii 422/2001, fiind aprobată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor, nr. 2314/ 004, şi publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis/2004. Abia în ultimii trei ani, ca urmare a unor inspecţii de monitorizare în teren, s-a constatat faptul că unele monumente, care au fost incluse în Lista din 2004, doar pentru că erau şi în Lista din 1992 – care a copiat, în mare, ultima Listă a Monumentelor Istorice din România, dinainte de 1990, şi care data din 1977 – fuseseră distruse încă înainte de 1990. Declasarea acestora, pentru a aduce Lista în acord cu realitatea din teren nu a constituit o urgenţă pînă acum.

Problemele create administraţiei locale şi serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor (direcţiile judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional) au determinat însă adoptarea unei măsuri procedurale care să permită declasarea lor rapidă. Precizăm, pe de altă parte, că procedura clasării de urgenţă – pentru protejarea unor imobile care, din diverse motive, riscă să fie grav afectate sau chiar distruse – este una uzuală, pentru Ministerul Culturii şi Cultelor.

În esenţă, temerile celor care au reacţionat la Ordinul publicat nu sînt justificate, deoarece, conform prevederilor legale, solicitările de declasare se procesează prin Comisiile de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, înainte de a fi supuse aprobării direcţiilor de specialitate din minister şi, în ultimă instanţă, a ministrului Culturii şi Cultelor. Pe de altă parte, avînd în vedere unele luări de poziţie ale unor organizaţii profesionale, constatăm că persistă confuzia între monumentele istorice, protejate prin efectul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, şi obiectivele stabilite, prin care sînt situate în zonele protejate construite, şi constituite prin efectul Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a III-a, Zone protejate. Astfel, intervenţiile la monumente istorice se supun avizelor Ministerului Culturii şi Cultelor, în timp ce intervenţiile la obiectivele cuprinse în lista zonelor protejate construite se efectuează în baza Reglementărilor din Planurile Urbanistice de Zone Protejate Construite, elaborate conform prevederilor Ordinului ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, nr. 562/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 125 bis / 2004, avizate şi aprobate conform Legii. (Precizări de la Biroul de presă al Ministerului Culturii şi Cultelor)

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

legile romanesti, profund ambigue. Practic... neserioase!horia m. - Joi, 21 August 2008, 10:34

Daca e vorba de o "masura procedurala care sa permita declasarea rapida" (asa cum scrie in rapunsul sau ministerul) a unor cazuri de eroare din lista monumentelor aprobata in 1992, atunci trebuie ca aceasta masura procedurala sa nu aiba caracter general, ci sa constituie, in textul ordinului (sau al legii) un caz special cu referire clara la problema unei liste a monumentelor din 1992 cu greseli. Cat timp procedura de declasare de urgenta devine o procedura valabila in mod general (si nu doar referitoare la anumite corecturi din trecut, in cateva cazuri izolate), ea va putea fi utilizata gresit in viitor, indiferent de "bunele intentii" ale ministerului actual care a emis-o!
O lege nu se emite cu "bune-intentii", ci cu o maxima ingradire a cazurilor in care ea poate fi folosita eronat. Dar, ca si in alte cazuri, legislatia romana este "specializata" in ambiguitate si in portite lasate libere coruptiei. Uneori ma intreb daca juristii care scriu legi in Romania stiu si altceva decat sa incurce lumea in vicii procedurale? daca au auzit de legi scrise exact si ne-echivoc, daca au auzit de un sistem juridic in care legile sunt lungi, compicate, stufoase, dar exacte, si nu scurte, cu putine articole, si profund inexacte! Toate comparatiile pe care am avut ocazia sa le fac, intre legi europene si legi romanesti, au fost in defavoarea celor din urma: fata de cele europene, cele romanesti erau ambigue si atat de inexacte, incat te puteai intreba unde le-a stat mintea celor care le-au scris. Lumea lui Caragiale traieste in continuare, inclusiv in corpusul romanesc de legi!