OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Provincia, supliment lunar gratuit al ziarului Ziua de Ardeal din Cluj a ajuns la numarul 6. Colegiul de redactie este alcatuit din personalitati ale elitei romanesti si maghiare – marea majoritate ardeleni – precum Al. Cistelecan si Molnar Gusztav (editori coordonatori), Agoston Hugo, Bakk Miklos, Mircea Boari, Marius Cosmescu, Caius Dobrescu, Sabina Fati, Marius Lazar, Ovidiu Pecican, Traian Stef, Szokoly Elek, Daniel Vighi. Revista apare in 12 pagini format tabloid, iar conceptia grafica ii apartine lui Konczey Elemer. Printre colaboratori intilnim si intelectuali etnici germani. Nu toti colaboratorii romani sint ardeleni sau banateni; in paginile Provinciei semneaza si Gabriel Andreescu, si Daniel Barbu... Textele avanseaza opinii si analize diverse, pluridisciplinare (politologice, sociologice, literar-comparatistice, istorice etc.) despre identitatea regionala a Ardealului si Banatului. Sint reproduse si materiale din presa straina (bunaoara, dialogul J.-P. Chevènement–Joszcha Fischer), documente politico-economice sau texte despre cultura si spiritualitatea Ardealului ale unor intelectuali care nu mai sint in viata (C. Noica, Mircea Zaciu). Sint dezbatute – in pagini intitulate „forum“, „atelier“, „perspective“ – probleme care privesc spatiul public transilvan: nationalismul civic, sansele democratiei consociative, starea de spirit a maghiarimii din Romania, raporturile minoritate-majoritate, literaturile transilvane si banatene in relatie cu literatura Europei Centrale, modele si alternative politice, federalism, democratie crestina si nationalism ortodoxist, sterotipii etnice s.a.m.d. Nivelul intelectual este, dupa cum se vede, foarte ridicat. Partea mai – cum sa-i spunem? – delicata e aceea ca unele articole, in special cele ale intelectualilor maghiari (in frunte cu Gusztav Molnar) sint ferm regionaliste, (con)federaliste si, in unele cazuri, chiar cu nuante favorabile independentei Ardealului. Cel mai controversat text ii apartine unui istoric moscovit pe nume Tofic Islamov si a aparut in acelasi timp in revista Novaia i noveisaia istoria. Nu se precizeaza daca redactia isi asuma sau nu aceasta pozitie. Concret, e vorba despre o Scrisoare catre Petre Roman in care istoricul moscovit apreciaza superlativ „corectitudinea pozitiei comunistului roman“ din anii ’40 in problema transilvana. Textul porneste de la interpretarea unei scrisori din 1944 a lui Valter Roman (care semneaza „nascut in Transilvania, membru al Partidului Comunist Roman) catre Comisia Litvinov. Mentionam ca in acea perioada Valter Roman milita in favoarea independentei Ardealului, bazata pe „realitati istorice“ si pe „vointa de secole a romanilor transilvaneni“. Citam, remarcind, in treacat, frazeologia comunista a textului: „In ceea ce priveste dorinta Dumneavoastra de a «pastra memoria» tatalui Dumneavoastra, aici pozitiile noastre se despart principial. Memoria tovarasului Valter Roman, activitatile si faptele sale in orice caz, in situatia istorica a anului 1940, nu necesita o reabilitare din partea nimanui – sint ferm convins de acest lucru. Militarea lui pentru independenta statului transilvanean porneste din tendinta de a indrepta odata si pentru totdeauna relatiile celor doua popoare fratesti care traiesc in Transilvania si in cele doua tari vecine, Ungaria si Romania. El considera, de asemenea, ca impartirea Transilvaniei intre Ungaria si Romania in anul 1940 este o experienta catastrofala a lui Hitler“. Iata acum un „argument“ din scrisoarea lui Valter Roman: „Transilvania a fost partea cea mai progresista a tarii chiar si atunci cind apartinea fie Ungariei, fie Romaniei. [...] Miscarile muncitoresti sint mai puternice decit in Ungaria si in Romania“.


de ici, de colo

Zilele acestea, Institutul pentru Studii Politice si Economice, impreuna cu Fundatia Societatea Civila au lansat numarul doi al suplimentului Sferei politicii (Sfera), cu titlul One Year after NATO Bombardments in Kosovo. Suplimentul, editat in limba engleza, este dedicat lucrarilor seminarului international cu acelasi nume organizat in zilele de 23-24 iunie 2000 la Casa Scriitorilor din Bucuresti de Institutul de Cercetari Politice si Economice si Fundatia Societatea Civila din Capitala, in colaborare cu McCormack Institute din Boston, Massachusetts, din SUA. In paginile sale sint cuprinse noua dintre prezentarile din timpul seminarului. Articolele sint semnate de politologi, istorici, economisti, jurnalisti din tarile Europei Centrale si de Est (Lazar Nicolic, Predrag Dragosavac, Jelena Gzivoda, Zoran Kusovac, Gabor Sulyok, Ahmed Salik Ikiz) si din Statele Unite (Steve Collins, Warren S. Haffar s.a.) si abordeaza multitudinea de probleme cu care tarile din regiune, dar si organismele internationale, se confrunta la un an de la evenimentele din Kosovo. Sint discutate contextul regional si international, trecutul, prezentul si viitorul Balcanilor, aspectele uneori controversate legate de rolul NATO, de implementarea Pactului de Stabilitate, de posibilele scenarii economice, de importanta mass-media in conflictele actuale (o data cu dezvoltarea conceptului de „management al perceptiei“). Pe scurt, o fericita imbinare a viziunilor occidentale „hegemonice“ cu cele central si est-europene.

A aparut un nou numar (9/2000) al revistei Organizatiilor Neguvernamentale din Romania, Atitudini. Am retinut textul Stefaniei Stavrositu despre fundatia Triomphe, o fundatie franceza care, de patru ani, se ocupa cu integrarea sociala a „tinerei generatii“ din Iasi (copii proveniti din familii cu probleme materiale). Copiii invata sa faca... presa – e vorba, atentie, de singurul ziar din Romania scris in totalitate de copii –, participa la un cenaclu cu concursuri de cultura generala, sustin minispectacole etc. De asemenea, scrisoarea deschisa a Grupului de initiativa „Salvati Delta“ si, intr-un mod special, explicatiile Despinei Dumitrica privind noua politica organizationala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa si disparitia unora dintre vechile sale programe: „Aceasta politica vizeaza de fapt eficientizarea programelor de succes prin descentralizarea lor [...] Fundatia a decis sa incurajeze dezvoltarea programelor cu impact, in centre de sine statatoare“.

In Contemporanul nr. 42/2 noiembrie, intr-un articol confuz si plin de afirmatii de-a dreptul aberante – „scriitorii [...] au datoria sa preia misiunea profetiei care, in circumstantele sumbre ale virstei de fier, capata cu adevarat un sens al iluminarii si al expierii“ sau „ironia face ca in limba noastra sa existe omofonia dintre aceasta particula („post-“, din postistorie, postcomunism etc. – n.red.) si substantivul post“ – Dan Stanca incearca sa argumenteze necesitatea ca scriitorul sa fie profet, „un soldat al viitorului“ care, desi ar cunoaste „lumile care inca nu s-au infiripat“, nu le-ar putea, desigur, descrie, ci s-ar multumi sa intuiasca doar cadrul in care „anumite conflicte de ordin spiritual si contraspiritual se vor dezvolta“. Oricit de mult s-ar stradui Dan Stanca sa ne convinga ca Demonii lui Dostoievski anticipeaza „infernul totalitar ce avea sa se declanseze la inceputul veacului urmator“, importanta romanului – si, de altfel, a intregii opere dostoievskiene – nu consta in dimensiunea sa profetica, ci, in primul rind, in valoarea estetica si in forta cu care romancierul rus construieste universuri romanesti de mare complexitate. Probabil ca Dan Stanca este convins ca cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor a fost Nostradamus. Oricum, a confunda profesiunea de scriitor cu profetia si literatura cu proza profetilor din Vechiul Testament indica diletantismul unui autor care nu intelege mare lucru nici din literatura, nici din Biblie.


reviste straine

Lire, noiembrie 2000. Din sumarul foarte bogat al publicatiei lunare Lire, pe linga numeroasele recenzii de carte, cronici de film si micro-interviuri – dintre care le-am retinut in mod deosebit pe cel luat de Pascale Frey lui Susan Sontag, prilejuit de traducerea in limba franceza a celui mai recent roman al scriitoarei americane, In America, si pe cel cu Lydie Salvayre, realizat de Marie Gobin –, ne-a atras atentia ancheta cu tema Cum se fac declaratiile de dragoste in romanele anului 2000, la care raspund Jean-Rémi Barland, Isabelle Fiemeyer, Marie Gobin, Henriette Korthals Altes, Ingrid Merckx. Un fragment din romanul La Conversation Amoureuse de Alice Ferney, aparut anul acesta la Editura Actes Sud, completeaza acest incitant dosar, in care opiniile exprimate nu ocolesc nici varianta cinica, nici pe cea romantica. Un amplu interviu cu Joyce Carol Oates releva intentia romancierei americane de a scrie un roman de aproximativ 1000 de pagini, intitulat Blonda, care – pornind de la o fotografie a lui Marilyn Monroe din 1944, cind avea doar 17 ani si se numea Norma Jean – sa surprinda modul in care „uzina de miraje“ de la Hollywood transforma viata privata in produs de larg consum.


conflict

In Romania libera au aparut alte doua parti (II si III) din editorialul-replica al lui Octavian Paler la articolul polemic al Doinei Cornea, publicat acum doua saptamini in revista 22. Asa cum am promis, va tinem la curent cu acest „conflict“ care ameninta sa continue si in editorialul de martea viitoare a acestui cotidian. Mentionam, pentru inceput, faptul ca, in pagina de Puncte de vedere a editiei de vineri 3 noiembrie, deci cu citeva zile inaintea aparitiei celei de a treia parti a replicii lui O. Paler, Romania libera a publicat mai multe scrisori ale cititorilor sai care isi exprimau, la modul vehement, dezacordul cu opiniile de directorului onorific al ziarului. Ceva mai inainte, un alt membru de frunte al echipei de la Romania libera, Petre Mihai Bacanu, polemiza in editorialul sau cu opiniile politice ale lui O. Paler.
Cu exceptia finalului, a doua parte a Jocului ambitiilor (R.l., marti 31 octombrie 2000) nu aduce mare lucru in plus fata de ceea ce stiam deja. O. Paler isi exprima ingrijorarile cu privire la viitoarea configuratie a Parlamentului, dominat de un PDSR fara rivali reali (opozitia va scinci, cel mult, „daca i se va arunca un oscior“), si reia critica dura la adresa clasei politice romanesti in ansamblul ei, inclusiv la adresa „smecherilor din PNL“.

Singurul om in care eseistul mai are incredere este prezidentiabilul Theodor Stolojan, drept pentru care O. Paler declara, in finalul articolului, urmatoarele: „Datorita acestor nelinisti, eu voi merge la vot doar pentru scrutinul prezidential, unde pot sa aleg intre persoane, pe baza criteriilor mele, bune sau corecte, nu stiu, dar sincere. La scrutinul parlamentar, nu am aceasta posibilitate Vom fi in cabinele de vot ca intr-o piata unde se vind cartofi in saci inchisi, sigilati, unde sint amestecati cartofii putreziti (cam trei sferturi) cu cartofii sanatosi, sau partial sanatosi. Cam asa arata «listele»! Ei bine, eu, unul, renunt sa mai votez fara sa pot alege intre gunoaie si restul. Imi voi exercita dreptul de alegator doar dupa ce se va introduce votul uninominal. Pina atunci, am serioase indoieli ca se poate discuta serios de «suveranitatea poporului». Poporul [...] nu poate face decit sa aleaga intre o putreziciune si alta“.

O saptamina mai tirziu, O. Paler revine cu citeva reflectii legate de dreptul la opinie si „indignarile“ cititorilor (aparute intre timp in pagina de Puncte de vedere). Din respect pentru opiniile lor, legitime, editorialistul nu le raspunde. Raspunde in schimb, indirect, revistei care le-a gazduit: „Intr-o logica normala, cititorul de ziar ar trebui, banuiesc, sa se simta ofensat daca e mintit, pentru a-si vedea propriile preferinte expuse «la gazeta» sau daca i se atribuie o mentalitate de secta politica“ si isi relativizeaza opiniile: „Poate m-am inselat si in iluzii si in deziluzii, dar exista vreun metru etalon cu care sa se poata masura corectitudinea opiniilor?“. Urmeaza o suma de noi „consideratii melancolice“ pe marginea deziluziilor ultimilor ani si a independentei in jurnalistica („Pe scurt, socot ca independenta, in jurnalistica, nu e doar o tema de simpozioane. Si, perfect linistit, voi continua sa cred ca opinia publica are nevoie de adevar, fie si discutabil, nu de avocati din oficiu care sa apere pina in pinzele albe «onoarea» unor politicieni ce s-au dezonorat singuri, aducindu-ne in fundatura de azi.“). Va urma, in editia din 14 noiembrie, explicarea „promiselor rezerve fata de candidatura lui Isarescu“. Apoi vor urma alegerile...