OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sub aceasta denumire – Anuala de Arhitectura –, poate excesiv de oficiala, aveti ocazia sa vizitati cea de-a treia editie a salonului arhitectilor bucuresteni, care se desfasoara in sala de expozitie a Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“. Expozitia vine sa completeze traditionala Bienala de Arhitectura cu o manifestare care vrea sa concentreze activitatea de anul trecut a aproape jumatate din numarul arhitectilor din Romania. Existenta a 2.200 de arhitecti in Bucuresti ilustreaza un dezechilibru major, simptomatic pentru intreaga realitate romaneasca. Aceasta concentrare a resurselor financiare, artistice si de inteligenta tehnica in Capitala pare insa benefica pentru organizarea de expozitii. Sa ne bucuram asadar de aparitia unui nou punct fix pe calendarul simezelor, pentru ca, daca e sa marcam o prima calitate a acestei expozitii, aceasta este tocmai constanta ei, incapatinarea de a afirma ca exista astazi ceva arhitectura de calitate in Romania si ca aceasta merita sa ajunga la marele public.

Filiala Teritoriala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania, o alta denumire excesiv de oficiala pentru o breasla relativ restrinsa numeric si, in esenta ei, mai degraba simpatica si relaxata decit pompoasa si oficiala, a organizat si o festivitate de deschidere la care au fost prezente oficialitati: domnii Adriean Videanu, noul primar general al Capitalei, si Virgil Nitulescu, secretar de stat la Ministerul Culturii. Ca si in alti ani, arhitectii au fost gratulati cu respectul, admiratia si „totala deschidere spre colaborare“ a oficialitatilor. Demnitarii trec, discursul ramine. Si de ce nu i-am intelege? Arhitectura este o arta greu de citit, complexa ca „facere“, inconjurata de un mister milenar si perpetuu indatorata politic. Din fericire, asta o face usor de admirat.

Din nefericire, arhitectura este o arta „muta“, inevitabil tectonica si prea mare pentru a trece cu usurinta in fotografie, iar indicatia paratextuala sta intr-o subsidiaritate incerta fata de „textul“ lucrarii pro-
priu-zise. Bucatile din textul de memoriu tehnic, scurtele descrieri ale unei relatii imposibile cu clientul, insiruirile de cuvinte dezorganizeaza lectura profesionista a lucrarilor, dar au un cert aport grafic pe panourile expozantilor. Exista o schema clasica de prezentare a unui proiect, indelung exersata in scoala si care cuprinde planuri, sectiuni, fatade, perspective si, rareori, text. Prezentarile din expozitie incearca sa se indeparteze creativ de ea pentru a atinge nivelul curent de profesionalism al comunicarii publice contemporane, pentru a se racorda la forta de expresie a noilor medii. Care, apropo, lipsesc cu desavirsire din orice expozitie de arhitectura de pina acum. Pina atunci panourile de expunere sint, in continuare, lucrari de grafica semi-publicitara cu poze semi-profesioniste ce se scalda intr-o lumina semi-obscura.

Dar, dincolo de bolile copilariei si de cele ale tranzitiei, nu trebuie sa ratati intilnirea cu citeva lucrari de o foarte buna calitate: casa N (Zagan, Panaitescu, Patriciu, Georgescu), casa de la Tirgu Jiu (Teaca), birourile de pe Calea Buzesti/Sevastopol (Stefan) sau Centrul de conferinte de la Neptun (Spirescu). Nu sint singurele lucrari foarte bune, de altfel calitatea lucrarilor a crescut vizibil in ultimii cinci ani, noul mileniu anuntind un anume sfirsit al tranzitiei. Cu un mic ocol cultural, acesta se face printr-o viguroasa revizitare a modernismului istoric, adica a avangardei secolului al XX-lea, generator al esteticii dominante care guverneaza, la virf, productia de arhitectura autohtona. Afirmatia asteapta inca sa fie pusa in criza de creativitatea arhitectilor romani.

Pe linga sectiunea de arhitectura exista si o foarte bine reprezentata sectiune de arhitectura de interior. Amintim aici, fara nici o intentie de a le plasa in vreo ierarhie, lucrarile din Piata Revolutiei (Marin, Bogdanescu) – barul de la subsolul imobilului de birouri care gazduieste si sediul Uniunii Arhitectilor – si noul sediu BRD din Calea Victoriei 32 (Gociman). Sint unele dintre putinele lucrari pe care le puteti si vizita inainte de a vota. Votul publicului face de altfel diferenta majora fata de alte expozitii. O intreprindere riscanta, dar care, pe termen lung, e un mare punct cistigat pentru intarirea caracterului public al actului de arhitectura. De altfel, conceptul de „public“ a stat si la baza polemicilor desfasurate cu prilejul primei mese rotunde: „Bucuresti – Capitala europeana“, care a avut loc in 21 aprilie in Sala de Consiliu a Universitatii „Ion Mincu“.

Arhitectura de for public lipseste cu desavirsire, lucru care nu e de mirare atita timp cit comanda pentru astfel de lucrari continua sa se atribuie prin licitatie, si nu prin concurs. Lipsa concursurilor de arhitectura ne mentine in provincia arhitecturii europene. Atita vreme cit batalia pentru calitatea arhitecturii sau, ca s-o spuneam de-a dreptul, pentru nu suficient de demodatul concept de capodopera arhitecturala se da intre vilute si birouri, arhitectura romaneasca nu va depasi pragul onest de arta ezoterica sau de acompaniament artistic pentru vaste si serioase programe de investitii, care isi masoara valoarea exclusiv in euro/m2. Majoritatea lucrarilor sint cantonate in zona locuintelor cu standard ridicat – v-ati dat seama ca acesta este fosta „vila“ in noul limbaj de lemn al arhitectilor – si a imobilelor de birouri. Apar si citeva lucrari specializate, arhitectura industriala, spitaliceasca, locuinte sociale, care fac nota discordanta cu restul expozitiei, dar care pot da seama de varietatea preocuparilor arhitectilor. Remarcam si lipsa numelor noi, poate cu exceptia echipei Grigorescu-Ioanchis, realizatoarea showroom-ului Jaguar. As spune ca asta arata, pe linga o frica in a expune, si un metabolism foarte lent al productiei de arhitectura. Sint prezente si lucrari care au stirnit pasiuni la vremea construirii si care genereaza controverse cu privire la viitorul orasului; lucrari „impure“, „prea mari“, care dau o alta fata orasului si care, nu intimplator, sint realizate de arhitecti romani care lucreaza de foarte multi ani in strainatate: turnul BRD Victoria si Carrefour Orhideea (Galmard, Barabas) si Charles de Gaulle Bussiness Center (Arsene).

Lansarea celei de-a treia editii este unul dintre putinele momente in care arhitectii ies la rampa. Acest exercitiu a beneficiat acum si de o mai consistenta intilnire cu presa si urmeaza a fi sustinut si de o a doua masa rotunda care va avea tema: „Bucurestiul si calitatea locuirii“*. Premierea lucrarilor votate, ce va avea loc in 11 mai, doreste si ea sa treaca dincolo de caracterul festiv al unei simple manifestari de sindicat artistic, pentru a deveni un eveniment monden cu un caracter mai special, realizat de cei de la Igloo.

* Cel de-al doilea seminar amintit aici a avut loc miercuri 27 aprilie. Textul a fost predat redactiei inainte de aceasta data. (n.red.).