OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Transmisiune directa:
El se afla asezat la o masa cu trei picioare si incearca sa-i scrie cuiva o scrisoare. Picioarele goale pe dusumeaua nu tocmai neteda. Fereastra deschisa larg. Pe pervazul ei un pahar cu un lichid (poate alcool) de o culoare rubinie superba. Mai incolo, lasind deci privirea sa inainteze, un cimp intreg de anison inflorit. Din culoarea galben-verzuie a cimpului poti ghici mirosul puternic de ANIS. Alcoolul din pahar, mirosul ghicit din culoarea cimpului si lumina in scadere a soarelui care peste toate acestea apune, situeaza pe cel care scrie in afara camerei. Aproape simultan cineva ca o raza intra pe fereastra si deseneaza un dreptunghi pe podea la numai un metru in fata mesei cu trei picioare. Talpile goale se misca din cind in cind pe dusumeaua negeluita. El scrie si tot scrie.
CiND O ACTIUNE ESTE PREA LUNGA SE VA FRACTIONA SCHIMBiND DE FIECARE DATA SI UNGHIUL CU CEL PUTIN 30°

Degetul mare al uneia din talpi a gasit o fisura in podea, sau locul in care doua scinduri se imbina. O mareste (fisura) inainte si inapoi. Se indeparteaza acum de ea in lateral-dreapta. Aici intilneste un nod in scindura de brad. Aceasta pare o surpriza pentru deget. El (si nu degetul) se opreste din scris. Talpile se freaca putin intre ele parca pentru a se scutura una pe alta de praful ce l-ar fi putut colecta de pe dusumea. isi reiau apoi una din pozitiile ocupate mai inainte. El reincepe sa scrie. Si tot scrie si scrie.
OBLIGATORIU DE SCHIMBAT LOCUL CAMEREI iNCA DE CiND S-A OPRIT.
Culoarea cimpului schimba incet nuanta dupa nuanta dupa cum lumina soarelui scade. Galbenul se inchide si trece spre verde. Verdele cistiga vizibil teren din alianta cu negrul pe care deocamdata il banuim numai. De la paharul cu visinata de pe pervaz rubiniul pare sa se transfere, trecind dintr-un salt peste cimp, spre cerul pina atunci bleu-cenusiu-spre-alb. Evident ca soarele cade spre pamint dar de ce face asta tocmai in dreptul ferestrei?
DE EVITAT SUBIECTELE CARE SE MISCA PERPENDICULAR PE AXA OPTICA
Adica de ce in dreptul ferestrei prin care daca privesti vezi un om scriind la o masa cu trei picioare? Si scriind desigur cuiva o scrisoare? Si pipaind podeaua de lemn cu talpa goala? Si oprindu-se din cind in cind din scris si privind, prin fereastra pe al carei pervaz se afla un pahar cu visinata (o, ce culoare!), un apus de soare peste un cimp imens cu anison inflorit? Un cimp in care daca te-ai lungi intr-o seara, vara, pe la sase, pe spate, cu fata la cer, ai strivi citeva plante si ai simti mirosul puternic de ANIS? Si din nou scrie si tot scrie.

EVITA ABUZUL DE PANORAMICE
Si iar se opreste din scris. A mai descoperit ceva pe podea si vrea sa se lamureasca ce este? Sau numai ridica privirea pentru a lua din nou pulsul unui frumos apus de soare peste un cimp cu anison inflorit din care tocmai rasare capul unui individ? Apoi un individ intreg si parca si un cal?
REPLAY.
El ridica privirea spre fereastra deschisa si se opreste din scris. Talpa pipaie podeaua sau... nu! Nu o pipaie! S-a oprit. Prin fereastra cimpul. in plan indepartat un cap cu palarie rasare din lan ca o luna din nori. Capul este urmat de umeri, de un trup de om, de un cap de cal si de o crupa de cal. Toate acestea fac un salt putin deasupra nivelului lanului dupa care se cufunda in el (ca un vapor in orizont) si dispar.
REPLAY (iN PLONJÉ; PLONJEUL CERE UN EFORT DE ATENTIE PENTRU DESCIFRARE; ATENTIE DECI LA LUNGIMEA CADRULUI)
Un lan imens de anison inflorit. Culoarea galben-verzuie (mai mult verzuie cind lanul e privit de sus) sugereaza mirosul puternic de anis. Un cal si un calaret (acesta din urma purtind o palarie neagra) se tot plimba incolo si incoace prin lan. Este un galop lent, foarte lent. Se observa usor ca imaginea este descompusa pentru a fi analizata.

NORMAL PLAY
Copitele calului strivesc tulpinile verzi de anison si sugereaza si mai puternic mirosul brutal de ANIS. Ritmul este evident altul decit cel din ultimul Replay. Din cind in cind bulgari mici sar inapoia copitelor.
PLANURILE MICI (AMERICAN, APROPIAT, GROS-PLAN, PRIM-PLAN, PLAN DETALIU) nu au voie sa depaseasca 3-6 secunde.
El scrie si tot scrie.
Talpile sint incrucisate acum una peste cealalta si par sa neglijeze podeaua.
Cercul de lumina de pe podea se lungeste din ce in ce si se apropie de masa cu trei picioare.
Milioane de fire de praf se joaca brownian in legatura dintre aceasta bucatica de podea si fereastra. El scrie din ce in ce mai repede. Pare ca se grabeste. Ajunge in josul paginii. Da foaia. Stupoare! Hirtia asta mai fusese odata trimisa ca scrisoare. STOP. CADRU pe o figura contrariata. Mototoleste hirtia si o arunca pe podea.
REPLAY.

Mina scrie ultimele cuvinte in josul unei pagini. Cealalta mina se grabeste sa intoarca foaia. Hirtia desfacuta acum (paginile 2 si 3 cum s-ar spune). Plan detaliu pe pagina 3
Gros plan pe o figura contrariata sau mai degraba filozof impacat cu prea multele nereguli ale lumii. Miinile mototolesc agale hirtia si o arunca pe podea. Nu se mai recunoaste nimic din violenta initiala a gestului.
NORMAL PLAY.
El nu mai scrie. Se ridica de la masa si se indreapta spre fereastra deschisa. in drum talpile goale traverseaza pata de lumina de pe podea. Aceasta este acum giacomettian de lunga. Se presupune ca corpul lui isi face loc printre firele de praf care mai devreme legau podeaua de fereastra. Mirosul de ANIS se simte mai puternic acum cind cerul deja a ocupat culoarea parasita nu demult de bautura din pahar. O parte din bautura cea frumos colorata mai devreme dispare acum cu totul dupa ce si-a pierdut culoarea se pierde acum cu totul in trupul lui. El reasaza paharul pe pervaz. O bautura de culoare inchisa. Un cer visiniu. Un lan verzui cu fosforescente de galben. Calul si calaretul au terminat de traversat lanul de ANIS. Se opresc in fata ferestrei. Calaretul scoate din tolba o scrisoare si i-o da. „– Multumesc!“ „imi dai ceva?“ „Nu.“ „Atunci miine!“ „Bine, miine.“ „Salut“ „Salut“ Pata de pe podea s-a sters. Talpile n-o mai gasesc s-o traverseze. Sa fi fost o scrisoare de amor?