Gordon Brown a preluat conducerea guvernului britanic cu o cota de popularitate redusa din cauza razboiului din Irak si este constrins sa recupereze din deficitul electoral pentru a obtine un al patrulea mandat. Totodata, Brown trebuie sa faca fata opozitiei conservatoare, tot mai populara, in incercarea sa de a se desprinde de imaginea lui Tony Blair si de a impune propria autoritate pozitiei de premier.
Misiunea este cu atit mai dificila cu cit presa a acordat o atentie deosebita in ultima perioada lui Tony Blair, care a si fost numit emisar al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, format din UE, ONU, SUA si Rusia. Brown a promis ca va impune un nou stil de conducere la care sa participe si membri ai altor partide parlamentare, desi incercarile sale de a-i atrage pe acestia de partea sa au esuat pina in prezent.
Cit despre numirea lui Tony Blair in functia de emisar special al Cvartetului, se poate spune ca este mai mult decit controversata. in conditiile in care un oficial american, citat de Financial Times, a declarat, cu o zi inainte de retragerea din functia de premier, ca „nominalizarea lui Blair a fost aprobata sla Washington – s.m.t in proportie de 150%“, reactiile politicienilor consemnate de presa internationala se contextualizeaza altfel. Altminteri, presedintele George W. Bush a fost primul care a salutat numirea lui Blair in functia de emisar al Cvartetului, declarindu-se multumit ca „va continua munca sa de sprijinire a palestinienilor“. in continuarea acestui anunt, Blair a demisionat si din functia de deputat al circumscriptiei Sedgefield, din nord-estul Angliei, pe care o detine din 1983.
Presa britanica insista pe controversele suscitate de ambiguitatea „fisei postului“ – nu e limpede care sint sarcinile pe care Blair le va avea de indeplinit, nemaivorbind despre modul in care a fost ales. Rusia a cerut modificari de ultim moment ale termenilor de referinta, pentru a clarifica statutul precis al lui Blair. Noul premier, Gordon Brown, a fost descris ca fiind furios, deoarece a fost pus in fata unui fapt implinit, ceea ce face dificila formularea propriei sale politici pentru Orientul Mijlociu – relateaza The Guardian. Potrivit unor surse de la Bruxelles, Javier Solana, inaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica Externa, care are o experinta indelungata in regiune, este si el nemultumit. in plus, scrie The Guardian, exista informatii conform carora Ministerul britanic de Externe, ai carui membri nu au stiut nimic pina joia trecuta, ar fi intr-o stare de „indispozitie institutionala“.
Financial Times precizeaza ca Tony Blair, confirmat in postul de emisar special la citeva ore dupa ce a demisionat din functia de premier britanic, va trebui sa ajute la dezvoltarea institutiilor palestiniene, sa promoveze dezvoltarea economica, sa mobilizeze asistenta internationala si sa mentina legatura cu cei care sprijina obiectivele Cvartetului. inca inaintea anuntului privind numirea lui Blair, Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe al Germaniei, tara care detine presedintia UE, a criticat modul in care a fost numit acesta si a apreciat ca fostul premier britanic va avea o influenta redusa. Potrivit acestuia, numirea lui Blair a fost propusa si discutata „in afara contextului Cvartetului“. Tot Financial Times citeaza oficiali germani care considera ca aminarea solicitata de Rusia, pentru a decide daca sustine aceasta nominalizare, a avut legatura cu lipsa de consultare. Steinmeier a mai declarat ca numirea lui Blair nu va afecta rolul lui Solana, care s-a concentrat mult timp pe conflictul arabo-israelian. „Solana este membru al Cvartetului, in timp ce Blair va lucra pentru Cvartet. Diferenta este clara“, a precizat el, conform Financial Times.
Tony Blair, care domina de zece ani viata politica britanica, va ramine in istoria acestei tari ca un om al reformelor si innoirii Partidului Laburist.
Tony Blair este convins ca a facut ce este „bine“ pentru tara sa si se declara sigur ca influenta lui va rezista trecerii timpului: „Cred ca cea mai mare parte a pozitiei Noului Partid Laburist, care este depasirea anumitor diviziuni mai vechi intre stinga si dreapta si afirmatia ca nu trebuie ales intre o societate mai dreapta si una mai eficienta din punct de vedere economic, va dura“. Ajuns deputat la 30 de ani, avocatul Anthony Charles Lynton Blair, nascut la 6 mai 1953, la Edinburgh, intr-o familie burgheza, a preluat conducerea Partidului Laburist in 1994, dupa decesul subit al presedintelui formatiunii, John Smith. El a reformat rapid si radical partidul, transformindu-l dintr-o formatiune de stinga, sustinuta in special de sindicate, intr-un partid de centru, eurofil si modern. Dupa 18 ani de stat in opozitie, Partidul Laburist a revenit la guvernare in 1997. in pofida criticilor din partea aripii de stinga, Blair a cistigat detasat si alegerile din 2001, apoi, in lipsa unei opozitii credibile, pe cele din 2005, inregistrind un succes inedit – trei victorii la rind – pentru laburisti.
Mai mult pragmatic decit ideolog, Tony Blair, politician care priveste globalizarea ca pe o sansa, se doreste a fi intruparea unei „a treia cai“, care incearca sa combine liberalismul economic cu servicii publice mai bune. El a facut investitii masive in acest domeniu, a introdus serviciile private si obligativitatea rezultatelor. Bugetul educatiei aproape ca s-a dublat din 1997, in timp ce cel al sanatatii aproape ca s-a triplat. Perioada de guvernare a lui Blair este marcata si de declararea independentei Bancii Angliei, introducerea salariului minim, regionalizarea in Scotia si Tara Galilor, pacea in Irlanda de Nord, recunoasterea casatoriilor homosexuale si o inasprire a legilor antiterorism. Blair este adesea la fel de conservator ca si opozitia in materie de imigratie, politie sau justitie. in ce priveste politica externa, sustine un interventionism „bazat pe valori“.
Miercuri, 27 iunie, pentru cea de-a 318-a si ultima data, Blair a raspuns intrebarilor saptaminale ale deputatilor, care l-au aplaudat in picioare, la incheierea unei sedinte in timpul careia a primit omagiul liderilor opozitiei si al pastorului irlandez Ian Paisley. El a aparat pentru ultima data decizia sa de a implica trupele britanice in Irak, nu si-a cerut scuze, dar a deplins „pericolele cu care se confrunta soldatii din Irak si Afganistan“. „Stiu ca unele persoane ar putea sa afirme ca se confrunta in van cu aceste pericole. Eu nu cred acest lucru si nu il voi crede niciodata“, a adaugat el. Blair s-a exprimat si in privinta conflictului israelo-palestinian, afirmind ca „prioritatea absoluta“ este „solutia care prevede existenta a doua state“, desi acest lucru necesita un volum de munca enorm. „Va doresc mult succes, prieteni sau adversari, iata, am ajuns la sfirsit“, a incheiat fostul premier.

