Pungăşia românilor

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

De mult timp nici un străin nu a mai descris atît de real firea românilor. A trebuit ca un ziarist american, supraponderal, „poponar“, cum se descrie pe sine, să fie „făcut cu talent“ de Romulus, un prostituat (dacă există şi masculinul la femininul cunoscut n.a.) din Sibiu. Din postura sa de „soţioară încîntată“, Bruce Benderson recunoaşte că prezenţa lor în public, unul tînăr şi altul bătrîn, apare în ochii lumii drept ceva „grotesc, jenant, nelegitim“, dar iubirea oarbă l-a făcut să persiste într-un act contra firii.

La întrebarea „Cine sîntem?“, obsedantă pentru români, autobiografia erotică a lui Benderson dă un răspuns pictografic. A trebuit să vină un american la curtea lui Romulus să ne reamintească ce ştiam deja de la Drăghicescu. Nu ne place cum sîntem, dar ne „iubim“ aşa, oricum, prin ganguri, plajă sau discoteci, cu oricine oferă.

Cartea a avut un succes enorm în Franţa, autorul fiind primul american răsplătit cu Prix de Flore. Milionul de exemplare vîndut în străinătate face praf orice buget de promovare a „fascinantei şi eternei“ Românii.

Dacă pentru pasionaţii de literatură erotică e un bluff, o cacealma, fără orgasme, pentru cititorii de romane psihologice e un bun pretext de comentarii şi de dispute aprinse. Aventura de o noapte a personajului principal se transformă într-o pasiune masochistă. Autorul ştie că este dijmuit de tînărul care nu şi-a ascuns niciodată orientarea hetero şi cheltuie „în disperare“ banii cu prostituatele din ţara lui. Bruce insistă cu patimă să-i cunoască tainele, vicleşugurile şi lumea ascunsă. E clar că nu e o ficţiune. Nici un romancier nu ar fi putut, după vreo documentare acerbă, să redea atît de bine România tranziţiei.

Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Casanova ciocolatiu şi cu nasul mare, plin de cicatrici, a studiat în amănunt istoria românilor. Dacă lecţia despre trecut a absolvit-o cum laude, nu a fost admis la catedra de profitologie, în care conaţionalii noştri pot preda cursuri la marile academii.

Primit în familia lui Romulus ca o vacă bună de muls, autorului i se oferă toată cinstea „dacă are bani“. Ba mai mult, i se face o contraofertă. Îi este oferit chiar Renei, fratele mai mic al lui Romulus, în contrapartidă.

Pe parcursul „poveştii care-i sfarmă creierii, bucată cu bucată“, jurnalistul iubăreţ caută să se compare cu regele Carol al II-lea. Aici, chestiunea pare forţată, chiar dacă recunoaşte: „mi-am dat seama tot mai limpede că Istoria, la fel ca şi istoria mea, este în mare parte un roman pornografic“.

Romanul, autointitulat erotic, prinde la fotogramă portretul psihologic al românului de după ’89: leneş, profitor, pus pe distracţii.

Românul ar putea fi considerat o lucrare xenofobă. Autorul fiind evreu, naţionaliştii români ar putea să-şi facă din carte o tribună de luptă. Nu este nici pe departe aşa. Doar o oglindă perfectă, care redă atît interiorul, cît şi exteriorul unei populaţii hrănite din angoasă.

Recomanda articolul prin: