OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Puterea unui presedinte sta in oamenii care il inconjoara in fiecare zi. Una dintre cele mai legitime intrebari care s-au pus deunazi in presa, cu ocazia ineditei demisii a Elenei Udrea, a fost cum isi selecteaza Presedintele tarii consilierii, echipa pe care o conduce. Raspunsurile sint multiple, deoarece criteriile de selectie sint multiple. Unul dintre aceste criterii este „recompensa“ acordata unor personaje care isi probeaza fidelitatea in campania electorala si pe parcursul evolutiei politice a presedintelui care va fi ales. Un alt criteriu este sprijinul pe care cineva il primeste din partea unui partid care l-a sustinut pe presedinte. Un bun criteriu este imaginea pe care o persoana o are in societate, imagine ce poate folosi credibilitatii presedintelui pe parcursul exercitarii mandatului sau.

Un ultim criteriu, mai important, ce poate fi alaturat celor de mai sus, avind cit de cit greutate intr-o posibila optiune prezidentiala, este competenta profesionala.
Este greu sa fixam, arbitrar si din afara, daca unul dintre cele patru criterii este mai legitim decit un altul, presedintele fiind singurul responsabil de alegerile pe care le face. In cazul in care consilierul greseste, greseala acestuia este transferata automat presedintelui. Si viceversa.

Eminente cenusii au mai avut Cotrocenii, dar parca nici una dintre acestea nu a provocat atita pasiune cit eminenta roz, Elena Udrea. Faptul ca doamna este blonda putin importa, desi s-a facut mult caz de aspectul monden al vizatei, devenit un fel de brand prezidential. Tot Elena Udrea era si daca ar fi fost roscata sau bruna. Este trist doar faptul ca imaginea de tipul eye candy a Elenei Udrea a devenit simbol al Administratiei Prezidentiale, in timp ce sub turlele Cotrocenilor se afla si alte femei care au reusit sa se califice la celelalte criterii ale presedintelui, respectiv increderea de care se bucura in societate si competenta. Este trist pentru miscarea feminista din Romania si eforturile acesteia de a promova celelalte calitati, la care dna Udrea nu se califica.

Colegii de la Cotidianul au facut un inventar serios al pirghiilor care ofera persoanei din postura sefului/sefei Cancelariei Prezidentiale o putere demna de a fi luata in seama si inteleasa: pe la ea „s…t trece intreaga corespondenta, mai ales cea secreta, pe care o clasifica si o distribuie s…t. Documentele destinate sefului statului roman trec mai inainte prin mina sa, pe baza lor realizind sinteze tematice destinate acestuia. s…t Demnitarii, alti oficiali sau oameni din alte categorii, care sint primiti de seful statului, fac anticamera la ea, pina cind intra in audienta“.

Foarte interesant este ca oamenii care au ocupat aceasta pozitie in timpul lui Constantinescu si Basescu (pina in acest moment) au fost vizibili si perceputi ca eminente cenusii. Ne aducem aminte de Dorin Marian si de Mugur Ciuvica, personaje care au adus atingeri serioase imaginii lui Emil Constantinescu. Nu este prea clar cine era secretarul sau, dupa gen, secretara presedintelui Iliescu, dar atributiile ce i-au revenit pina saptamina trecuta Elenei Udrea au fost pentru o perioada la Ioan Talpes, nume asociat frecvent cu sintagma grupuri de interese. Fie ca respectiva pozitie a fost ocupata de un consilier prezidential sau de unul de stat, de seful intregii administratii sau doar de o secretara, aceasta ii permite detinatorului sau sa faca agenda sefului statului.
Este putin probabil ca Elena Udrea sa se fi gindit sa-si dea demisia exact cu o zi-doua inainte de publicarea de catre Evenimentul Zilei a incercarii de mituire a unui ziarist de catre sotul ei. Nu este o coincidenta! Iar ceea ce decurge de aici are implicatii urite pentru una dintre parti: Udrea si Cocos versus Evenimentul zilei.

Prima ipoteza poate fi ca Elena Udrea a aflat, via corespondenta dedicata presedintelui, informatii provenite de la servicii despre faptul ca redactia Evenimentului zilei are o inregistrare compromitatoare cu sotul sau. Si numai acest exemplu singular evidentiaza conflictul de interese, ea folosidu-se de o informatie ce nu ii era destinata pentru a iesi definitiv pe poarta Cotrocenilor, fara a mai implica persoana presedintelui. A doua ipoteza este ca Udrea stia de la sotul ei de respectiva inregistrare. Aceasta perspectiva arunca o umbra de indoiala serioasa asupra deontologiei redactiei Evenimentului zilei, deoarece Cocos nu ar fi avut de unde sa afle de inregistrare decit de la susnumita redactie. Iar intrebarile firesti sint: de ce a trebuit sa treaca aproape doua saptamani ca inregistrarea sa fie facuta publica? Sa fi vrut ziaristii evenimentului mai mult decit reportofoane si bilete de avion de la Cocos? Justificarile pentru publicarea tirzie a incercarii de mituire, respectiv gripa aviara si vizita lui Basescu in Coreea, trebuie privite cu atentie.

Dincolo de faptul ca o persoana precum Elena Udrea nu are ce cauta pe pozitia de sefa a primei cancelarii a Romaniei, stind prost mai la toate capitolele (incompetenta a demonstrat in direct la Turcescu; incredere din partea societatii nu a avut niciodata; PNL-ul, partidul care a adus-o la Primarie, o reneaga; fidelitate are mai degraba pentru afacerile lui barbat’su), domnia sa ar fi avut alte o mie de motive si de ocazii sa-si dea demisia. Asa ca demisia nu are cum sa fie o coincidenta, raportata de dezvaluirile Evenimentului zilei.
In ceea ce il priveste pe Basescu, puterea unui presedinte sta in oamenii lui. Schema Administratiei Prezidentiale s-a tot golit, iar oameni prosperi au intirziat sa umple organigrama. Spre binele presedintelui, sa speram ca viitorul val de noi achizitii sa aiba la baza competenta si puterea de reprezentare a personalitatilor si nu capriciile sau slabiciunile unui lup de mare.