OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rusii se pregatesc sa-si aleaga duminica, 2 martie, noul presedinte, desi rezultatul scrutinului este deja anuntat pe un afis gigant amplasat in fata Kremlinului. „Impreuna vom invinge!“ – proclama afisul care ii infatiseaza pe Dmitri Medvedev si pe Vladimir Putin, care isi insoteste „delfinul“ in vesta de aviator, intr-un anunt clar privind viitoarea impartire a rolurilor: primul la Kremlin, al doilea – premier-forte. Singurele necunoscute ar fi viabilitatea „mariajului“ celor doi si felul in care Medvedev, considerat ceva mai liberal, va gestiona mostenirea fostului agent KGB, adeptul unor metode cel putin brutale si detinator incontestabil al unei retorici antioccidentale. Putin declara, la 14 februarie, la ultima sa conferinta de presa anuala in calitate de presedinte, ca „puterea executiva suprema in tara este reprezentata de Guvernul rus si de seful Guvernului“.

„Nu sint doua, trei sau cinci centre sde putere in Rusia – n.m.t. Presedintele conduce Rusia“ – replica Medvedev, intr-un amplu interviu acordat saptaminalului Itoghi, lasind loc de interpretari care vizeaza un potential conflict. „Existenta a doua centre de putere genereaza instabilitate; exista deja un conflict de interese: unii vor liberalizare, altii – un control mai mare“ – crede politologul Andrei Riabov, de la Centrul Carnegie din Moscova. El a mai declarat pentru France Presse ca „toata lumea asteapta ajunul alegerilor, cind nominalizarile si demiterile ar putea clarifica situatia“. Contrar campaniei pentru legislativele din decembrie anul trecut, marcata de tonuri acute antioccidentale si de congrese „populare“ care il implorau pe Putin sa ramina in functie, cea pentru prezidentiale este calma, daca nu chiar invizibila. Opozantul liberal si fostul premier Mihail Kasianov (1% din intentiile de vot) a fost impiedicat sa-si inregistreze candidatura. Ca si partidul liberal SPS, Kasianov le-a cerut celor peste 108 milioane de alegatori rusi sa boicoteze scrutinul. Dupa saptamini intregi de tergiversari, OSCE si-a anulat misiunea la 7 februarie, din cauza „restrictiilor impuse de autoritatile ruse“. Singurii observatori occidentali mobilizati in continuare, cei ai Consiliului Europei, au afirmat deja ca prezidentialele ar putea „cu greu sa fie definite ca echitabile“ din perspectiva campaniei.

Afisele electorale nu fac decit sa aminteasca de ziua de 2 martie, cind va avea loc scrutinul. Putin urmarite, dezbaterile televizate ii implica pe comunistul Ghenadi Ziuganov (9% din intentiile de vot), pe ultranationalistul pro-Kremlin Vladimir Jirinovski (7%) si pe obscurul candidat proeuropean Andrei Bogdanov (1%). Dmitri Medvedev, omniprezent in cadrul informatiilor televizate si creditat in sondaje cu procente cuprinse intre 61 si 80 din intentiile de vot, si-a justificat refuzul de a participa la dezbateri prin faptul ca „nu merita osteneala de a-si demonstra superioritatea fata de cei care nu au condus tara niciodata, ale caror programe sint invechite si fara vreo sansa de realizare“. Al sau se intituleaza Planul Putin si reafirma, ca si mentorul sau, „pozitia speciala a Rusiei in lume“, care ii confera dreptul de a-si „arata coltii“. Unii, sedusi de unele accente liberale ale discursului cu privire la drepturile omului sau de crezul sau potrivit caruia implicarea statului in economie ar trebui diminuata, vad in Medvedev un nou Mihail Gorbaciov, tatal Perestroikai. Elena Sestopal, specialist in psihologie politica la Universitatea Lomonosov, crede ca, pentru prima data de la destramarea URSS, alegatorii au sentimentul ca „s-a decis in locul lor“ si ca „nu au incredere in putere“. „Puterea are nevoie de o noua echipa capabila sa lucreze intr-un sistem pluralist. O reinnoire a cadrelor este inevitabila“ – insista dna Sestopal intr-un interviu acordat cotidianului Kommersant.

Iminenta remaniere
Oare de ce e atit de greu de crezut? Sa aiba rusii un déjà-vu? Iata ce scria regretata jurnalista Anna Politkovskaia1 despre presupusul sau asasin, Putin: „Sa revenim la sfirsitul lui februarie 2004. sAlegerile prezidentiale pentru al doilea mandat, cistigate de Putin cu peste 70%, au avut loc la 14 martie 2004. – n.m.t La un moment dat, tehnicile Kremlinului de sondare a opiniei publice au avertizat ca lumea s-a cam saturat de refuzul insolent al lui Putin de a dezbate, de a intra in campanie si de absenta oricarei campanii preelectorale, fie ea si simulata. Pentru a revigora electoratul apatic, Kremlinul a anuntat ca Putin a decis sa ia «masuri ferme». Acestea s-au dovedit a fi un Cabinet remaniat cu trei saptamini inainte de ziua alegerilor“. La vremea aceea era sacrificat Mihail Kasianov – ultima reduta a regimului Eltin, cel care s-a opus arestarii oligarhului liberal Mihail Hodorkovski si distrugerii treptate a companiei Yukos – „cea mai transparenta companie din tara noastra corupta“, dupa cum o califica Anna Politkovskaia. „Kasianov il apara pe cel pe care Putin il trecea de ceva vreme printre inamicii sai personali, in baza faptului ca Hodorkovski avea contributii financiare majore in favoarea opozitiei democratice, in special Partidul Iabloko si Uniunea Fortelor de Dreapta.“2

Ce asteapta presa rusa de vreo saptamina incoace? Potrivit Nezavisimaia Gazeta, care citeaza oficiali de la Kremlin, cabinetul premierului rus Viktor Zubkov ar putea fi remaniat inaintea alegerilor prezidentiale de la 2 martie. Zubkov, fostul director al organizatiei pentru supravegherea pietelor financiare, a fost instalat in functie de presedintele Vladimir Putin in septembrie, inlocuindu-l pe Mihail Fradkov, pentru a asigura stabilitatea in cursul alegerilor parlamentare din decembrie. Cotidianul rus precizeaza ca tranzitia preconizata a lui Putin in postul de premier, dupa ce favoritul sau Dmitri Medvedev va fi ales presedinte, include o remaniere, care ar putea avea loc chiar miercuri, 27 februarie. Publicatia citeaza surse din Ministerul Sanatatii si Dezvoltarii Sociale care au declarat ca au fost anuntate, la o reuniune matinala, sa se pregateasca pentru „schimbari de organizare si eventuale reduceri de personal“.
„Rusia e o tara unde foarte multe lucruri se desfasoara in spatele scenei si unde majoritatea oamenilor are memoria scurta – scrie Anna Politkovskaia. In pofida ignorarii aranjamentelor si a lipsei de instructiuni de la Putin, care nu au fost niciodata facute publice, Duma l-a confirmat pe Fradkov cu o majoritate convingatoare, facind referire la datoria sa de a «indeplini dorinta alegatorilor nostri care au totala incredere in Presedintele Putin». Aceasta Duma, a carei componenta este rezultatul alegerilor din 7 decembrie 2003, nu are opozitie la Putin si este sub controlul ferm al Kremlinului.“3

Ce vrea Putin?
Sa revenim la ultima sa conferinta de presa anuala in calitate de sef al statului: „daca totul merge asa cum am spus, daca electoratul il alege pe Dmitri Anatolievici sMedvedevt si el ma alege pe mine ca sef al Guvernului, atunci, desigur, vor avea loc schimbari in administratia prezidentiala si in Guvern“ – remarca facuta in contextul in care declarase ca accepta sa fie premier pe mandatul prezidential al lui Medvedev – pina in 2012 sau chiar 2016 – si etala un plan de dezvoltare a Rusiei pina in... 2020! Cum isi vede viitorul rol: „Am primit deja un dar, chiar doua daruri, de la poporul rus, poate de la Dumnezeu. Legea este formulata in asa fel incit acest mandat expira.

Nu este momentul sa pling ca s-a terminat mandatul, ci sa ma bucur pentru faptul ca exista o oportunitate de a lucra in alta functie. [...] Vom construi o relatie cu Dmitri Anatolievici sMedvedevt, ne vom imparti responsabilitatile si va pot asigura ca nu vor fi probleme aici“. De altfel, in relatia sa cu Medvedev „exista o chimie personala“, Putin are incredere in el: „este o persoana careia nu imi este rusine sau teama sa-i predau conducerea acestei tari“. Job description: „Prim-ministrul este insarcinat cu formarea bugetului, prezentarea bugetului in Parlament, responsabilitatea pentru acest buget. De asemenea, cu baza politicii monetare si de credit, rezolvarea problemelor din sfera sociala, ingrijirea sanatatii, educatie, ecologie, crearea conditiilor pentru apararea tarii de catre fortele armate si administrarea mersului economiei interne“. Dar nu putem uita ca „puterea executiva suprema in tara este reprezentata de Guvernul rus si de seful Guvernului“!
Pentru Putin, lipsa observatorilor OSCE si criticile Occidentului nu au nici o relevanta: „Faptul ca lucrurile se desfasoara in liniste, fara dezbateri, usor, in intreaga tara nu indica o lipsa de democratie“, ci arata „ca marea majoritate a cetatenilor Rusiei sustin cursul ales“.

La scurta vreme dupa conferinta in care – in treacat fie spus – si-a depasit recordul personal (a raspuns la intrebari 4 ore si 41 de minute), Statele Unite i-au ironizat declaratiile in care a evocat postura sa de viitor premier, dupa ce va parasi Kremlinul in mai. „Cu siguranta nu este genul de declaratie la care sa ne putem astepta intr-o democratie sanatoasa“ – constata purtatorul de cuvint al Departamentului de Stat, Sean McCormack, care adauga ca „de obicei, poporul este cel care decide primul asupra acestor lucruri“. Nu in Rusia lui Putin!
Critici dure au venit si din partea candidatului la investitura republicana pentru alegerile prezidentiale din Statele Unite, John McCain, care l-a acuzat pe presedintele rus ca se pregateste sa conduca un Guvern-marioneta. „Cred ca Putin incearca sa restaureze vechiul Imperiu rus. Evident, isi asigura continuitatea la putere in Rusia, practic pe termen nedefinit, prin faptul ca are un favorit, o persoana care ii indeplineste ordinele ca presedinte in timp ce el va fi premier. Stiam ca spectacolul cu marionete continua, dar nu stiam cine este marioneta“ – a spus politicianul american. John McCain, care a afirmat adesea ca atunci cind priveste in ochii lui Putin vede un K, un G si un B, a adaugat ca este ingrijorat pentru Rusia, dar ca nu intrevede „o reizbucnire a Razboiului Rece. Rusia nu are mijloacele sau capacitatea necesare pentru a constitui o astfel de provocare“, cum era in perioada Uniunii Sovietice.

Putin, KGB, URSS
In opinia Annei Politkovskaia, „revenirea la sistemul sovietic prin consolidarea puterii lui Putin este evidenta“4. Dar aceasta nu este doar parerea jurnalistei asasinate in fata casei sale din Moscova, in 2006, ci si a lui Vladimir Bukovski, cunoscutul disident al regimului bolsevic, care si-a petrecut 12 ani din viata in inchisorile sovietice si in spitalele psihiatrice ale KGB si – nu in ultimul rind – cel care a incercat sa intre in actuala cursa prezidentiala, insa nu si-a putut inregistra candidatura, pentru ca are domiciliul stabil in Marea Britanie si nu are cetatenie rusa, intrucit i-a fost ridicata si niciodata inapoiata. „KGB a preluat, prin Putin, puterea in Rusia – spune Bukovski – si a incercat (incearca inca) sa reconstruiasca fosta Uniune Sovietica. Stim cu totii ca aceasta operatiune e sortita esecului – dar asta nu-i impiedica sa incerce.“5 „Eu cred ca odata cu venirea lui Putin la putere, serviciile secrete ruse ar trebui sa se numeasca din nou KGB“6 – afirma, in 2004, o alta victima a lui Putin, Alexandr Litvinenko, fost spion rus otravit la Londra, in 2006, cu poloniu inalt radioactiv. „Putin – spunea Litvinenko – a inceput sa numeasca in functii tot felul de oameni care-i impartasesc opiniile. El a inceput sa puna ordine in rindul principalilor sai inamici, mai intii in mass-media, pentru a controla din nou informatiile. Practic, in Rusia, Putin a pus treptat sub control presa, care este unul dintre principalii garanti ai libertatii. Al doilea lucru facut de Putin a fost sa distruga Consiliul Federatiei si sa puna in functie o verticala a liderilor regionali. Eltin a dat puteri maximale liderilor din regiuni – Putin a facut invers. [...] Apoi a construit o verticala financiara, iar pe cei care se impotriveau i-a anihilat. De pilda, l-a trimis pe Hodorkovski la inchisoare. Este o arestare demonstrativa, un semnal: toti cei care au facut bani nu-i pot cheltui asa cum considera ei de cuviinta, ci doar cum vrea puterea.“7
Din pacate, Vladimir Putin are toate sansele sa-si „desavirseasca“ opera. Pina in... 2020?
_____________

1. Anna Politkovskaia – Putin’s Russia, The Harvill Press, London, 2004 – p. 273
2. Ibid., p. 276
3. Ibid., p. 278
4. Ibid., p. 271
5. Marius Oprea in dialog cu Vladimir Bukovski – Chipul mortii, Polirom, 2006, p. 111
6. Ibid., p. 148
7. Ibid., pp. 148-149