OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Kakoi siurpriz!

Ultimul act al declaraţiilor şi luărilor oficiale de poziţie a aparţinut actualului preşedinte al Federaţiei Ruse, adică lui Dmitri Medvedev, fostul consilier şi pupila actualului prim-ministru, Vladimir Putin. Medvedev – gurile rele spun că şi el are mamă armeancă, precum ministrul de Externe al Rusiei, veşnic morocănosul Serghei Lavrov, dar asta ar fi alt borş rusesc, ca să zicem aşa –, cu eleganţa care-l caracterizează, a mărturisit răspicat că nu va candida pentru un nou mandat prezidenţial, căci Vladimir Vladimirovici – pravda: cu vreo zece ani mai în vîrstă decît preşedintele în funcţie – are mai multă autoritate. Autoritate! Iată de ce duc lipsă multe democraţii în curs de consolidare. Ca să vezi, kakoi siurpriz! Aşa că deja ne putem pregăti pentru o democratică campanie de susţinere a lui Putin pentru un nou mandat prezidenţial. Coincidenţa fericitului anunţ medvedian, emisă în preajma zilei de naştere a actualului prim-ministru, face să se nască şi o altă potriveală, mult mai puţin veselă. În aceeaşi zi de sărbătoare, a lui Putin, acum cinci ani era asasinată, prin împuşcare, jurnalista Anna Politkovskaia.

Sigur că am putea, în aceste zile, să ne gîndim şi să-i urăm „La mulţi ani!“ şi fostului preşedinte al Cehoslovaciei şi al Cehiei, distinsul scriitor şi admirabilul om Vaclav Havel. De ce nu am ura un călduros „La mulţi ani!“ cu sănătate şi domnului Paul Goma? Care, chiar dacă ne facem că nu-l băgăm în seamă, aici, în România, şi tratăm omul şi opera cu aceeaşi condamnabilă indiferenţă, scriitorul este în viaţă şi trăieşte, cum-necum, la Paris. Departe de Basarabia lui iubită, dar aproape de limba şi literatura română pe care le slujeşte exemplar. Deci, un „La mulţi ani!“ şi domniei sale.

Cei cîţiva suspecţi au fost, rînd pe rînd, achitaţi. Acum, agenţiile de presă ruseşti au anunţat că ar mai fi un nou suspect, adus în faţa justiţiei. Avem mari rezerve că adevăraţii criminali vor fi prinşi şi judecaţi. În aceşti 5 ani de la asasinarea Annei Politkovskaia, au mai fost ucişi: cîteva duzini de jurnalişti incomozi puterii, militanţi pentru drepturile omului, avocaţi sau chiar foşti agenţi FSB, care au defectat sistemul. Cum a fost cazul lui Serghei Litvinenko, ucis la Londra, prin mijloace prea puţin ortodoxe. Nici în cazul asasinării Nataliei Estemirova, a lui Merkulov sau a Baburovei – colaboratori ai Annei Politkovskaia – nu s-au găsit suficiente elemente acuzatoare pentru a incrimina pe cineva de omor calificat. Ce mai contează cîţiva morţi, dacă e linişte, pace, voie bună în Rusia? Ce contează dacă 6 din 10 cetăţeni ruşi trăiesc sub pragul de sărăcie? Ce mai contează adevărul sau minciuna în care trăiesc milioane de oameni, dacă Rusia iar este o mare putere? Ce contează dacă Gazprom şi FSB-ul pot aduce liniştea atît de dorită de fostul locotenent-colonel din Sankt Petersburg, căruia Boris Elţîn i-a încredinţat soarta Rusiei.

Curat, murdar, Realpolitik

Aşa era caracterizat fostul preşedinte-actualul prim ministru-viitor preşedinte, pre numele lui Vladimir Putin. Dacă al doilea război cecen – A Dirty War, cum l-a numit cea care a redat lumii toate grozăviile şi dedesubturile acestui război –, a adus la Kremlin un politician abil, care a valorificat preţul energiei şi al serviciilor secrete, acum, în pragul unor noi alegeri prezidenţiale, poporul rus va vota masiv – şi fără un al treilea război cecen – pentru Putin. Jocurile sînt deja făcute, problemele energetice ale lumii de as-tăzi, cele geostrategice şi lupta împotriva terorismului împing etica la marginea cinismului. Curat, murdar, Realpolitik. Lumea are nevoie de Rusia, Rusia are nevoie de Putin.

Socoteala e simplă. Era gata gata ca un ONG german să-i ofere un premiu lui Putin de Ziua reunificării Germaniei. Noroc cu Vaclav Havel şi cu alţi cîţiva intelectuali germani – nu prea duşi la conferinţele lui Putin de la Soci, pe ţărmul Mării Negre, de unde cerul şi stelele se văd altfel decît la Berlin –, care au protestat energic. Faptul că tot în aceste săptămîni media rusă pomeneşte despre propuneri de sanctificare a lui Putin ne lasă visători. Iată iniţiative generoase care ar putea fi extinse şi în alte părţi ale lumii. În fine. Vsio. Asta e tot.

Cine nu acceptă jocul e scos din joc. Anna Politkovskaia a plătit cu viaţa obstinaţia de a nu spune decît adevărul. Doar adevărul. Se dovedeşte că nu e de ajuns.