OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cea de a IX-a editie a Tirgului de carte de la Moscova si-a inchis recent portile. Tirgul a fost considerat de organizatori
drept un succes: 900 de edituri participante din 87 de regiuni ale Federatiei Ruse; 60.000 de vizitatori, de doua ori mai multi decit anul trecut. Cifra, aparent mica fata de populatia unui oras de marimea Moscovei, reflecta un fenomen
intilnit nu doar in Rusia: cursa pentru umplerea cosului zilnic si Internetul lasa tot mai putin timp lecturii. De aceea, aceasta editie a Tirgului s-a desfasurat sub deviza: „Cauta-ti cartea potrivita!“. Sustinatorii presedintelui Vladimir Putin
au inteles-o in felul lor.

in librariile din Rusia, tot mai multe rafturi sint ocupate de carti dedicate presedintelui Putin. Unele titluri aparute la inceputul acestui an au fost lansate, in cadru oficial, la Tirgul de Carte de la Moscova. Printre acestea, cartea lui Aleksei Ciadaev, Putin si ideologia sa, tiparita la Editura Europa, afiliata Fundatiei pentru politici eficiente a lui Gleb Pavlovski, despre care presa moscovita spune ca ar fi ideologul principal al Kremlinului. intre altele, Pavlovski, un provocator al KGB-ului in rindul disidentilor sovietici, a scris si prefata la volumul respectiv, intitulata „A-l studia pe Putin?“. Unele ziare au gasit ca din toata prefata doar interogatia are sens,
intrucit „nu poti studia ceea ce nu exista“. (Ejednevnii Jurnal).

- Cartile despre Putin vin in continuarea traditiei din epoca sovietica
De la biografii neutre, memorii pline de simtire sau opusuri scrise de jurnalistii apropiati puterii, pina la filipicele adversarilor presedintelui rus si deliruri isteric-poetice ale „eurasiaticilor“ lui Aleksandru Dughin, cartile despre Putin vizeaza un public stratificat pe virste si nivel de pregatire. Cele mai multe dintre acestea vin in continuarea traditiei din epoca sovietica, aceea de a contura un mit cu aura de exceptie in jurul liderului lipsit, in realitate, de origini si biografie ilustre. Este suficient sa ne amintim de legendele care circulau in legatura cu filiatia lui Stalin, potrivit carora singerosul dictator de la Kremlin ar fi fost fiul nelegitim al faimosului calator rus Mihail Prjevalski. Un tiran care se considera unicat in istoria tarii sale nu putea sa aiba drept parinti niste muritori de rind, cum ar fi, in cazul lui Stalin, o mama spalatoreasa si un tata cizmar.
in cazul actualului locatar al Kremlinului, lucrurile stau putin altfel. Originea sa modesta nu este ocultata de biografii sai, ci – dimpotriva – exemplul lui Putin a dat nastere iluziei ca oricare dintre compatriotii acestuia poate ajunge in virful piramidei. Cu putin noroc, evident, si cu sprijinul serviciilor secrete, pe care presedintele rus a incercat sa le reabiliteze de cind a venit la putere in anul 2000.

La Tirgul de carte de la Moscova a fost greu de gasit o editura care sa nu fi publicat cel putin un titlu despre viata sau ascensiunea lui Putin sau sa nu fi recurs la numele presedintelui rus pentru a le vinde pe altele, cum ar fi Lectii de judo cu Putin, Misticismul lui Putin (de A. Astrogor) sau Cugetari, ginduri, aforisme si bancuri ale unor celebri barbati. 395 de persoane de la Pitagora pina la Putin. Cotidianul Nezavisimaia Gazeta estimeaza, nu fara temei, ca „putiniada“ a dominat de departe actuala editie a Tirgului de carte din capitala rusa. La cultul personalitatii presedintelui rus se munceste metodic si neobosit, prin asentimentul unei populatii pasive si tributare vechii mentalitati a „binecuvintatei miini de fier“, insa tarul de la Kremlin are si detractori care, sfidind pericolele, incearca sa-i sfarime piedestalul.
Cartea lui Iuri Pavlov Va ascult, domnule presedinte! a lipsit de la Tirg, dupa un scandal care i-a facut mai multa publicitate. Volumul a disparut, fara nici o explicatie, din librarii, la doua zile dupa punerea lui in vinzare. O parte a presei a dat vina pe cenzura, insa cotidianul Nezavisimaia Gazeta considera ca a fost un truc de marketing. Ceea ce este greu de crezut, mai ales daca ne gindim ca, pentru a evita un posibil si previzibil conflict cu autoritatile, editura a insistat ca sub numele autorului sa fie specificat ca volumul este o traducere din limba bulgara (?). Se pare, insa, ca subterfugiul n-a functionat. „Iuri Pavlov este un pseudonim, cel mai probabil unul colectiv, al unui grup de functionari. Este o naratiune nepartinitoare despre naravurile din Kremlin, cu multe detalii interesante“, scria, la vremea aparitiei volumului, Izvestia.

in principiu, criticii presedintelui rus scriu si-si editeaza, fara probleme, cartile. Doar ca nu intotdeauna in Rusia. Presa oficiala a atacat dur cartea lui Eduard Limonov De un asemenea presedinte n-avem nevoie. Limonov impotriva lui Putin (2005). Volumul lui Serghei Prohanov Domnul Hexogen a primit, in schimb, prestigiosul premiu „Best-seller national“, pentru ca l-a infatisat pe Putin ca pe un salvator de teroarea cecena si de haosul din perioada cind la conducerea Rusiei s-a aflat Boris Eltin, ale carui excese par – pe fondul actiunilor succesorului sau – niste nevinovate copilarii. Alte titluri din aceeasi serie: Rusia sub jugul reformatorilor de Boris Krasilnikov, un tablou necrutator al jafului comis in timpul marilor privatizari care a dus la aparitia fenomenului oligarhic, si Rusia lui Putin de Anna Politkovskaia, ziarista la publicatia Novaia Gazeta, unul dintre putinele ziare care nu si-au pierdut spiritul critic fata de actualul regim de la Moscova.

Cel mai vindut la Tirg a fost volumul semnat de Dmitri Bikov, scriitor si critic literar, Cum a devenit Putin presedintele SUA: noi povesti populare (2005), precum si Vladimir Vladimirovici (culegere de anecdote despre Putin) de Maxim Konenkov si Vladimir Vladimirovici.com de Konstantin Borovoi.
in ceea ce priveste tirajul, cap de lista ramine in continuare La persoana intii. Dialoguri cu Vladimir Putin (culegere de interviuri), care – de la publicarea sa in 2000 – a fost reeditata de trei ori. Urmeaza volumul de anecdote al lui Konenkov, Putinki (declaratii memorabile ale presedintelui rus), Viitorul nostru luminos sau Putin pentru totdeauna si doua volume din trilogia anuntata de Oleg Blotki (unul dintre biografii lui Putin) – Vladimir Putin. Drumul spre putere.
O alta carte care s-a bucurat de succes si a suferit mai multe reeditari este volumul Sa fie oare acesta timpul lui Putin? Rusia la hotarul intre veacuri, semnat de Roy Medvedev, autorul unor biografii ale lui Stalin, Lenin si Hrusciov.

Alte citeva lucrari dedicate lui V.V.P. ii apartin lui Aleksei Muhin si lui Oleg Blotki: Cine este domnul Putin si cine sint oamenii sai? Ar fi de mentionat si cartea lui Leonid Mlecin Formula puterii. De la Eltin la Putin.
Iata insa o aparitie editoriala care a trezit si mai putin entuziasmul presedintelui decit altele, judecind dupa declaratiile unor apropiati ai sai, potrivit Moscow Times. Sub denumirea Connie’s Stories (Povestile lui Connie), la o editura pentru copii a aparut o carte scrisa in numele ciinelui lui Putin, un Labrador negru. Volumul de 60 de pagini este dedicat copiilor care invata limba engleza. Revista Ogoniok a preluat ideea si publica deja de mai multe numere benzi desenate dupa aceasta carte. Connie din benzile de la Ogoniok, spre deosebire de patrupedul din carte, este consilierul lui Putin pe probleme de politica externa. Despre adevarata Connie, presedintele Putin a vorbit intr-un recent interviu, in care a marturisit ca Labradorul sau are un caracter atit de minunat, incit adeseori se intreaba daca acesta este intr-adevar ciine sau sub chip de animal se ascunde altcineva.

- Putin – erou de basm
Un exemplu ca in Rusia spalarea creierului incepe inca la virste fragede l-ar putea servi volumul editat special pentru copii, Povesti despre presedintele nostru, in care protagonistul, un viteaz ce aminteste de eroii basmelor populare, o salveaza de farmecele vrajitorului rau pe Preafrumoasa Liudmila si comite si alte acte de bravura. E bine totusi ca aceasta carte a fost editata intr-un tiraj minuscul!
Urmeaza memoriile persoanelor care l-au cunoscut, in diferite etape ale vietii si carierei sale, pe Volodia Putin. Lider la tiraje in acest domeniu este Vera Gurevici, diriginta viitorului presedinte, caruia i-a predat in clasele V-VIII primele notiuni de limba germana. Primul sau volum se intituleaza Amintiri despre viitorul presedinte, aparut la Sankt-Petersburg in 2001. A urmat Vladimir Putin. Parintii. Prietenii. Profesorii, in 2004. Din aceeasi categorie face parte si Colegul de Valentina Usolteva, o carte despre activitatea de spion a colonelului in rezerva in timpul prezentei la post in Germania.

Iata insa si o carte care a aparut pentru prima oara in germana si pe care a publicat-o un singur editor din Rusia. Ziarele si revistele au refuzat sa faca o prezentare cartii inainte de aparitia ei in librarii, neacceptind sa publice nici macar fragmente pentru promovarea ei. Este vorba de O prietenie bizara: prietena mea Liudmila Putina, familia ei si alti amici de Irene Pich. Autoarea este sotia unui bancher german, care a intretinut o relatie amicala cu nevasta lui Putin din 1995 pina in 1998, cind viitorul presedinte a devenit seful FSB-ului (ex-KGB). Redactorul saptaminalului Ogoniok, Vladimir Cernov, a declarat: „Nu vom tipari nici un fragment din aceasta carte. Ni s-a spus: «Baieti, asta nu trebuie sa tipariti!»“. Directorul Editurii Zaharov, care a publicat cartea in limba rusa, Irina Bogat, afirma ca volumul face parte din asa-numita proza feminina si nu contine prea multa politica: „Nu cartea in sine a facut senzatie, ci popularizarea faptului ca ziarele si revistele noastre au refuzat sa-i mentioneze aparitia! Nu ma asteptam sa vad atita lasitate la presa rusa!“. Cartea nu este, propriu-zis, o critica la adresa regimului Putin, ci dezvaluie detalii stinjenitoare pentru presedintele rus. Autoarea isi relateaza impresiile despre familia viitorului sef al statului rus, pe atunci doar adjunct al primarului Sobciak din Sankt-Petersburg.

Bunaoara, Irene Pich povesteste ca Putin n-o lasa pe sotia sa sa se foloseasca de card peste hotare din spirit de economie, temindu-se ca tentatiile sint prea mari si sotia sa va cheltui prea multi bani pe fleacuri. „Cind venea in Germania, Liudmila avea la ea intotdeauna o anumita suma de bani pe care o impartea strict intre mincare, benzina la masina, rochii pentru fetite, carti pentru Volodia.“ Sau: „Era intotdeauna prost dispusa cind era trezita cu noaptea in cap. Iar dis-de-dimineata pentru ea era ora 11 de amiaza. s…t Ea (Liudmila Putina) nu intelegea niciodata de ce trebuie sa mergi dupa bilete la Opera cu o saptamina inainte. Era dezgustata, pur si simplu, de planurile de viitor“. Uneori, spune autoarea, Putin era dur in remarcile la adresa sotiei. Odata chiar a zis ca merita sa i se ridice o statuie pentru calvarul anilor de viata conjugala cu Liudmila. Prietenia dintre Irene Pitch si Liudmila Putina s-a intrerupt in 1998, cind lui Putin i s-a incredintat sefia FSB.

Noua pozitie a sotului a obligat-o pe Liudmila sa rupa orice legatura cu strainii. Liudmila Putina a sunat-o pe prietena sa la Hamburg din sudul Frantei, unde se afla in vacanta, si i-a spus pe un ton nervos: „Volodia a fost numit in fruntea FSB. Este ingrozitor! Nu vom mai putea comunica. Tocmai incepusem sa traim si noi ca oamenii si uite, deodata, a venit napasta. Ce va fi acum? Nu voi putea merge nicaieri, nu voi putea sa ma intilnesc cu cine vreau. Din nou blestemata izolare! Si-mi promisese ca nu se va intoarce niciodata la KGB. De ce se gindeste intotdeauna numai la el? De ce niciodata la mine si la copii?“.
Dar cea mai cunoscuta (si considerata drept cea mai deplina) biografie despre actualul locatar de la Kremlin apartine politologului german Alexander Rahr si se numeste „Neamtul“ la Kremlin (2001). in carte apar, in afara de Putin, agenti KGB, FSB, Stasi, democrati, comunisti, oligarhi.
Ghennadi Kuzminov, unul din organizatorii Tirgului de carte, aprecia ca doar jumatate dintre rusi mai citeste o carte la ora actuala, restul preferind sa se informeze on-line. Recitind oferta editoriala de mai sus, intelegem si de ce.