OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am renuntat fara mari regrete la tehnologie pentru citeva zile, asa ca multimedia se transforma, in acest numar, in reportaj. Doresc sa impartasesc citeva impresii din drumul spre Vama Veche, via Calarasi, si sa va adresez invitatia de a-l parcurge intr-o dimineata de vara. Faceti cit mai multe opriri in Dobrogea, peisajul este fabulos. Si faceti plinul fie in Bucuresti, fie in Calarasi, pentru ca nu veti intilni benzinarii...

- Drumul spre mare, altfel
Doua zile la mare intr-un weekend, pe litoralul romanesc, ce poate fi mai banal? Am hotarit, alaturi de citiva prieteni, sa rupem monotonia si sa facem un drum mai altfel... Ideea mi-a venit ca reactie la stirile obositoare referitoare la aglomeratia spre si dinspre litoral, cu blocaje in trafic, nervi, accidente etc., iar solutia miraculoasa pentru bucuresteni era drumul prin Slobozia. De fapt, si acela este foarte aglomerat. Stiam ca Dunarea poate fi trecuta cu bacul prin Calarasi, insa nu cunosteam ruta exacta de parcurs pina in Vama Veche. Asa ca am luat harta Romaniei si am facut planul de atac. Simbata la sase dimineata am pornit la drum, trecind prin minunatele cartiere Balta Alba, Macaralei si Ozana, pentru a ne inscrie pe Autostrada Soarelui.

- Calarasi City
Aici a aparut prima schimbare de strategie pentru ca s-a decis ca abia la Drajna sa cotim spre Calarasi, distanta dintre oras si autostrada fiind mult mai mica decit cea dintre Lehliu si orasul de la Dunare. Din pacate, nu am fost deloc inspirat si am suportat cu stoicism atit gropile si pietrisul care tinea loc de asfalt, cit, mai ales, criticile prietenilor – caci eu avusesem ideea de a trece Dunarea prin Calarasi. in scurt timp am ajuns in resedinta de judet. Orasul ruralizat isi striga saracia prin casele vechi, mici si neingrijite si prin blocurile comuniste, de altfel, putine la numar. Strazile sint proaste si aduc mai degraba a ulite, prafuite si desfundate. Un aer de periferie, in plin centrul urbei...

- Bacul si avionul-cofetarie
Drumul spre bac nu este semnalizat, din el se desprind alte sosele mici, asa ca doar sansa, de fapt, o a doua incercare ne-a dus acolo. Numai ca si aceasta portiune de drum este in lucru, asa ca ne-am strecurat cu destula greutate printre camioanele care veneau din sens opus.
Bacul costa 20 de lei de masina, iar pentru pasageri nu se achita nici o taxa. Nu am retinut programul sau, insa la opt dimineata erau putine masini, asa ca in jumatate de ora ne-am urcat vehiculul pe platforma plutitoare. Am avut insa vreme destula pentru fotografii si pentru comentarii legate de blocurile din Silistra, care se inaltau, masive si gri, pe malul bulgaresc. in fata lor parea a fi un avion maricel, insa o vreme am crezut ca este vorba doar de o iluzie optica. Nu avea sens si nu avea cum sa fie adus acolo un avion! Pe bac aveam sa aflam de la localnici ca bulgarii adusesera, nu se stie de unde, acel avion, l-au parcat intre blocurile si tufisurile de pe malul fluviului si... au amenajat in el o cofetarie!

- Dobrogea salbatica
Odata trecuta Dunarea, harta si-a reintrat in drepturi. Traseul nostru era foarte clar, fiind marcat de localitati precum Baneasa, Dobromir, Cerchezu ori Negru Voda. Realitatea din teren insa era alta. Soselele vechi sint prost ori deloc marcate, indicatoare nu prea exista, iar bornele, cind nu sint sterse, arata localitati importante ce nu se regasesc pe harta. De exemplu, am ars de nerabdare sa vedem localitatea Viroaga – nu se afla pe harta –, anuntata cu 25 de kilometri inainte! GPS-ul nostru a constat in intrebarea permanenta a localnicilor, altfel orientarea ar fi fost cvasi-imposibila. Drumul insa merita din plin.

Dobrogea se arata cind arsa de soare, cind verde, udata de piraie, iar padurile linga care am oprit sint curate, semn ca civilizatia a ocolit acest colt al Romaniei. Masinile erau rare si de acest lucru profitau localnicii, care spalau covoarele direct pe asfaltul drumului judetean ori uscau iarba – pe o portiune destul de lunga, o banda era acoperita cu verdeata. Iar in centrul satului erau adapatori si cismele unde se inghesuiau cai ori magari insetati si femei cu galeti. Casele erau sarace, iar satele mici, cu putine gospodarii. Pe la jumatatea drumului dobrogean, doua subiecte ne framintau: nu stiam unde ne aflam – pe mobile intrase reteaua bulgareasca, desi, conform hartii, eram foarte departe de granita – si nu exista benzina. Aceasta ameninta sa se termine, iar drumul dintre Calarasi si Mangalia nu este prevazut cu benzinarii. Poate sa fi fost in Negru Voda, insa bine ascunse printre blocuri. Oricum, am ajuns cu ultimii aburi din rezervor in Mangalia, alta mica abatere de la plan, pentru ca doream sa iesim direct in Limanu – insa aici nu stiam daca exista o statie de benzina.

- Vama Veche – noua Mamaia
in Vama, aventuri si regrete. Particularii fug ca de ciuma atunci cind aud de cazare pentru o singura noapte, motiv pentru care rezervarea telefonica ori on-line este inutila. Iar la fata locului, discursul lor oscileaza intre „nu avem camere“ si „incercati si voi mai pe seara, poate pleaca cineva“. in traducere: „am ceva liber, dar poate apar turisti care vor sta mai mult de o noapte, asa ca nu ma incurc cu voi“. Prin urmare, lectia invatata a fost ca seara se rezolva cu cazarea, pentru o singura noapte. Noaptea in Vama... galagie mai ceva ca in Mamaia. Am cautat un colt de plaja tihnit, dupa citeva ture de zbintuiala La Stuf, insa nu puteam trece la bulgari decit cu pasaport. Din pacate. Iar somnul de dimineata a fost indulcit de muzica dementa dintr-un loc al carui nume nu vreau sa mi-l amintesc. La sapte, cind m-am urnit spre plaja, multumita galagiei infernale din Vama, care m-a impiedicat sa-mi continuu somnul, am trecut prin fata speluncii. in dreptul celor doua boxe, mari cit usa, care scuipau muzica, erau citiva tipi, cu capul in difuzoare; baietii se miscau spasmodic.

Nu luasem aparatul foto, asa ca, regret, nu am surprins momentul. Ziua am privit cu mai multa atentie plaja din centru si m-am intrebat snob, recunosc acest lucru, ce cautau mamaistii in Vama? Umbrelute Heineken, sezlonguri, familisti, cearceafuri cu de toate – tot ce aveau prin sertare, gunoaie, desi nu chiar ca-n Eforie Nord, comentarii gen: „auzi ma, da aici e plaja de nudisti?“. Bilci dezorganizat si, mai presus de toate, multa, multa galagie! Sigur, lucrurile acestea s-au tot spus si nu poti opri lumea sa vina unde pofteste. Asa ca solutia este retragerea pe plaje salbatice, cum ar fi cea dintre Vama Veche si 2 Mai, in ciuda pericolului de surpare a falezei. Ori retragerea spre marginile Vamii, cit mai mult spre est sau spre vest... De tot spre vest, direct la bulgari, poate direct la Balcic – viitoarea noastra destinatie, cu siguranta!

ovidiu_draghia@yahoo.com