OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimul numar al revistei Literatorul, colaboratorului nostru Doru Mares i-a fost publicat, fara acordul autorului, un grupaj de poezii. Revista Literatorul nu este la prima abatere; au mai fost autori publicati fara stirea lor.
Modul in care Fanus Neagu (director) si Mircea Micu (redactor-sef) inteleg sa faca presa culturala ridica numeroase semne de intrebare. Fara sa respecte legea dreptului de autor, cei doi ajung sa-si cautioneze propriile lor coterii, prin folosirea abuziva a unor autori. Credem ca este necesar sa dezavuam public asemenea practici. Publicam mai jos un articol-protest trimis redactiei noastre de Doru Mares, asociat unei redactii cu care nu are nimic in comun. (Observator cultural)...

…scrie, ca asa o fi fost ei obisnuiti la Baneasa, la partidul piciri, pe la sindicalista aia de curea de trasmisie secerata si ciocanita mai la stinga (trei ciocane, nu? ce mai nostalgie trinitara…) ori prin prejuru-le. Cum o impajnicea el, morosanul? „Traiasca comunistii, da’ si noi pa linga ii“. Ei, si tot „pa linga“, tot „pa linga“ („boi“, conform idilicelor balade care zburau ca mitreacocorii pe sub tov. burtica partidului ala care era-n toate, in cele ce sint si-n cele ce miine vor rinji la soarele m…), pina a scapat „boema“ in damf de aparatnici ca, de, totii sotii incep sa semene de prea indelunga coexistenta. Scrie, asadar, baietii, scrie, dar partea proasta e ca mai si publica.

Si, de s-ar publica doar pe sinele lor incotosmanat in balcanie bizantinita, in mestecat seminte smecher-margelat scuipate in colbul pecerit ridicat de inconstienta aia de Ana dind fuguta cu traistuta (graviduta…), ca s-o puna baietii aia de baieti piatra de temelie „la canalul care leaga Dunarea de Marea Neagra“ (vorba lui Nino Stratan, Dumnezeu sa-l odihneasca!), in socializare cu spata de miorita tinuta-n zdravan eros cu „miini de muncitori si de tarani“ pe la plugusoare-mpaunescite – ca mai bine o viata laie-bucalaie cu toarasu’ nicolae si-o tir de zoofilie, decit bube-n cap si-n dosar si, Doamne-feri!, vreun gind de Solidaritate...
Scrie, ei, care va sa zica, scrie si Farfuridi, scrie si Brinzovenescu (scrie si bunicu’ ala batrinu, impaiat linga zidul Kremlinului, bun de pus sa cinte in deschidere, la Antipa, la expozitia itineranta de stegozauri si djugasvilopiteci). Pe semne, de aceea, si asemenea tacla romtelecomica:
Bravo, batrine! Te-ai scos cu pagina aia intreaga de poeme!
…!

Aia, bre, din Literatorul!
– !!!… (daca redactia Observatorului cultural detine, aici vine, ca in benzile desenate, o serie de fulgere, bombe, cutite de pirat si alti adjuvanti ai asa-zisei decente lexicale, rog utilizati fara economie…)
Aha, Literatorul. Ia sa vedem: „Saptaminal de literatura si arta, editat cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor si al Bancii Comerciale Romane“. Director: Fanus Neagu. Redactor-sef: Mircea Micu. Motto (ca sa zic asa): „Scrieti, baieti, numai scrieti… pentru ca responsabilitatea asupra textelor apartine, in exclusivitate, autorilor. Asumati-v-o cu mindrie!“.
Mai departe: Anul III (serie noua), Nr. 25-27 (79-81), noiembrie 2005. Pagina 22: Doru Mares – Poesis. Ei, comedie!? Coriolan Drag…?

Ma pipai ca sa urlu: chiar Coriolan Drag…? Si totusi: neschimbat CNP (1571124151238); neschimbata Seria (DD); neschimbat Nr. (233047). Idem Tef. Idem Carnet de conducere. Idem Carnet de asigurat CNAS. Idem Etc.
Unde, atunci, veriga slaba in lantul slabiciunilor? Sa vedem caseta tehnica: Literatorul – Telefon: 319.3.04 (sic!). Formez. Fisiit de fond. Romtelecom asteapta… „palme. dumnezeii mamii“. Mami, nici la Cafine Central nu mai sint sase cifre-n Bucuresti (Deh, mi-am zis ca, poate, la Casa Scinteii…)! Telefon red. Sef… Zic: Nu, nu am baut. Nu, nu ma simt dator sa zic sarumina pentru publicare. Da, prin ’96 a aparut ticaloasa aia de Lege 8. Care 8? Care drepturi de autor si drepturi conexe. Sigur, ma stradui sa-mi „asum cu mindrie“ o publicare pe care n-am solicitat-o, n-am dorit-o si de care habar n-am avut. Chestia e ca nu reusesc. Nu, nici asumarea si, mai ales, nici mindria. Ba, ca sa zic asa, p-a…

Pare-mi-se ca, de aici incolo, povestea trebuie sa priveasca instanta judecatoreasca. Ma intreb, totusi, cu ce incredere ramine ca Ministerul Culturii si Cultelor si BCR sa mai stipendieze o firma cu asemenea apucaturi. Pina la urma urmelor, a prelua texte din volumul cuiva (bun – prost, asta e alta poveste), fara asentimentul autorului si fara negocierea platii, nu e altceva decit tilharie. Fie ea si textuala.
Si, in definitiv, nu am nici un chef sa semnez, umar la umar cu Mircea Micu &Co. Am, daca nu ma insel, dreptul legal de a nu-mi strica nimeni cheful. Mai ales „Nimeni…“.