OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

reviste straine

Culture Europe International. Revista-magazin in limba engleza pentru profesionistii din domeniul artelor si al media culturale. Publicatie lunara editata de Culture Europe Asociation (presedinte: Anne-Marie Autissier) cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Afaceri Externe din Ministerul Francez al Culturii si Comunicarii si al Institutului de Studii Europene din cadrul Universitatii din Paris VIII. Director: Jean-Michel Dijan. Senior editor: François Roche. Pina la numarul 40 revista s-a intitulat Culture Europe (sub aceasta denumire am prezentat-o – de altfel – si noi, tot in cadrul rubricii „profil“). O relansare si o schimbare de titulatura, asadar... Schimbarile sint explicitate in editorialul semnat de Anne-Marie Autissier: e vorba – in primul rind – de o deschidere catre tari din alte continente, cum ar fi Canada sau Africa de Sud.

Sumarul numarul 40 cuprinde numeroase materiale dedicate tarilor Europei de Sud-Est – inclusiv Romaniei – si situatiei institutiilor culturale din zona. Anne-Marie Autissier scrie despre institutiile culturale din Timisoara; in pagina 12 sint prezentate politicile culturale derulate in tara noastra de Fundatia Culturala Europeana si ECUMEST Bucuresti, precum si intilnirile culturale europene, desfasurate anual la Cluj si initiate – in 1999 – de catre Centrul Cultural Francez din localitate. Tot in pagina 12, presedinta ECUMEST Bucuresti, Corina Suteu, semneaza un concis material despre eforturile de integrare culturala a Romaniei in Uniunea Europeana, cu o nota critica la adresa politicii centraliste a Ministerului Culturii si Cultelor (Romanian’s Paradoxes).


conflict

Sub titlul Intr-o democratie, fie si fragila, in numarul 13/2004 (9-15 aprilie) al Dilemei vechi, Radu Cosasu ii da o replica Luminitei Marcu, care – intr-un articol aparut anterior in Evenimentul zilei – comenta acid premierea unor scriitori de catre presedintele Ion Iliescu, apreciind pozitiv refuzul exceptiei Ioan Grosan: „Imi pare rau ca un critic literar de tinuta domnisoarei Luminita Marcu nu intelege ce cautam «pe lista oamenilor de cultura recent decorati de Ion Iliescu», entuziasmindu-se, in schimb, de refuzul domnului Ioan Grosan de a primi ordinul «Meritul Cultural» in grad de ofiter [...]. Din capul locului, pentru buna ei informare, e necesar sa stie ca domnul Ioan Grosan n-a fost singurul scriitor care a spus «nu» acestei decorari, ci si altii, printre care domnul Fanus Neagu, daca acest nume ii spune ceva.

In ce ma priveste, nu ma simt deloc inconfortabil primind aceasta distinctie din partea statului roman. Ma simt mai degraba jenat observind ca oameni de cultura ca domnisoara Luminita Marcu fac din gestul domnului Ioan Grosan un act de onoare si rebeliune intelectuala, de parca am trai sub Ceausescu, intr-o dictatura in care scriitorul onest nu are de ales decit intre a se compromite sau a fi «ridicat». Cu toata linistea, sustin ca traim intr-o democratie, imperfecta, precara, dar o democratie, in care poti spune «da» sau «nu», fara teama, in care poti deosebi clar intre o administratie (Iliescu, Constantinescu) si un stat cit de cit constitutional, garant al libertatii de expresie si simtire, de refuz, de ironie sau chiar de indiferenta. Primind acest «Merit Cultural», presupun ca pentru strictele mele merite culturale, nu m-am angajat sa votez cu guvernul sau sa fac «cultura pesedista». [...] Domnul Ioan Grosan ii spune domnisoarei Marcu ca ar «refuza orice premiu caruia i-as intrezari o prea evidenta coloratura politica...». [...] Ii dau insa dreptate domnului Grosan – unul dintre prozatorii mei preferati –, subscriind la ideea domniei sale: «majoritatea scriitorilor (si ma includ imediat si pe mine) mosteneste inca sechelele lasitatii ei politice de pe vremea dictaturii».

Dar nu numai ale lasitatii – ci si ale logicii sub tiranie, pe vreme de ciuma. Logica aceea – nu numai lasa, ci si vicleana, subversiva, capabila sa ne dea Caravana cinematografica, o bijuterie de proza semnata Ioan Grosan –, logica aceea azi nu mai tine, iar gesturile de rebeliune in care zvicneste dispretul fata de «tirani» ca Iliescu sau Constantinescu sint din alta lume, de un teribilism rascopt si de un nonconformism dezamorsat. [...] Ramin la principiul conform caruia a avea azi curaj intelectual inseamna sa te comporti normal si inteligent ca intr-o democratie, bucurindu-ne de dreptul fundamental la acea expresie: «imi permit sa nu fiu de acord cu parerea dumneavoastra»“. Argumente sofistice: in fond, oricum am privi lucrurile, contextul politic al acordarii premiilor nu era deloc inocent (in plin an electoral...), ci face parte dintr-o «serie». Nu pentru «merite culturale» vor fi fost decorati Mircea Micu, Ion Brad sau Alecu Ivan Ghilia.

Raspunsul Luminitei Marcu pune, reverentios dar ferm, lucrurile la punct (intr-un articol din Evenimentul zilei de duminica 18 aprilie: Nonconformism dezamorsat), cu o nota – totusi – inutil reverentioasa in final. Citam pe larg: „Scriitorul Radu Cosasu [...] spune ca traim totusi intr-o democratie, chiar daca una fragila ca o floare de cires. Nici noi nu ne inchipuim ca traim in stalinism sau ceausism, pentru ca daca ne-am inchipui, am cauta sa plecam din tarisoara. Dar de aici si pina la a crede ca o medalie oferita de presedintia Ion Iliescu e la fel ca orice medalie oferita de un oarecare presedinte dintr-o oarecare democratie e drum lung. [...] Dar imi pastrez obstinatia si teribilismul rascopt, si nonconformismul dezamorsat. De ce? Mai ales pentru ca ma exaspereaza lipsa de reactie, de la cele mai marunte manifestari, de la apatia si lipsa de curaj a studentului la seminar, pina la pasivitatea marilor intelectuali.

Nu am aflat inca anumite lucruri legate de decembrie 1989, presedintele Iliescu este la al treilea mandat, tot el le-a multumit minerilor in Piata Universitatii, in anul 2004, presa mare din Romania are imense probleme cu prezentarea adevarului integral, presa culturala traieste europeneste nu la nivel general, ci prin citeva publicatii curajoase, printre care si Dilema, cea care s-a desprins de curind de institutul iliescian. Televiziunile nationale arata cum arata, stirile sint despre orice, in afara de ce e esential politic sau economic, radioul public are un sound pe care mi-l amintesc din copilarie etc., etc. [...]
Asta nu inseamna nici ca trebuie sa refuzam toti orice si sa stam mofluji in asteptarea unui presedinte mai constitutional, nici ca Ioan Grosan devine un erou national prin refuzul sau. Dar avem dreptul sa-l admiram. Asa cum il admiram fara rezerve, oricite decoratii ar accepta, pe scriitorul si publicistul Radu Cosasu pentru tot ce inseamna el in cultura romana contemporana si vedem in el un exemplu de libertate spirituala, talent, tinerete. Si ne bucuram si ne simtim onorati ca ne citeste pagina culturala, chiar si fara sa fie, speram doar ocazional, de acord cu noi“.

Intr-un bun interviu acordat Rodicai Palade in numarul din 8-12 aprilie al revistei 22 (TVR – un pacient in convalescenta), presedintele director general al SRTV, Valentin Nicolau, se refera la controversatul episod al eliminarii emisiunii lui Stelian Tanase, respingind acuzele de imixtiune a politicului: „L-am auzit invocind unii ministri si politicieni, care l-ar fi sunat. Dar e problema domnului Stelian Tanase daca a raspuns la solicitarile acestora. Nici eu si nici altcineva din televiziune nu i-am cerut vreodata sa aiba un anume invitat. I-am solicitat in scris d-lui Stelian Tanase un raspuns cu privire la presiunile la care a fost supus. Ne-a raspuns ca ele nu au venit din televiziune, ci din lumea politica.

De altfel, cind a aparut momentul Agathon, m-am simtit dator sa-l apar pe Stelian Tanase si sa apar si institutia. [...] Iar daca voiam sa opresc emisiunea, asa cum s-a spus, aveam la indemina o solutie: audientele nu erau la valoarea contractuala. Am considerat insa ca trebuie acordata o sansa acestei emisiuni si sa mergem pina la sfirsitul contractului, care insemna sfirsitul anului. [...] A venit sfirsitul de an si sfirsitul contractului. L-am invitat pe dl Stelian Tanase la negocieri pentru a prelungi contractul sau pentru a incheia un altul. Nu a vrut sa vina. In schimb, a trimis in scris ca nu discuta decit daca Televiziunea Romana ii garanteaza ca emisiunile programate inaintea talk-show-ului sau vor face o audienta dubla fata de audienta care i se cerea domniei-sale. In nici o televiziune nu se conditioneaza audienta unei emisiuni de audienta altei emisiuni vecine in grila. I-am explicat lucrul asta, nu l-a interesat si a plecat. Ce m-a uimit si la dinsul, si la altii, a fost faptul ca au incercat sa speculeze subiectul si, in cazul d-lui Stelian Tanase, sa-si creeze o aura de victima cind, in fapt, el insusi generase situatia. Dl Stelian Tanase a politizat un fapt de televiziune“.

In numarul din 20-26 aprilie al 22, Stelian Tanase publica un „drept la replica“ (Aici nu e vorba de logica), din care citam: „s-a cerut oficial interzicerea Masinii de tocat. [...] Faptul a fost sesizat de mai multe agentii de presa, de Departamentul de Stat in raportul asupra drepturilor omului, in interventia ambasadorului SUA la Bucuresti, de raportul privind Romania la UE. Aceste aspecte sint trecute sub tacere de cel intervievat. [...] Dl Valentin Nicolau afirma ca am impus conditii inacceptabile si ca am parasit apoi negocierile. Aici este vorba, pur si simplu, de o minciuna. Cind aveau loc aceste asa-zise negocieri, deja decorul se demonta, iar colaboratoarea mea principala fusese instiintata, cu doua saptamini inainte, ca i se prelungeste contractul. Am stat la Bucuresti pina in ziua de Craciun, asteptind zadarnic sa fiu invitat la discutii. In ajun de Anul Nou, TVR a expediat un fax prin care eram instiintat de decizia de a nu relua emisiunea“.


la colt

Presa de saptamina trecuta a comentat foarte critic o propunere hiper-centralista a presedintelui Uniunii Scriitorilor din Romania, Eugen Uricaru, emisa cu ocazia unei recente mese rotunde de la Institutul Cultural Roman. In Adevarul de simbata-duminica 24-25 aprilie, Cristina Modreanu publica un articol casant despre respectiva interventie, pe cit de aberanta, pe atit de ingrijoratoare: Efectul Ceausescu asupra intelectualilor, din care citam in extenso: „efectul asupra actualului presedinte al Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru, este acela ca nostalgicul din domnia-sa a reinceput sa viseze (daca va fi incetat vreodata) la «era» in care erau posibile tiraje imense la carti, se editau clasicii in traduceri de exceptie si televiziunea nu ne invada mintea si casele cu mizeria ei (n.n.: de parca propaganda desantata a regimului nu era o „mizerie...“).

Daca nu putem interzice aceste programe – cuvinte ca interzicere si disparitie chiar au fost folosite de vorbitor –, atunci ar trebui, zice dl Uricaru, sa infiintam un, tine-ti-va bine! – «Comitet de urgenta pentru salvarea culturii romane». Pentru ca acest popor a ajuns, citez: «o turma fara pastor». Evident, daca e sa alegem, atunci, un pastor luminat ca dl Uricaru, ar fi tocmai potrivit, macar in forma diluata de Comitet de urgenta, care sa fie – presupun – si platit, din banii «turmei», desigur, asa cum din bani publici sint finantate revistele asa-zis culturale, de sub umbrela din ce in ce mai gaurita a Uniunii Scriitorilor din Romania. Discutia, a carei tema era formulata destul de sec – Cultura si subcultura in mass-media – a reusit sa demonstreze un lucru esential: exista o adevarata prapastie intre generatii [...].

Cum sa dialoghezi cu un om convins ca videoclipurile ar trebui scoase din program fiindca adolescentii romani se imbraca indecent, luindu-si modele de acolo? Sau ca televiziunile ar trebui obligate sa sprijine cultura, o alta «idee geniala» care a trecut prin mintea multora. Sint oameni care traiesc in trecut pe deplin, in ei a supravietuit un mic dictator care isi cere dreptul de a impune ceva, cuiva, hranindu-se din senzatia ca binele lui e direct legat de raul altuia. [...] Oare e chiar atit de greu de acceptat ca traim intr-o alta lume, cu bune si rele, o lume in care e loc pentru toate, ai libertatea de a alege si posibilitatea de a demonstra ca esti mai bun decit altii prin ceea ce construiesti, nu darimind ceva linga tine? «Turma» de care vorbea actualul presedinte al US la adunarea cu pricina are, din fericire, instincte mai bune decit presupun inaltele frunti care se viseaza pastorii ei [...]. De altfel, dupa cum demonstrau datele aduse in aceeasi discutie de presedintele CNA, Ralu Filip, romanii se uita mai putin la Big Brother decit alte natii mai civilizate, iar emisiuni care mizeaza deliberat pe vulgaritate, gen Vacanta Mare, plus stirile violente, sint in cadere de rating. Asta, desi au trecut destul de putini ani de cind am inceput sa gustam din aceasta libertate care are pentru unii un gust de nesuportat.“