OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

CISTIGATOR: CRAII DE CURTEA-VECHE

Secolul XX a trecut, deci bilanturile secolului XX pot sa inceapa! Ni s-a parut firesc sa facem fara aminare un prim pas, gazetaresc dar si profesionist (in sensul profesionismului cultural). Asa am ajuns sa organizam ancheta din acest prim numar pe anul 2001 al Observatorului cultural. Am consacrat-o romanului pentru ca e – probabil – specia care se preteaza cel mai bine la evaluari de acest fel. Stabilirea unei ierarhii – de pilda – a poemelor sau a volumelor de versuri dintr-un secol e mai dificila. Romanele – ele – se citesc mai mult si se retin mai bine; specia e populara, ceea ce nu poate decit sa favorizeze o ancheta jurnalistica la tema; si – in acelasi timp – vocatia totalizatoare, proteismul simultan mimetic si supra-real, imagine a lumii si lume in sine, investesc polimorfismul romanesc cu o mare valoare de reprezentativitate umana, sociala, filozofica etc.

Roman sa fie, asadar! „Romanul romanesc al secolului XX“ – in dubla acceptie: ancheta noastra s-a ocupat de evolutia autohtona a genului de-a lungul ultimei sute de ani, dar a urmarit si plebiscitarea unui titlu anume, un singur titlu, care sa devina astfel reprezentantul de virf al categoriei, „romanul numarul 1“ al perioadei.
Cum am procedat? Ne-am decis sa facem din ancheta noastra o forma de larga consultare a profesionistilor lecturii, drept care n-am invitat decit critici si istorici literari. Ne-am adresat unui mare numar de autori, circa 150, de la nume venerabile, cu multe decenii de exercitiu in spate, si pina la echipa de tineri recenzenti care s-a afirmat de-a lungul anului 2000 in paginile Observatorului cultural (si nu numai). Ne-au raspuns 102 critici si istorici.

Intr-un timp foarte scurt, intr-o operatiune gazetareasca-fulger, n-am putut ajunge la toti cei pe care i-am fi dorit participanti la ancheta (unii sint plecati din tara, pe altii nu i-am gasit…). Multi colegi – iata – ne-au raspuns, unii din strainatate, unde le-am dat telefoane si le-am trimis mesaje, altii au avut reticente. In ce ne priveste, n-am avut prejudecati, invitind de la presedintele Academiei si pina la cei mai tineri comentatori de literatura. Dupa cum se poate vedea cu ochiul liber, „anchetatii“ sint nu doar de virste diferite, dar si de orientari diverse, uneori indeajuns de divergente. Ni s-a parut ca, pentru a capata relevanta, o asemenea consultare profesionala trebuie sa fie cit mai ampla. Am urmarit din start – nu ne-ascundem dupa deget – o miza mare: asa jurnalistic, improvizat, superficial, scrutinul pe care l-am organizat a vrut sa puna pe masa o imagine deopotriva a „romanului romanesc al secolului XX“ si a mentalitatilor culturale care modeleaza aceasta imagine in acest moment istoric, la inceputul secolului XXI.
Le-am cerut tuturor criticilor si istoricilor literari participanti la ancheta cite un „top“ personal de zece romane romanesti din „secolul trecut“, insotit sau nu de o motivatie sau de alte comentarii personale. Nu toti repondentii s-au conformat, ceea ce ne-a confruntat cu situatii neprevazute. Acolo unde am avut liste numerotate conform solicitarii, ne-a fost usor sa notam cu 10 puncte titlul de pe primul loc, cu 9 pe cel de pe 2 s.a.m.d. In rest, ne-am adaptat sistemul de notare, impartind cite 5,5 puncte fiecarui titlu din listele neierarhizate si, daca listele s-au lungit excesiv, n-am mai punctat deloc.

Nu e exagerat sa spunem ca raspunsurile primite ilustreaza starea actuala a gindirii critice si istorico-literare a momentului. Iar „topul“ rezultat, foarte interesant, suporta – fireste – comentarii multiple. Vom reveni – poate – in numerele viitoare. Sa observam acum doar faptul ca sint vizibile fenomene extrem de interesante de deplasare a optiunilor dinspre anumiti autori catre altii sau dinspre unele titluri catre altele. Cine ar fi spus ca Padurea spinzuratilor va tinde sa egaleze prestigiul lui Ion? Nu era chiar previzibil ca Marin Preda il va depasi pe Sadoveanu. Si chiar cistigatorul „topului“ e oarecum surprinzator, Craii de Curtea-Veche fiind mai degraba o scriere „marginala“, nicidecum un roman de larga popularitate. Va fi contat si faptul ca autorul Crailor… n-a mai scris si alte romane, ceea ce a facut ca voturile sa nu se „risipeasca“, asa cum s-a intimplat la Camil Petrescu (unde Patul lui Procust plus Ultima noapte… insumeaza mai mult decit Craii…), de asemeni la Rebreanu si la Sadoveanu. Intreaga lista de titluri care au punctat in „top“, plus cele mentionate in raspunsuri, merita toata atentia. In fond, daca vom fi reusit sa incitam la reflectie si sa stimulam retrospectia, comentariul, analizele, ancheta noastra si-a atins scopul. Speram sa le si ofere cititorilor nostri o lectura pasionanta…