OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Radio Romania. Revista programelor de Radio, Saptaminal editat de Societatea Romana de Radiodifuziune, a ajuns la numarul 208. Apare in 24 de pagini color. Revista contine programele saptaminale ale celor patru canale ale Radiodifuziunii nationale: Romania Actualitati, Cultural, Tineret si Muzical. Pe linga acestea, include pagini tip magazin, destul de eterogene dar, pe ansamblu, placute, cu informatii si comentarii despre emisiuni si spectacole, cu prezentari de evenimente culturale, informatii din domeniul filmului, teatrului, muzicii de toate genurile, divertismentului, dar si al artelor plastice, literaturii si chiar politicii, tratate jurnalistic, uneori cu un condei alert. Nu lipsesc informatiile-flash preluate de pe Internet, nici cele despre activitatea posturilor de radio din teritoriu.

de ici, de colo

Numarul 9/2000 al revistei Vatra contine un amplu grupaj tematic intitulat Popas in literatura maghiara contemporana. O initiativa care merita salutata, cu atit mai mult cu cit ea tinde sa se transforme intr-o „linie programatica“. Ideea s-a nascut in urma ecourilor stirnite – atit printre romani cit si printre maghiari – de numarul 8/1999 al revistei, dedicat literaturii maghiare din Romania, o literatura „necunoscuta (sau aproape) pentru publicul romanesc“. Drept urmare, redactia Vetrei a inclus in structura revistei o rubrica de traduceri din poezia maghiara din Romania, rubrica intitulata Gesta Hungarorum. Cu timpul, ea se va deschide si creatiei eseistice si epice. Extinderea spatiului de investigare catre literatura maghiara contemporana din Ungaria a avut loc prin Centrul Cultural Roman din Budapesta, care a „intermediat“ intre Vatra si revista Tiszataj din Szeged. Aflam, astfel, ca acest numar nu este o aparitie „sporadica“, ca el va fi urmat, in fiecare an, „la schimb“, de un numar similar despre literatura romana al revistei Tiszataj. Anul viitor, Vatra va consacra un numar special avangardei maghiare. Din sumarul paginilor de „vase comunicante“ retinem in primul rind dialogul cu Pomogáts Bela, presedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria („In Ungaria nu au existat niciodata atitea reviste culturale ca acum“), despre „dialogul“ institutional dintre literatura maghiara si cea romana. De asemenea, un text al aceluiasi, cu titlul Idee transilvana – literatura transilvana despre literatura maghiara din Ardeal, traditii, fundamente si ideal comunitar. Urmeaza un consistent grupaj de poezie maghiara (cu texte de Orcsik Roland, Bordás Sándor, László Noémi, Vörös Istvan, Fekete Vince, Beszédes Istvan, Jász Attila, Szálinger Balazs, Czonka Zoltan, Loventei Lazar Laszlo, Terey Janos) si unul de proza maghiara contemporana (de Darvasi Laszlo, Balogh Tamás, Kolozsi Laszlo, Szatmári Istvan, Mirnicz Gyula, Orban János Dénes, Kontra Ferenk, Hász Robert, Grecso Kristián, Szanto T. Gabor, Gángoly Attila). Din sumarul acestui numar al Vetrei mai retinem grupajul dedicat cartii de memorialistica a lui Virgil Ierunca, Trecut-au anii (semneaza Cornel Moraru si Iulian Boldea), un poem al lui Alexandru Vona (Burg), in memoriam Mircea Zaciu si, pe post de editorial, Omagiu lui Laurentiu Ulici, un articol de Pavel Chihaia.

Revista craioveana de cultura Mozaicul a ajuns la numarul 25, ocazie cu care face, in pagina 2, un „bilant“ al ecourilor de presa. Ii uram si noi, pe aceasta cale, la mai mare. Cu aceasta, trecem la spicuiri din sumar. Mai intii, partea a II-a a articolului-editorial al lui Adrian Marino, Precizari despre „Al treilea discurs“. Apoi, densa dezbatere din cadrul celei de-a treia editii a Colocviilor Mozaicul despre „Autoritatea valorii, valoarea autoritatii“, cu participarea lui Constantin M. Popa, Stelian Ursu, Nicolae Panea, Sergiu Ioanicescu, Ion Militaru, Gabriel Cosoveanu, Alexandru Firescu, Aurelian Zisu, Catalin Davidescu, Cornel M. Ungureanu, Mircea Moisa, Ion Militaru, Ion Buzera s.a. E de citit si percutantul eseu analitic al lui Ion Buzera, Schita despre cum e posibil ceva nou in istoria literara. Ce sa mai spunem de analiza lui Nicolae Panea despre... Codul alimentar ca instrument al manipularii politice in naratiunile germane despre Vlad Tepes!

Si, apropo de reviste culturale craiovene, semnalam aparitia numarului 12 al periodicului Ramuri (nr. 12/2000). Spre deosebire de mult mai tinara Mozaicul, Ramuri implineste o virsta venerabila: 95 de ani. In cadrul grupajului „decembrie 1905 – decembrie 2000“ semneaza articole aniversare Adrian Marino, Marta Petreu, Traian Stef, Dan Cristea, Cassian Maria Spiridon, Mihai Sora, Constantin Novac. Un alt grupaj este dedicat intrebarii cu care Ramuri ne-a obisnuit in cursul anului trecut: „Ce scriitori sau ce carti din literatura acestui secol v-au marcat?“ Grupajul este prefatat prin raspunsul de pe prima coperta al lui Livius Ciocarlie: „Nu cred ca exista in acest domeniu un numitor comun al intregii vieti. La doisprezece ani, m-a marcat Karl May, nu Thomas Mann. La cincisprezece, Somerset Maugham, nu Proust. Si totusi, daca incerc sa fac un bilant, desigur subiectiv, adica din perspectiva virstei de acum, pe acestia, pe Thomas Mann si Proust i-as numi. Li se adauga, pentru ultimii douazeci de ani, Cioran, iar dintre poeti, Trakl, Bacovia, Michaux. Toti au o trasatura comuna, sint scriitori despre negativitate, despre infernul vietii vazut din interior. [...] Acestia ar putea sa fie, desi, daca recitesc lista, alti scriitori cum ar fi Gombrowicz sau Hrabal imi vin in minte.“ Pe linga Livius Ciocarlie, mai raspund Adrian Popescu, Horia Dulvac, Ioan Lascu, Bucur Demetrian, Gabriel Cosoveanu. Ultimul publica, in pagina 12, la rubrica Sud-Est“, in cadrul unui grupaj dedicat lui Eugène Ionesco, un interesant eseu despre autorul Cintaretei chele (Ionesco sau cum sa te debarasezi), material din care nu ne putem abtine sa nu citam un fragment: „Ionescu, schimbindu-si numele si cristalizindu-si formele razboiului cu toata lumea, va persevera si el in ilustrarea si apararea imaginarului, neprevazutului, a formelor patafizice, unde seriozitatea, gravitatea devin ipostaze ale umorului, dar la alta scara. Pentru depistarea careia criticii n-au ochelarii adecvati. Lui Bonnefoy ii raspunde, absolut (asumat) eliadesc, ca viitorul nu se poate desparti de sincretismul stravechi al artelor, sau de ceea ce preferam sa numim azi interactivitate. Nimic nepredictibil – exemplele sint luate din societatea prezenta, prima in marea epoca postmodernista a dialogurilor inter- si transdisciplinare: America. Pentru Ionesco, teatrul american, prin Bob Wilson in speta, mizeaza, oportun, pe participarea spectatorilor la facerea piesei. [...] Ca mostre ale eliberarii, ale intrarii in «cosmitudine», dramaturgul aminteste pe Stanley Kubrik, cu Odiseea spatiala 2001 si pe Bob Wilson cu piesa Einstein pe plaja.

din presa cotidiana

La rubrica de „Revista presei culturale“ din Cotidianul de luni, 8 ianuarie 2001, Ioan Buduca prezinta pe larg, cu comentariile de rigoare, un interviu acordat de catre Sorin Antohi revistei 22 (Romania dupa 11 ani – o radiografie, nr. 1/2001) care critica in termeni extrem de duri, din interior, bilantul social al Grupului pentru Dialog Social. Articolul lui Ioan Buduca se intituleaza Dizidentii GDS-ului si taxeaza la rindul sau foarte dur GDS-ul. Pornind de la criticile lui Sorin Antohi, ultimul pe o lista a criticilor demisionari sau nu din acest organism (dar „probabil nu cei de pe urma“), autorul face o trecere in revista a „disidentilor“, cu o mentiune speciala pentru Gabriel Andreescu. Dupa ce precizeaza ca „nici unul dintre acesti dizidenti nu a rostit un diagnostic mai sever si mai exact decit o face acum (din interior oare?) Sorin Antohi“ si dupa ce citeaza abundent grelele sentinte ale acestuia, Ioan Buduca observa: „GDS devine, in acest fel, un esantion care vorbeste, acum, despre inertiile enorme ale mentalitatilor noastre. 11 ani ca sa-ti dai seama ca te afli la locul nepotrivit intr-un moment nepotrivit! Ion Iliescu a avut (mai are?) aceeasi problema. Atita doar ca el nu poate fi luat ca esantion. Un bilant si mai sever decit face Sorin Antohi ar trebui sa raspunda unei intrebari si mai grave: oare cit din persistenta faliei care a dus cindva la mineriade si la alte timpenii iliesciene se va fi datorat prestigiului simbolic enorm (dar fals) al acestui Grup care juca, fara sa constientizeze, rolul de Partid Unic al Absolutismului Moral?“ Trebuie precizat ca, printre reprosurile aduse de Sorin Antohi GDS-ului se numara maniheismul moral anacronic, lipsa simtului realitatii noastre sociale: „Mai succint spus, in anul 1990 majoritatea intelectualilor proocidentali s-au raportat la ccea ce au vrut ei sa faca si nu au facut, judecind restul lumii pe baza unor imperative categorice si prelungind anacronic intr-o societate libera o etica disidenta, maximalista, mai potrivita dilemelor secrete ale celor ce traiesc in tiranii“. Membrii GDS „n-au avut raspunsuri pentru intrebarile presante si terestre pe care le ridica existenta cotidiana, viitorul, saracia“. Acestea fiind zise, ne intrebam, la rindul nostru daca, in urma acestui interviu, vor urma noi excomunicari sau...


In revista timisoreana Focus Vest, talentatul prozator Mircea Pora detine o rubrica incitanta de Opinii unde, cu verva, ironie si umor ataca tot felul de probleme delicate ale cotidianului patriei noastre in vesnica tranzitie. Adevarata terapie de soc impotriva vaicarelilor sumbre ale atitor catastrofisti periculos de „amnezici“ care, in ciuda evidentei ca realitatea ii infirma la tot pasul, nu inceteaza a se plinge de faptul ca, ma-ntelegi, „inainte era mai bine“. Opiniile „rupte din viata“ ale lui Mircea Pora, fie ca se refera la propriile „impresii de alegator“, la „vorbele pornografice“ din exprimarea obisnuita a romanului, la scandalul diplomelor false sau la bacalaureat, impresioneaza printr-un bun-simt tonic, printr-o stiinta inefabila de a pune punctul pe i fara fasoane si de a aduce cititorii cu picioarele pe pamint in modul cel mai natural cu putinta, dar fara menajamente. Apropo de terapia „catastrofismelor nationale“, endemice: articolul din 10 noiembrie, intitulat Poate nu chiar atit de saraci, ne-a placut atit de mult incit ne-am gindit ca n-ar fi rau sa citam in extenso din el. Nu de alta, dar e bine sa citeasca si sa bage la cap cit mai multa lume, mai ales ca vaicarelile multor compatrioti nu provin numai din ignoranta, naivitate sau dintr-o slaba perceptie a realitatii ci, dimpotriva, dintr-o ipocrizie interesata, cinica si imorala, de invirtiti: „Una din vaicarelile romanesti actuale auzite peste tot – radio, televiziune, strada, tren, autobus – este cea legata de saracie... De ce sta cutare scoala intr-o rina, cu jumatate din tiglele acoperisului zburate?... Pai, nu sint bani de reparatii, au crescut costurile, a urcat dolarul, fir-ar sa fie... Saracie, zici, dar cind vezi, in secundele urmatoare (sintem la televizor) fie mutra de vulpoi a primarului, fie cea de escroc sadea a directorului institutiei, pe linga cuvintul saracie mai poate fi rostit si cel de... hotie“. Si inca: „Sa fim noi chiar atit de saraci?.... Te uiti prin orase si vezi ca de la o zi la alta numarul masinilor creste. O fi mergind aceasta cu apa minerala sau cu apa de la robinet?... Nici vorba, majoritatea pentru a prinde 140 pe ora au nevoie de benzina. E scumpa benzina?... E scumpa, dar pompele functioneaza neintrerupt, semn ca sint destui aceia care-si pot permite si in conditii de scumpete sa cumpere zeci de litri de carburanti pentru bolizii lor. Se apropie revelionul, marele revelion de sfirsit de secol si mileniu. Deja de pe acum, indiferent de tarifele de ordinul milioanelor de lei, locurile din cele mai scumpe statiuni sint ocupate. [...] Vorbindu-se exagerat de saracie, am fost obligat, intr-un anume fel, sa ma uit si in jur. Colegele mele profesoare nu vin in cizme de guma la scoala, si nici in ciorapi patenti. Elevele sint realmente luxoase. Prin piete, prin pravalii e fojgaiala. Sint tot mai multi cuconi si cucoane care plimba ciini. Se refac interioare de casa cu materiale de ultima ora, prin tara sint nenumarate vile. Nu spune nimeni ca multi dintre noi nu o duc realmente greu. Nu spune nimeni ca nu e mai multa mizerie decit ar fi normal sa fie. Dar nici nu se poate spune ca saracia e generalizata pentru simplul motiv ca este... Si pe directia saraciei, pentru ca tot vorbim de ea, multe s-ar remedia daca in societatea noastra n-ar sta tantosa, cu coroana pe cap, asemenea unei regine, hotia...“.