OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

TVR si Radiodifuziunea Romana sint numite posturi publice, dar sint tratate ca posturi de stat. In democratia romaneasca, daca s-a schimbat guvernul, trebuie neaparat sa se schimbe si conducerea celor doua institutii de presa mentionate. De parca ele nu ar fi institutii de presa, ci ministere care pun in aplicare programul de guvernare al partidului sau partidelor care se intimpla sa fie la putere; de parca ele nu ar functiona sub protectia libertatii presei, care-i un principiu constitutional indispensabil oricarei ordini democratice, ci oficine de propaganda de partid.

Iata, nu au trecut decit citeva luni de la preluarea puterii de catre PDSR, iar parlamentarii sai sint nerabdatori sa preia controlul celor doua institutii de presa cu vaste auditorii. Ei vor s-o faca, au si inceput procesul in comisiile parlamentare, printr-un siretlic procedural: respingind rapoartele de activitate ale TVR si Radiodifuziunii ar rezulta demiterea consiliilor lor de administratie, cu citiva ani inainte de expirarea mandatelor pentru care au fost alese. S-ar zice ca PDSR, ajutat indeaproape de PRM, nu are rabdare, nu poate astepta pina ce consiliile de administratie isi vor incheia mandatele in mod normal, controlul partidului de guvernamint trebuind stabilit imediat.

Promotorii acestei actiuni par sa ignore faptul ca ar crea un precedent grav intr-o zona de extrema sensibilitate si vizibilitate, procedind la un gen de schimbare pe care trecuta putere nu a facut-o si viitoare puteri nu ar trebui s-o faca. Guvernantii din cei patru ani anteriori au lasat in functie consiliile de administratie alese de Parlamentul controlat de PDSR, asteptind cu rabdare o lunga perioada de timp pentru a efectua schimbarea la termen. In definitiv, e chiar o idee foarte buna si benefica din punctul de vedere al libertatii presei ca schimbarea acestor consilii sa nu coincida cu schimbarea puterii.
De fapt, cu greu ar putea fi gasite motive serioase in activitatea jurnalistica a celor doua institutii pentru schimbarea preconizata de comisiile de cultura ale Parlamentului. Radiodifuziunea Romana si-a conceput si continua sa-si conceapa emisiunile cu o atentie extrema la respectarea unei echidistante intre fortele politice, care ar putea parea unui observator occidental chiar exagerata. TVR practica un jurnalism mai putin restrictiv, adaugind stirii nude si analize, interpretari, comentarii provenite dintr-o arie larga de surse.

Oricum, chiar daca emisiunile celor doua institutii ar fi fost deficitare in continutul lor, politicienii sint ultimii care sa fie in stare sa emita judecati obiective in aceasta privinta. Caci, cum ar putea protagonistii meciului sa fie si arbitrii lui? Dezbaterile din comisiile de cultura asupra rapoartelor respective au evidentiat, intr-adevar, o avalansa de subiectivitati flagrante si, nu de putine ori, penibile. In orice ambalaj ar fi vinduta publicului, o decizie de demitere timpurie a celor doua consilii de administratie nu ar putea avea decit o singura menire, aceea de a impune controlul actualei puteri asupra posturilor publice de radio si televiziune.
Statutul si caracterul fostelor televiziuni si posturi de radio de stat ridica probleme si in alte tari est- si central-europene, acolo unde inca nu s-au creat acele bariere de netrecut intre guvernanti si activitatile jurnalistice propriu-zise, necesare pentru a pastra nealterate etica profesionala a ziaristilor, acuratetea si obiectivitatea informatiei. Nu de mult, televiziunea publica (fosta de stat) din Cehia a trecut printr-o criza severa axata pe un amestec real sau imaginar al politicului. In apararea libertatii presei s-au ridicat atunci organizatiile civice, criza prilejuind un miting de protest la Praga, cu participarea unei multimi de aproape 100000 de oameni, un eveniment asemanat de multi, cel putin prin proportiile lui, revolutiei de catifea din 1989. Desi criza de la televiziunea ceha a fost mai complexa decit criza potentiala de la TVR si Radiodifuziunea Romana, ea a produs o schimbare nu de consilii de administratie, ci una a modului de alegere a lor. Potrivit unei noi legi, conducerea televiziunii cehe ar urma sa fie desemnata nu de politicieni si nu de Parlament, ci de miscari civice, organizatii culturale si grupari religioase, dupa modelul german.

Depolitizarea posturilor publice de radio si televiziune din Romania este o chestiune care merita examinata si discutata. Ea nu va fi obtinuta in nici un caz prin inlocuirea actualelor consilii de administratie cu altele, docile actualei puteri si clientelei ei politice. In fapt, aceasta ar fi o politizare silnica, ce-ar pune sub semnul intrebarii insasi libertatea presei si ar fi un afront fata de jurnalistii profesionisti care lucreaza in cele doua institutii. In efortul de apropiere de democratiile apusene, cercurile conducatoare din Romania ar trebui sa asimileze si ideea ca posturile publice de radio si televiziune nu exista pentru a-i sluji pe politicienii care se intimpla sa fie la putere, ci pentru a oferi cetatenilor interesati emisiuni alternative, eliberate de nevoia de a se plia unor interese comerciale sau de alta natura. Obtinindu-si finantarea din surse dezinteresate, fie ele abonamentele ascultatorilor sau donatii voluntare ale unor fundatii, aceste posturi ar trebui lasate sa-si cucereasca acea independenta care le-ar permite sa nu urmareasca decit un singur tel: servirea interesului public printr-o informatie impartiala, ampla, corecta si prin acoperirea unui arc generos de opinii si interpretari.

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)