OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vestea e – intr-adevar – surprinzatoare: duminica 29 octombrie, vesnic tinarul Radu COSASU a implinit nici mai mult, nici mai putin decit… 70 de ani! Vivacele Radu Cosasu, aflat mereu in priza actualitatii, la curent cu ultimele noutati din cultura, politica sau sport, devorator de gazete si el insusi gazetar frenetic a implinit 70 de ani! Super-activul Radu Cosasu, mereu prezent in pagina de ziar sau de revista cu macar un articol pe saptamina, in unele perioade cu doua, trei sau cine-mai-stie cite, energicul, febrilul, vesnic-curiosul si vesnic-entuziastul Radu Cosasu – 70 de ani! Tocmai el, combinatie „adolescentina“ de impetuozitate si sfiala, de profunzime si frivolitate, de ton atoatestiutor si de candoare, de gust „elitar“ si de voluptate a kitsch-ului, de seriozitate si ironie – septuagenar! Pare imposibil – si totusi s-a-ntimplat aievea, la anul 2000, duminica 29 octombrie…
Si-a inceput cariera in zorii proletcultismului: avea 19 ani cind, student fiind, la scurt timp dupa instalarea comunismului in Romania, a devenit redactor la ziarul oficial-junior al regimului, Scinteia tineretului. La 22-23 de ani era elev la ciudata „Scoala de literatura“ in care politrucii momentului au incercat sa formeze scriitori „revolutionari“. Cartile sale de pina in 1965 par sa indreptateasca atari sperante, desi nici in acea prima tinerete freneticul gazetar, care nu poate fi suta la suta obedient, mai calca si pe-alaturi, mai e si penalizat, concediat, mustrat, iar scriitura sa iese adeseori din standardul impersonal al epocii, ilustrind la virf – cit virf se putea! – perversul melanj de angajament comunist si de talent literar descoperit in acei ani si de alti autori cu nume mai tirziu rezonante in spatiul culturii romane post-proletcultiste…

Dupa care inca-tinarul Radu Cosasu devine un foarte bun si apoi un extraordinar scriitor. Sistematizind o bibliografie bogata, se poate vorbi despre doua serii mari de carti ale sale. In cea dintii isi valorifica productia jurnalistica, dezvaluindu-i – pentru cine n-o sesizase deja! – dimensiunea literara, uneori surprinzator de poetica. Vezi Maimutele personale (1968), Un august pe un bloc de gheata (1971), Viata in filmele de cinema (tot 1971), Alti doi ani pe un bloc de gheata (1974), Cinci ani cu Belphegor (1975), Povesti pentru a-mi imblinzi iubita (1978), O vietuire cu Stan si Bran (1981), Sonatine (1987), Matusile din Tel Aviv (1997), O supravietuire cu Oscar (1997), Insisificarea, la noi, pe Boteanu (1999). Cealalta serie de volume, desfasurata sub genericul Supravietuiri, constituie una dintre marile opere ale literaturii romane a ultimelor trei decenii: Supravietuiri (1973), Supavietuiri, II (1977), Meseria de nuvelist (Supravietuiri, III) (1980), Fictionarii (Supravietuiri, IV), (1983), Logica (Supravietuiri, V) (1985), Cap limpede (Supravietuiri, VI) (1989). Montaj de secvente cu statut prozastic variabil si cu tipuri diferite de discurs, Supravietuirile compun un amplu „roman nuvelistic“ (dar nu numai: Logica – de pilda – are o compozitie speciala, alternind articole de tinerete cu comentarii si „istorii“ legate de acea perioada a compromisurilor, intr-una dintre putinele autoanalize ale „colaborationismului“ intelectual romanesc). Nota generala e confesiva, ochiul de prozator aduna in pagina un mozaic aiuritor de obiecte si personaje, „colate“ dupa o reteta proprie, iar scriitura jongleaza intre registre, cu savuroase ingrediene „tip Cosasu“: puzderie de citate si aluzii culturale, jocuri de cuvinte si alte probe de iscutime-brici a inteligentei, ironie melancolica, duiosie relativizata cu o clipa inainte de a cadea in paseism. Pentru ca, pina la urma, din pietrele mici ale mozaicului sa se compuna panorama tulburatoare a unei intregi epoci. Neterminata, fireste, caci junele septuagenar va fi avind inainte – ceea ce-i si dorim! – cale lunga sa-i ajunga!…