Rădvan, Tara, Harem 6 – Ultima tentaţie - Numarul 427 - Iunie - 2008 - Arhiva

Rădvan, Tara, Harem 6 – Ultima tentaţie

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Pînă pe 21 mai 2008, publicul bucureştean poate lua cunoştinţă „pe viu“ de expoziţia Ultima tentaţie de la Anaid Gallery, care îi reuneşte pe Alexandru Rădvan, Harem 6 (Flavia Marele şi Ildikó Mureşan) şi Sorin Tara. Cea mai recentă tentaţie a acestora – ultima pînă acum, sperăm că nu şi cea din urmă – conturează viziunea unei umanităţi sfîrtecate, în care individul este iremediabil singur.

Din discursul curatorial al Dianei Dochia reţinem ideea preluată de la Blaise Pascal: „Este o mare diferenţă între a tenta şi a induce în eroare. ş…ţ Tentaţia reprezintă ocaziile ce nu implică nici o realizare certă. ş…ţ Inducerea în eroare înseamnă a-l îndemna pe om să conceapă şi să urmeze o cale greşită“. Dacă Binele este excepţia şi Răul, amplificat de ignoranţă, reprezintă regula comportamentului uman, atunci tentaţiile, martiriile, supliciile ar fi drumul spre lumină, ce transgresează întunericul. Expoziţia propusă pune în discuţie istoria şi societatea în care trăim, ce am fost, ce sîntem şi ce putem deveni.

Ultima tentaţie este cea de a doua expoziţie din cadrul proiectului „Antagonism cerebral“, susţinut de Anaid.

„Limita suportabilului“

Cu această ocazie, Alexandru Rădvan ilustrează în ciclul Studii pentru Omagiu lui Iuda ultima posibilă tentaţie a apostolului trădător Iuda. Măcinat între trădare şi culpabilitatea actului său, Iuda îşi încheie rolul pe pămînt prin sabotarea creaţiei divine – sinucidere. Conştientizarea trădării, presiunea psihică, momentul în care tentaţia devine faptă şi întrebarea oarecum constantă din fundal (dacă nu cumva Iuda este cel care îndeplineşte voinţa divină?) sînt cîteva coordonte ale lui Alexandru Rădvan, spune Diana Dochia. Totul e la vedere, compasiunea şi abjecţia, sofisticată şi simplă, profundă şi directă, împingînd drama pînă la limita suportabilului.

Expoziţii anterioare semnate de Alexandru Rădvan tratează aceeaşi familie de teme. Dintre acestea se disting Taurobolii (2005) – Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti, Bucureşti, Sol Victus (2006) – Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, Memoriile lui Constantin (2007) – Curtea Veche, Bucureşti.

Lucrări ale lui Rădvan pot fi întîlnite în colecţia Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti şi în colecţii particulare din Austria, Belgia, Grecia, Italia, Israel, România şi SUA. Dintre premiile obţinute de artist amintim „Opera Prima“ în cadrul Premiilor Prometheus 2007 şi Premiul Fundaţiei „Alexandru Tzipoia“ pentru cea mai bună expoziţie a anului 2001. În 1999, Rădvan a beneficiat de Bursa Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, iar în 2007 şi 2008, de Bursa Theodor Aman, acordată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Centrul Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate.

„Naivităţi trucate“

Cele două membre ale Harem-ului 6, Ildikó şi Flavia, caută adevărul dincolo de convenţii în seria de fotografii Cirkus. Societatea contemporană devine o scenă a tentaţiilor, a unor „naivităţi truncate“, reprezentînd dihotonomia dintre corporalitate şi trăire sufletească. O lume de bîlci cu oameni ciudaţi, a freak show, în care anormalul se transformă în banal. Un laborator pe cale să explodeze, în care noi sîntem cobaii.

Ildikó Mureşan a avut pînă în prezent expoziţii personale în Olanda, la Doetinchem, în 1997, şi la Hengelo, în 1996. În România a mai avut expoziţii personale la Ocna-Mureş şi Cluj-Napoca. Între 1996 şi 2004 a fost o prezenţă constantă în taberele de creaţie de la Szeged, Ungaria, Aiud, Sfîntu Gheorghe, Săcuieni.

Flavia Marele a avut expoziţii personale în 2000 la Galeria UAP şi în 2001 la Art Café din Sibiu. A participat la Workshopuri & Video Gathering-uri în Cluj-Napoca (scurtmetraj: Femeile şi munca; Terra Incognita 3 – multimedia), la Festivalul de Film de la Szolnok şi Varşovia.

„Altarul sufocării“

Altarul lui Tara descrie stări, conflicte, dezorientare, confuzie, panică, angoasă, sufocare, frică, vertij. Apropierea adesea maladivă faţă de subiectele abordate creează un scurtcircuit în cadrul unui realism alienant plin de obsesii şi contradicţii. Delirul, căutarea perpetuă, revolta conturează o rivalitate intelectuală continuă văzută ca o forţă ce atrage şi macină în acelaşi timp.

Tara este cîştigătorul marelui premiu DWS pentru promovarea picturii tinerei generaţii transilvănene, acordat de Clubul Oamenilor de Afaceri Germani din Ardeal, ediţia 2004. Are lucrări selecţionate pentru participarea la competiţia „Henkel CEE Art.Award“, Viena, Austria, 2005. Dintre expoziţiile sale personale reţinem: Monstrum humanum rarrisimum, Galeria Art-Café, Sibiu, grafică (1997); Stalingrad, Forumul Democrat German, Sibiu, grafică (1998); Inutilité to be Romanian, Sigi Kultur Café, Sibiu, grafică (2006); Tara Back to Iassy, Ateneul Tătăraşi, Iaşi, grafică (2007); NORMAL.TARA. portrete ale unor oameni obişnuiţi, Galeria Atrium, Sibiu, grafică (2008).

Proiectul curatorial „Antagonism cerebral“ urmăreşte să pună în discuţie rolul pe care îl au arta contemporană şi artistul în societatea actuală. Raporturile cu mediul în care trăim, cu lumea înconjurătoare, ar trebui să se regăsească şi în relaţia artist-receptor. Designul de expunere a fost realizat de arhitectul Attila Kim în cadrul programului „Anaid Art+ Architecture Project“, iniţiat de Anaid Art Gallery şi Studio Kim Bucşa Diaconu.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rădvan, Tara, Harem 6 – Ultima tentaţie

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii