OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

România și românii abia și-au revenit după Crăciun și Revelion, vacanțe și fel de fel de zile libere, ce se transformă într-o lună de viguroasă odihnă și distracție. Între 15 decembrie și 15 ianuarie – așa am aflat că, oficial și mai nou avem și „Ziua culturii“, de ziua de naștere a lui Mihai Eminescu –, nu mai poți întreprinde nimic. Căci oamenii și instituțiile se mișcă cu încetinitorul. Precum angajații de stat la început de săptămînă. Bun. Pe acest fundal de mahmureală, s-a petrecut ceva neașteptat. Un subsecretar de stat, cunoscutul dr. Raed Arafat, a făcut cîteva afirmații într-o emisiune TV, în care își expunea puncte de vedere proprii și avansa cîteva nedumeriri ce nu erau pe linia noii Legi a sănătății, puse în discuție publică. Cică. Să trecem.

 

Hodoronc-tronc, intervine în emisiunea cu pricina și șeful Statului. Foarte iritat și nervos, îi trage un perdaf doctorului Arafat. Șeful e nervos și critic, subsecretarul de stat, cuminte și spășit, luat la refec precum un elev prins la fumat în WC-ul școlii de către doamna dirigintă. Arafat, politicos din fire, și crescut într-o familie de orientali în care cel mai tînăr nu-l contrazice pe cel mai în vîrstă, tace și dă din cap. Doar. Așa a respins toate incriminările și acuzele aduse. Iar apoi, cumva la sugestia președintelui – nu-ți convine, poți să te retragi din funcție –, foarte simplu și-a dat demisia din postul în care fusese numit de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu. Dr. Arafat a continuat să-și expună punctul de vedere și rezervele sale privind noua Lege a sănătății, dar deja lucrurile au luat un alt curs.

O manifestație  de susținere a medicului român („Raed Arafat, român adevărat“) – suportînd mojiciile românului verde Gigi Becali – în orașul în care acesta și-a făcut un nume și un renume (Tîrgu Mureș) a dus la activarea multor nemulțumiri și resentimente. Care stăteau pitite în subconștientul românilor, adaptați la a trăi cu ciocul mic, la a înghiți orice și la a se descurca oricum. Cîteva mulțimi de oameni au început să demonstreze și să protesteze în diferite orașe din țară. Sigur că majoritatea tăcută și temătoare se uită la televizor. Dar ceva începe să iasă din ordinea normalului, din moment ce se lasă cu răniți, incendii, violențe stradale, pagube materiale și arestări. Tulburările sînt în curs. Protestele iau amploare, oficialităție se mișcă încet, Parlamentul este în vacanță. Iar președintele tace, ocupat fiind cu selecția unor posibili consilieri prezidențiali. Nu abordăm acest subiect, dar rămîn cîteva nedumeriri și aici. Legat de cine și cum ajunge consilierul șefului Statului. Oricare ar fi el. Nu există proceduri, doar antecedente. Amînăm acest subiect, important am zice, pentru că instituția consilerilor, la toate niveurile, nu funcționează. Una e să-l ai consilier prezidențial pe Henry Kissinger sau pe John Sununu, și altceva e cînd apropiații tăi sfetnici sînt Funeriu (?) sau Fota (??) sau Vlădescu (???). Consilieratul la noi e considerat un fel de servitute – obediență/slugăreală/lingușeală – și nu o reală colaborare.

Acum însă ce constatăm? Protestele stradale – spontane sau aranjate, doar bunul Dumnezu și SRI ar putea ști – capătă amploare. Pe lîngă cei aflați deja în stradă se asociază și organizații studențești și, important, partide politice ale opoziției. Nu știm cum vor evolua lucrurile. Demisii la înalt nivel? Puțin probabil. Alegeri anticipate? Doar strada dorește acest lucru, nici gînd dinspre guvernanți. Reevaluarea calendarului alegerilor și ținerea lor la termenele inițiale? Posibil, deși varianta nu este agreată de actuala putere, care le-a comasat, nu chiar inocent. Cîteva schimbări la nivel de miniștri? Poate că acest lucru se va întîmpla. Și atît. Președintele Traian Băsescu știe să joace tare și nu-i place să fie contrat. Sau să facă oarece concesii. Veșnic nemulțumit de colaboratori sau de adversari, de întregul popor la urma urmelor, acesta va merge mereu pe mîna serviciilor, arborînd steagul de luptă împotriva corupției. Care este un mijloc și un pretext extrem de eficace de a pune pe oricine cu burta pe labe. Au devenit mulți adversari niște mielușei tractați la locomotiva Cotrocenilor. Să nu ne facem iluzii, nimic nu se pierde pe lumea asta. Doar demnitatea la care ține Raed Arafat e singura fragilizată. În rest, sinecuriști care să tragă la carul Puterii se vor găsi pretutindeni. Revenind la Raed Arafat să nu uităm de etichetele injurioase puse de Traian Băsescu unui om care trăiește printre noi și care chiar a făcut o treabă bună cu SMURD.

 

Pe lîngă hîrjoneala dintre jandarmi și diverși huligani cu experiențe anterioare, purtătorul de cuvînt al PDL, Sever Voinescu, declară că au fost numite persoanele abilitate să conducă un constructiv dialog cu poporul român. Cel care se va ocupa de structurile civice - sună ca dracu, vorba dlui Petre Roman –  este Teodor Baconschi, ministrul de Externe al României. Dialogul cu sindicatele va fi condus de  Ioan Oltean, vice al partidului de guvernămînt, iar cel cu forțele politice (care?) va fi purtat de însuși Emil Boc, președinte al PDL și prim-ministru in charge. Tare de tot, toată lumea intră in discuții și dezbateri despre viitorul românilor și al României.

 

De fapt, ce au românii ăștia, de s-au hotărît să iasă în stradă în ianuarie, în plină iarnă? Mallurile sînt pline, piețele la fel, cetățenii se înghesuie să-și plătească taxele, iar funcționarii publici nu mai prididesc de treburi. Automobilele zburdă în toate părțile, de unde atîta criză și nemulțumire cînd hotelurile și stațiunile montane gem de turiști care vor să facă schi, un grătar, sau să se da cu sania în aerul reavăn al peisajelor carpatine. Avem pîrtii de schii de 25 de milioane de euro, centre nautice – mai nou, la Slatina! – de alte multe milioane de euro, patinoare și săli de sport peste tot. Măi să fie, cînd știm bine că sînt școli fără WC-uri și canalizarea lipsește din zeci de mii de locuințe. O fi stîngism – de care a fost acuzat Raed Arafat – un astfel de demers, să ne mai îngrijim și de sănătate, de spitale sau de școli?

După ani buni de letargie, după o sumedemie de tăieri de salarii, românul nemulțumit vine să strige Jos Băsescu! După ce, multă vreme, doar ne-am uitat la televizor și am înghițit tot ce spunea președintele, a venit timpul protestelor. Multă vreme, guvernul și țara erau conduse de la televizor, unde Traian Băsescu stătea, avea-n-avea treabă, în fruntea bucatelor. Un prost obicei – un fals dialog – a generat situația de astăzi. Care poate degenera în ceva și mai grav. Asta pe fondul unei bizare realități, în care fiecare minister, primărie, jandarmerie sau chiar pușcărie (e adevărat, se poate verifica) au cîte un purtător de cuvînt. Plătit să poarte cuvinte, tocmai ca șefii lor să nu se dea în strambă. Punerea la colț a unui subsecretar de stat a transformat România „privitului la televizor“ în România protestelor de stradă.

 

Ce se va întîmpla mai departe? Va dialoga – real – Puterea cu societatea? Deocamdată, primele semne sînt de trenare, de amînare. Puterea așteaptă epuizarea protestelor ca să o ia de capăt. La fel. 

 

 

Foto: Silvia Dumitrache – Observator cultural