Incetarea din viata la 31 ianuarie a.c. a profesorului academician spaniol Rafael Lapesa inseamna pentru Institutul Cervantes, cit si pentru toti cunoscatorii filologiei romanice, in general, si hispanice, in particular, o mare pierdere.
Discipol al maestrului Menéndez Pidal, dar si a lui Américo Castro, Rafael Lapesa si-a construit viata cu pasiune in jurul studiului limbii spaniole si si-a lasat amprenta de minunat profesor, indragit de toti studentii sai in universitatile din Spania si din America.
Din cele peste 200 de carti publicate, cea care a fost si va ramine una de capatii pentru multe generatii de studiosi ai filologiei hispanice este Istoria limbii spaniole, scrisa cu intelepciune si iubire, a carei lectura depaseste ariditatea proprie subiectului, transformindu-se intr-un indemn de a parcurge cu interes si curiozitate povestea a cum se naste, traieste si se imbogateste o limba.
Rafael Lapesa a crezut cu tarie in expansiunea iremediabila a spaniolei, sporita in frumusete si concepte prin caracteristicile vorbitorilor din America Latina, intr-atit incit in unele din ultimele sale declaratii in legatura cu „rivalitatile“ dintre limbile cele mai vorbite in lume si-a afirmat ferm convingerea ca spaniola nu va putea fi niciodata ingradita in continua ei cistigatoare de pozitii, nici macar de catre engleza.
Ziarele spaniole de vinerea trecuta dedica pagini intregi marelui filolog, decedat la 92 de ani, reunind opinii ale multora dintre fostii lui elevi, azi mari profesori la Universitatile din Harvard, Yale, Princeton si, bineinteles, Madrid. Profesorul Marcos Marín, directorul Academic al Institutului Cervantes cu sediul la Madrid, spunea: „A fost un profesor sever cu elevii, in biroul sau avea o maxima scrisa care spunea: Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe cel care ma face sa nu pierd timpul“.
Gonzalo Anés, director al Academiei Regale de Istorie, afirma, la rindul sau, ca Rafael Lapesa era „generozitatea personificata, atit prin vadita sa daruire muncii, cit si prin orientarea si sprijinul pe care il oferea tuturor celor care se apropiau de el“. Academicianul Alonso Zamora Vicente afirma ca a primit aceasta veste ca pe o „lovitura teribila“, spunind ca Rafael Lapesa reprezenta pentru el ultima legatura cu marea traditie stiintifica lingvistica spaniola in care „m-am format“. La rindul sau, secretarul Academiei Regale Spaniole, Domingo Yndurain, care l-a avut pe Lapesa indrumator de teza doctorala, rememoreaza: „Lapesa a fost un exemplu, referentul cel mai limpede pentru ceea ce trebuie sa fie un profesor si un cercetator si, in acelasi timp, era o persoana afectuoasa, chiar timida la prima vedere si cit se poate de calda atunci cind il cunosteai mai bine“. Julian Marias, prieten al lui Lapesa de mai mult de 50 de ani, afirma: „Era admirabil in toate sensurile“, iar poetul Carlos Bousoño insista ca Spania pierde o data cu Rafael Lapesa „o fiinta minunata care nu parea ca apartine acestei lumi“.
Vineri 2 februarie, in ziua inmormintarii marelui maestru, academicianul Fernando Lázaro Carreter, pina de curind director al Academiei Regale Spaniole, rezuma activitatea indelungata a lui Rafael Lapesa in sintagma: „Un maestru al exactitatii“. In articolul publicat, dupa ce, bineinteles, accentueaza importanta fundamentala a Istoriei limbii spaniole, Domnia Sa semnaleaza si deschiderea de perspective noi, realizate in studiile sale literare cu precadere in jurul operei lui Garcilaso de la Vega si Santillana, subliniind si numeroasele aporturi la studiul gramaticii istorice. In continuare, Lázaro Carreter considera ca „Rafael Lapesa, desi a fost model in toate, a fost, in acelasi timp, aproape eroic in desprinderea sa modesta“, daruit Academiei, unde ani de-a rindul a lucrat la o alta dintre importantele sale carti: Dictionarul etimologic al limbii spaniole. Incheie articolul printr-o apreciere pe care si-o pot insusi toti cunoscatorii si iubitorii limbii spaniole: „Fara Rafael Lapesa nu doar intreaga filologie spaniola, dar si intreaga viata spaniola isi pierde din densitate“.
Sa incheiem aceasta scurta creionare a profesorului si omului Rafael Lapesa cu un citat dintr-un vers al poetului Antonio Machado, preluat de catre actualul director al Academiei Regale prof. acad. Victor García de la Concha, ca referinta la moartea maestrului: „Purtati-mi un doliu de munca si sperante“.
Pe data de 6 februarie, Institutul Cervantes din Bucuresti (Str. Marin Serghiescu 12) organizeaza o sesiune in memoriam, in prezenta Excelentei sale dl. Antonio Bellver, Ambasadorul Spaniei in Romania, a prof. univ. dr. Tudora Sandru Mehedinti, prof. Marius Sala, membru corespondent al Academiei Romane si al Academiei Regale Spaniole, director al Institutului de Lingvistica „Iorgu Iordan“.
Juana ZLOTESCU
Directoare a Institutului Cervantes
din Bucuresti

