OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Odată cu alegerile din Statele Unite, lumea a început să se întrebe, în multe din emisiunile televizate ori în revistele de specialitate, care va fi noua paradigmă de politică externă a SUA după 4 noiembrie 2008. Într-adevăr, este o chestiune nu neapărat doar de ordin naţional, cît global, mai ales că se poate spune, pe drept cuvînt, că Statele Unite vor continua să îşi exercite puterea, fie că vor fi conduse de un republican sau de un democrat. Întrebarea este cum. În ceea ce-i priveşte pe republicani, politica externă a SUA nu se va abate de la cursul actual, cel al prezenţei continue în Irak, al intenţiilor belicoase în Iran şi al dialogului rezervat cu statul nord-coreean. De partea cealaltă, democraţii vor încerca o abordare mai paşnică bazată mai mult pe ideile liberale ale democraţiei. Nu se va mai discuta dacă SUA se retrage din Irak, ci cînd; nu vor mai fi dezbateri asupra felului în care se poate interveni în Iran, ci care vor fi metodele de dialog; în sfîrşit, grupul de negocieri privind Coreea de Nord va încerca din răsputeri să prezinte o soluţie negociată acceptabilă pentru toate părţile implicate.

Nimeni nu ştie cu adevărat ce se întîmplă în Orientul Mijlociu

„Bine aţi venit acasă! Vă aşteptam!“. Cam aşa sună textul de pe fluturaşii cu poze ale membrilor aparţinînd acestor „grupuri speciale“, împărţiţi prin Bagdad pentru informarea oamenilor asupra prezenţei potenţialilor terorişti. Evident, într-un mod tipic american şi în stil tradiţional de Hollywood, Serviciile Secrete americane au abordat problema la nivelul întregii populaţii. Ideea cu fluturaşii a mai fost utilizată şi în războiul din Golf, la începutul anilor ’90, atunci cînd armata americană a „uitat“ unde a fost staţionată, iar mesajele către poporul irakian erau în cea mai bună engleză americană, omiţînd faptul că poporul lui Saddam nu numai că nu ştia limba „binefăcătorilor“ săi, ci era şi pe jumătate analfabet. De data aceasta însă, ideea de înţelegere a culturii irakiene s-a simţit. Dar e nevoie de mai mult. De mult mai mult decît de un export al umorului american.

Pînă la urmă, toate aceste elemente minore sînt, de fapt, ceea ce caracterizează politica externă americană în această administraţie. Din această cauză, alegerile în Statele Unite contează pentru poporul american şi pentru întreaga lume. Cu un vot pentru republicani, această politică de umor ieftin şi accesibil va mai continua. Pe de altă parte, la un rezultat favorabil pentru democraţi, avînd în vedere situaţia actuală, iţele pe care democraţii ar trebui să le descurce în Irak şi lipsa de experienţă a lui Obama în politica externă, sloganul s-ar putea transforma în „no action, talk only“.